Vaslui si Husi

Alteta Sa Regala Principesa Margareta si cu mine am ajuns la Vaslui in cursul diminetii. Acum cateva luni am vizitat Barladul, insa Vaslui si Husi sunt doua localitati pe care nu le-am mai vazut demult. Am intalnit, in sala de consiliu a Institutiei Prefectului, un numar de personalitati reprezentand Consiliul Judetean, Primaria si Prefectura, precum si mediul de afaceri si presa locala. Am vorbit despre proiectul „Orasele Romaniei“, despre angajamentele noastre publice si despre vizitele regionale europene, pentru cautarea de parteneri economici si investitori pentru comunitatile locale. Vasluiul are actualmente 73.000 de locuitori.

Urmatoarea vizita a fost la Camera de Comert si Industrie, unde am luat parte la deschiderea unui seminar privind producerea de energie curata si accesarea de fonduri europene in acest domeniu. Parteneri din Bulgaria, alaturi de asociatii locale, au prezentat celor din sala metode de accesare de fonduri si proiecte.

La Liceul Teoretic „Mihail Kogalniceanu“ din Vaslui ne-am intalnit cu directoarea, profesorii si elevii, in amfiteatrul scolii. Este una din cele mai valoroase institutii de invatamant liceal din Moldova si, in mod sigur, una dintre cele mai frumos renovate si pastrate. Elevii sunt inteligenti si informati; aproape toti au acces la computere si la internet. Am speranta ca elevii de la „Kogalniceanu“ care au fost astazi alaturi de Principesa si de mine vor participa la dialogul de pe acest blog. Ideile si atitudinile lor sunt frumoase si demne. Andrei, un elev olimpic, a vorbit despre nevoia eradicarii coruptiei si despre locuri de munca. A avea cetateni de 17 ani care pun pe primul plan al preocuparilor lor pentru viitor eradicarea coruptiei si crearea de locuri de munca este un fapt valoros. Andrei avea dreptate sa puna cele doua fenomene alaturi. Una din sursele coruptiei economice este saracia. Alta este lipsa respectului pentru institutii si pentru sine. Iar saracia este generata de lipsa locurilor de munca. In timp ce elevii de la Vaslui considera ca trebuie incurajata prosperitatea, societatea romaneasca mai considera inca, pe scara larga, lumea afacerilor drept un dezastru, iar saracia o virtute.

Elevii de la Kogalniceanu ar fi avut, sunt sigur, alte lucruri de spus sau de intrebat. Nu am putut ramane mai mult, dar astept ca ei sa intervina aici, pe blog, deschizand discutii la care toti colegii lor din tara sa poata contribui.

De la liceul vasluian am plecat la Husi, unde am inceput vizita printr-o intalnire la primaria orasului. Doctorul Tudor Stafie, primarul municipiului de 35.000 de locuitori, impreuna cu oameni de afaceri si reprezentanti ai consiliului local, au intampinat pe Alteta Sa Regala si pe mine cu multa ospitalitate. Am avut o intalnire de lucru, in care am discutat despre proiectele orasului, despre mediul de afaceri si parteneriatele pe care speram sa le putem incuraja, prin vizitele noastre externe, ca si despre invatamant si religie, initiative ecologice si medicale. Un participant la intalnire a propus un lucru foarte inspirat: avand in vedere ca spitalul rural din Ghermanesti a fost fondat de Regele Carol I, Familia Regala a fost rugata sa ofere egida si sa-si dea concursul la redeschiderea acestui spital cu profil balneo-climateric. Principesa Margareta si cu mine am fost incantati de idee si speram sa gasim, cu ajutorul unei universitati din Europa sau America, un parteneriat si fonduri pentru construirea, pe baze noi, a acestui asezamant medical.

Am vizitat manastirea cu hramul „Schimbarea la fata“, unde am fost musafirii parintelui paroh si ai maicilor. Am avut parte de multa ospitalitate si am ramas cu regretul ca asemenea maiestrie culinara nu poate fi „transportata“ la Bucuresti, la Palatul Elisabeta.

Am mers in continuare la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza“ din Husi, un liceu de traditie si valoare. Si aici, ca si la Vaslui, am putut sa remarc profunzimea si umanismul unor adolescenti care, fara sa aiba sansa de a se fi nascut la Montreal sau Paris, ori poate tocmai de aceea, au o maturitate si o bunatate greu de gasit in metropolele lumii. In fata catorva zeci de elevi s-au asezat Principesa, subprefectul, primarul, directoarea liceului si cu mine. Elevii nu au fost cu nimic intimidati de adultii din fata lor si, cu franchete si delicatete, au vorbit despre orasul Husi al anului 2027, asa cum ar dori sa-l cladeasca ei. Andreea, prima eleva care a luat cuvantul, a spus ca ar dori ca Husiul sa aiba un Muzeu reparat, adus la zi si performant, pentru a servi cultura si identitatea locului. Primarul a raspuns prompt ca lucrarile de 1 milion de euro au si inceput. Andra a vrut ca oamenii din comunitatea locului sa fie fericiti. Am intrebat ce ar putea crea mediul necesar fericirii la Husi, iar ea mi-a raspuns: „o casa si un loc de munca pentru fiecare“. Am intrebat de ce cred ei ca tinerii din comunitatile mai mici, din orase precum al lor, sunt mai seriosi, mai profunzi, mai rezervati, mai decenti decat cei din orasele mari. Elena mi-a spus ca aici oamenii sunt mai putini, ca se cunosc intre ei, ca se observa si se inteleg unii pe altii, ca orasul mic este ca o familie mai mare, ca aceasta poate fi un defect sau o calitate si ca, pentru ei, aproapele conteaza mai mult decat pentru cei din metropole. Cei prezenti mi-au explicat ca elevii au un motiv special de a fi sensibili la acest subiect, fiindca au pierdut, de curand, o colega a lor, care a murit de leucemie, Georgiana si Ioana au vorbit despre credinta, apoi au spus ca doresc o lume in care sa existe iubire.

Principesa Margareta a intervenit intreband daca ar dori sa contruiasca ceva in oras, un edificiu sau o institutie, un proiect educational sau unul de infrastructura. S-a vorbit, in continuare, de proiectele cu fonduri europene.

Si in acest caz, sper din toata inima sa existe continuitate. Rog pe toti cei prezenti la intalnire sa contribuie la acest blog. Sunt atatea alte idei care asteapta, atat de multa incredere si simpatie de construit, pentru inchiderea ranilor atator ani de suspiciune si dispret.

In ambele licee am vorbit despre initiativa scrierii, de catre elevi, a unor idei de proiecte cu fonduri structurale europene. Am speranta ca ei vor aduna aceste idei, iar profesorii si primaria le vor sorta si evalua, astfel ca ideile mai bune sa poata fi transformate in proiecte corect alcatuite de companii de specialitate. Intr-o zi, unul dintre proiecte ar putea castiga increderea celor de la Bruxelles. Cred in ziua in care un baiat sau o fata din Husi sau Vaslui, prin propria lor inteligenta si prin talent, vor aduce urbei lor sutele de milioane de euro, pe care orasul i-ar putea folosi pentru a deveni ceea ce elevii viseaza.

Am incheiat vizita la Husi printr-o trecere pe la resedinta eparhiala. Am intrat in catedrala episcopala, unde, alaturi de gazdele noastre, am ascultat cateva cantece religioase interpretate de corul de studenti ai seminarului teologic.

Intors la Vaslui, am participat la un dialog in direct la televiziunea locala Impact. Ea functioneaza intr-un spatiu minuscul, cu aparatura strict necesara, dar cu oameni entuziasti. Acum, cateva zeci de mii de oameni ii privesc, patru ore pe zi. Nu este mult, dar, alaturi de alta televiziune si de ziarele locale, ei sunt o garantie ca societatea vasluiana se simte libera si indreptata spre propriul viitor.