Romulus Rusan, In Memoriam
Familia Regală a României a aflat cu tristețe despre trecerea la cele veșnice a scriitorului Romulus Rusan. Autor al unor remarcabile pagini de literatură, Romulus Rusan s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice și a fost directorul Centrului Internațional pentru Studiul Comunismului. De asemenea, Memorialul de la Sighet, cutremurător martor al crimelor comunismului, a fost fondat de Romulus Rusan și de Ana Blandiana. În anul 2012, Majestatea Sa Regele Mihai I a conferit Decorația Regală Nihil Sine Deo scriitorului Romulus Rusan. În numele Familiei Regale, Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta transmite condoleanțe doamnei Blandiana și întregii sale familii! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
|
Dumnezeu sa l odihneasca! Condoléante familiei!
Dumnezeu sa-l odihneasca !
Te iubim Ana!
Dumnezeu să fie alături de tine!
Dumnezeu sa l odihneasca. Condoleante d na. Ana
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Odihnească-se în pace, condoleanţe d-nei Ana Blandiana.
Condoleanțe remarcabilei poete Ana Blandiana!
I-am cunoscut atat pe Otilia (poeta Ana Blandiana) cat si pe scriitorul Romulus Rusan inca din perioada clujeana. Poetii Ana Blandiana si Ioan Alexandru mi-au fost, timp de doi ani (anii II si III intre 1964 – 1966) colegi de an la filologie (sectia de limba si literatura romana), dupa care eu m-am transferat la sectia de limba engleza. Otilia si sotul sau Romulus Rusan – ca de altfel si Ioan Alexandru – erau inca de atunci poeti foarte apreciati pentru talentul lor, in ciuda trecutului politic al parintilor lor (tatal Otiliei fiind detinut politic in acea vreme). Deceniul anilor ’60 a fost unul de relaxare politica si de o relativa lejeritate a stransurii chingii comuniste.
Citeam cu placere si cu adevarata desfatare estetica poeziile lor, valoarea lor inregistrand dealungul anilor un crescendo constant. Personal le sunt profund indatorata sufleteste pentru contributia lor decisiva la realizarea Memorialului de la Sighet si pentru permanenta lor situare de partea binelui, a anticomunismului si a promovarii adevarului istoric, in ciuda persecutiilor la care au fost ulterior supusi tocmai pentru aceste motive. Desi ei nu au stiut acest lucru niciodata, le-am impartasit soarta in toti acesti ani.
Condoleante Otiliei pentru crunta durere provocata de trista calatorie spre vesnicie a sotului sau. Sper ca Dumnezeu sa ii dea forta de a trece dincolo de marginile disperarii, pentru a implini tot ceea ce a ramas probabil neimplinit de sotul sau. Dumnezeu sa-i vegheze si sa-i binecuvanteze “marea trecere” spre viata vesnica !