Antonina Sârbu
|
La fereastra cu gutuie… Ziarul CAPITALA, Chşinău Miercuri, 28 octombrie 2009 Titlul nu-i cel mai inspirat, dar imaginea e frumoasă. Titlul ăsta m-a atins aşa uşor-uşor, duminică, când duceam în mâna stângă o pungă în care se adăpostiseră 3 kilograme de gutuie. Mamă, ce mai aromă, ce mai parfum! Dar ce galben auriu, galben de gutuie! Le-am cumpărat din stradă, de la poarta pieţei din Bogdan Voievod. De la o ţărancă, care a spus că-i de la Măgdăceşti. Am întrebat-o de unde-i, că aşa-i felul meu de a fi, curioasă. Citisem ceva mai înainte cum explica Michel Foucault cultura curiozităţii. Cum? Astfel: “O grijă pentru ceea ce există şi ce ar putea exista; o disponibilitate de a vedea lucrurile ce ne înconjoară ca bizare şi singulare; o neîncetată determinare de a elimina familiarităţile şi de a privi altfel aceleaşi lucruri; o fervoare în a înţelege ceea ce se întâmplă şi ceea ce trece; o uşurinţă în ceea ce priveşte ierarhiile tradiţionale ale importantului şi ale esenţialului”. Trec plasa în mâna dreaptă, că stânga a obosit, şi mă gândesc să abandonez subiectul cu Hugo Chavez, care le-a cerut cetăţenilor să facă duş în maxim trei minute şi să nu mai cânte în timp ce se spală, pentru că ţara se confruntă cu o criză de energie… Aici râd cu gura până la urechi. Păi îl aud pe unul, la fel de “vijelios la minte”, care cerea femeilor din cea mai săracă ţară din Europa să nască câte trei copii… unul pentru Patrie! Interesant, îmi zic, cam de ce nu aşi scrie despre plasa asta cu gutuie? De ce un asemenea subiect nu poate fi la fel de interesant ca… să zicem Negocierile de la Viena care e clar din start că sunt… un fiasco. A oboist şi dreapta, trec plasa iar în mâna stângă. Merg încet pe stradă şi încep să scriu, aşa, în gând, despre gutuie. De şapte ani un copac rodeşte câteva fructe într-un cimitir, dar niciodată nu le văd coapte, galbene-aurii. Cineva fură gutuile… Asta-i nici prin gând să-ţi treacă că… un gutui poate străjui liniştea unui Artist care… a pictat în zeci de pânze frumuseţea lor… Îl inspirau şi în noapte, îl inspirau şi dimineaţa… Le aşeza între tuburi de Kraplac şi ocru, pe paletă şi pe şevalet, le plasa în seria Q… Le filma pe peliculă ORWO… Mulţi colecţionari de artă le admiră în saloanele lor, nici unul nu bănuieşte că au fost pictate … în întuneric, într-un subsol unde… nu era lumină… Da, îmi amintesc că cele 7 trepte ale scărilor care duceau în subsol le-a coborât şi un poet. Când a văzut gutuile pictate, mereu în alte ipostaze, a exclamat “Îs frumoase, da-s comestibile, nu-s decât nişte fructe…”. Aţi văzut vreodată cum moare viaţa în acest magnific fruct? – aud întrebarea Artistului. Pun plasa pe o bancă şi mă aşez. Repet încet: “Iubito, roagă-te îngerului închis în gutuie să nu ne lase cumva în frigul din somn despărţiţi” . Petre Stoica a văzut cum moare o gutuie! Dacă există atâta important şi esenţial în viaţa noastră, de ce oare Andrei, Petre şi uncheşul Vasile nu s-au întâlnit? Eu l-am cunoscut şi pe uncheşul din Copanca. Într-o toamnă, în trenul ce ducea spre Odessa. Uncheşul se baricadase cu cele câteva panere pline cu gutuie. Le ducea la “privoz” să le vândă odesiţilor. Am cerut o gutuie, i-am spus povestea fructului care leagă poveşti de dragoste. Uncheşul mi s-a lăudat cu povestea lui, în perioada interbelică învelea gutuile în pergament şi le trimitea la Curtea Regală din Ţară! Auziţi, foşneşte pergamentul în mâinile Reginei Maria… aroma gutuilor din Copanca inundă Peleşul… Am primit un mesaj pe 20.09.09: ”…galbena gutuie…. Mulţumesc din inimă!” Evident vouă nu vă spune nimic, dar dincolo… dacă-l descifrez. Mai bine nu trebuie. Ridic punga cu trei kilograme de gutuie şi mă pornesc spre casă. Îmi amintesc de pictorul spaniol. Antonio Lopez Garcia, care pictează un gutui timp de opt săptămâni, în timp ce cineastul Victor Erice îl filmează pictând. …Plasa o pun pe masă la bucătărie. Scot una câte una gutuile, le aşez pe un prosop şi le împăturesc frumos. Să se îmbibe cu aromă. Alt fruct îl aşez pe geam, într-un păhar. Celelalte le arunc pe jos, printre cărţi, pe sub masă, peste tot. Împodobesc casa cu trei kilograme de gutuie. Şi deodată… mă simt invadată de o tristeţe înrobitoare… Aceste fructe nu vor fi imortalizate pe nicio pânză. Gutuile se vor trece frumos sub ochii mei. Doar sub ochii mei. Nimeni nu va atinge tuburile cu galben de cadmiu, portocaliu şi ocru auriu, şi pensulele Vermeer vor rămâne închise în cutie, la locul unde le-ai pus acum zece ani… Nimeni nu va picta aceste fructe, care au cântărit trei kilograme şi pentru care am plătit o nimica toată… Gutuile sunt fructe dumnezeieşti. Aici vine explicaţia. Sfârşit cu poveste. “Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intra un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit, are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze, ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul. Nu există în lume un fruct mai frumos decât gutuia… Când am înţeles acest adevăr m-am întrebat… ştiţi ce am întrebat: de ce şarpele a întins Evei un măr? Dacă Eva muşca dintr-o gutuie… Antonina SÂRBU |
Sa nu uitam ca dincolo de Prut mai avem niste frati de acelasi sange,care continua sa fie oropsiti de soarta.Cred ca printre fratii de dincolo de Prut sunt tineri termerari care invata clandestin in scoli limba romana si au curaj,tupeu as putea spune ca sa se reconstituie Romania Mare.Eu am trecut prin chisinau
in vara anului 1991 cand ma intorceam cu parintii din Germania si pentru o saptamana cat am stat pe tertitoriul moldovei m-am confruntat cu ororile comuniste ale rusilor care continua sa distgruga romanismul din moldova si basararbia.ca sa pot ajunge la granita romaneasca,nu exagerez,insa niste politai cu figuri hidoase mi-au cerut spaga,in bani romanesti ca sa pitem circula pe soselele din Moldova care sunt ca vai de ele.In Chisinau,am stat la un hotel ca vai de el,fiind panditi la usa camerei insalubre in care am stat cazata o noapte impreuna cu parintii de securitate si politie.Nu mi-afost frica sa-i incurajez pe ai mei sa facem fata comunistilor corupti.cand am calcat pe taram romanesc ,mi-am facut semnul Sfintei cruci
Enigmatic material, dar frumos.
http://www.youtube.com/watch?v=K3MDHtZI9zo
Îmi aduceti aminte de scrierile lui Ionel Teodreanu… Felicitări pentru talent!
Sunt profund impresionata,felicitari,gutuia este un fruct divin si cu multe calitati vindecatoare,ati facut un cadou de neuitat tuturor iubitorilor de gutui si tuturor iubitorilor de literatura “abstracta”.
VA MULTZUMESC pentru ca suntetzi!
Multzumesc ca atzi citit shi apreciat: admir oamenii care pot descoperi frumusetzea acestui miraculos fruct!
Altetza!
Sunt impresionata de gestul Dumneavoastra!
Va multzumesc pentru ca atzi citit shi apreciat articolul meu “La fereastra cu gutuie”. L-am descoperit pe blogul Dumneavoastra, plasat chiar de ziua mea, pe 6 noiembrie. Atat de putzin ii trebuie unui om sa se shtie fericit… Sunt o ziarista din Basarabia, bucata de pamant romanesc, care mai plateshte tribut unei istorii nedrepte shi in secolul 21.
Va multzumesc, Altetza, pentru un gand luminos shi pentru noi, romanii din Basarabia.
Cu toata consideratzia,
Antonina Sarbu,
redactor shef ziarul municipal Capitala
Principe Radu,
Impresionant este focusul virtual dat acestui subiect !
Consider ca arhiva cunostintelor, pastrata despre EL,
POATE SA SUPLIMENTEZE INTERESUL PRACTIC,
PENTRU RASPANDIREA CULTIVARII LUI
IN ROMANIA, ASTAZI.
*Cultivarea gutuiului – Cydonia oblonga,
poate fi anterioară Mărului,
şi este posibil ca mărul citat în Cântarea Cântarilor
să fi fost în realitate un GUTUI.
– Vechii greci ofereau gutui la nunţi,
ritual care a venit din Orient împreună zeiţa Afrodita.
Plutarh relatează ca miresele în Grecia muşcau dintr-o gutuie
pentru a parfuma sărutul înainte de a intra în “camera nupţială”;
ca primul sărut să nu fie “dezagradabil”.
(“Întrebări romane” 3.65).
– Era o gutuie premiul pe care Paris a dat Afroditei?
Cel mai bun tip de gutui venea din regiunea Cydonia,
pe coasta nord-estică a insulei Creta,
fructul fiind cunoscut de greci, ca “Mela kudonia”
sau ” Măr de Cydonia”;
de unde provine de asemenea şi numele ei stiinţific.
– Romanii, de asemenea, foloseau GUTUI;
cartea de bucătărie romană, a lui Apicio, ne dă reţete
pentru a găti gutuia cu miere şi o combină, spre surpriza noastra,
chiar şi cu praz (Allium ampeloprasum var. porrum).
Plinius menţionează un tip numit “Gutuie de Mulvian”,
care se putea mânca crudă.
Columella menţionează trei tipuri,
una dintre ele “Mărul de aur”
– care era probabil Fructul Paradisului, citat în Grădina Hesperidelor
care a dat nume tomatelor italiene (pomodoro).
.
Gutuiul este cultivat în zonele centrale şi de sud,
unde verile sunt suficient de calde pentru ca coacerea să fie bună.
Nu sunt culturi de mare cantitate;
în general, unu sau doi arbori într-o grădină sau livadă.
– Carol cel Mare a dat ordin să se planteze gutui în livezi mari.
.
Gutuiul este menţionat pentru prima dată, într-un text englez,
la sfârşitul secolului XIII,
totuşi Anglia, nu este o zonă foarte propice,
datorită temperaturilor mici ale verii,
care împiedică gutuia să se coacă în totalitate.
– De asemenea au fost duse în Lumea Nouă,
dar sunt rare în America de Nord,
datorită unei boli cauzată de bacteria Erwinia amylovora.
Se cultivă mult în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania şi în bazinul Mediteranei.
Aproape toate gutuile din Magazinele Americii de Nord provin din Argentina*.
Mai multe cunostinte despre GUTUI puteti afla, accesand link-ul acesta:
http://plantemedicinale.wikia.com/wiki/Cydonia_oblonga