Washington
 11-12 mai 2007
Printr-o intamplare, chiar a doua zi dupa 10 mai cand sarbatoarea Regalitatii, ca si premiul primit de Rege dar, mai ales, declaratia facuta de Majestatea Sa au trezit un binefacator val de analize si puncte de vedere, am plecat catre Washington, intr-o calatorie din cadrul proiectului “The Friendship Tour”, initiat anul trecut, in februarie 2006. Pe scurt, acest proiect pe durata de 4-5 ani intentioneaza sa acopere toate statele care compun S.U.A., intr-o incercare de a prezenta in chip durabil Romania si sud-estul Europei in medille locale americane, cu precadere in cel universitar, al administratiei publice, al afacerilor si al comunitatilor romanesti. Rand pe rand, fiecare stat si oras va putea avea o intelegere mai buna, mai profunda, mai personalizata si mai ampla despre ce este astazi Romania. Sutele de universitati ale SUA au sute de mii de studenti care vor fi, peste 10-20 de ani, oamenii care vor scrie prezentul american. Daca tinerii americani vor cunoaste Romania inca din perioada studiilor lor, daca vor capata interes pentru sud-estul Europei, care le este atat de aproape ca temperament si cultura, atunci exista o sansa in plus ca lumea noastra sa se apropie psihologic si mentalitar. In seara de 11 mai am facut o escala la Washington si ,astfel, am ajuns in fata Capitoliului, pentru a da o declaratie corespondentului TVR1, dl Mihai Constantin. Mi-a fost dat sa merg pana in fata Capitoliului de la Washington D.C. simbolul absolut al suveranitatii Natiunii, pentru a vorbi despre Romania si convulsiile ei prezente. Intelesul acestui intamplari sta in caracterul profund al schimbarilor din lumea democratica de astazi. Am asistat, acum aproape doua decenii, la prabusirea Cortinei de Fier. Comunismul nu mai avea resurse de putere si a sucombat. Tarile in care el se dezvoltase, insa, aveau nevoie sa supravietuiasca sistemului. Fiecare a facut-o cum a putut mai bine, iar sistemul international a incercat, si el, sa-si restabileasca echilibrul cum a putut mai bine. Democratia s-a raspandit dupa 1989 in aproape 70% din teritoriul globului. Numai ca democratia nu cunoaste doar un proces de crestere cantitativa. Ea cunoaste si un proces de aprofundare calitativa. Aliantele democratiilor occidentale s-au extins si incearca sa se intareasca, in timp ce noii veniti in lumea prospera incearca sa-si gaseasca locul in noua lume. Democratia, odata cu atingerea unor cote de performanta neatinse vreodata in istorie, a inceput sa aiba si efecte secundare ce, desi nu afecteaza sistemul in structura lui, ii afecteaza mersul de zi cu zi. Dinamica politica de la Washington si Paris, de la Berlin si Londra nu se deosebeste, ca mecanism, de cea de la Bucuresti din anul 2007. In toate aceste capitale este vorba despre exercitarea puterii politice in cadrul delimitat de democratie si libertate, un cadru care promoveaza respectul pentru lege, predictibilitatea si performanta institutiilor. Unde apare diferenta intre Washington si Bucuresti este in zona soliditatii institutiilor si a respectarii regulilor de comportament. In timp ce la Washington, Paris, Berlin si Londra se respecta reguli nescrise, fiindca ele au intrat in tesatura psihologica si comportamentala a personajului public, la Bucuresti nu se respecta nici macar regulile scrise. Si aceasta, pentru ca ele pot fi interpretate cum vrem noi. Mai precis, cum ne aranjeaza mai bine. Asa cum facem astazi cu interpretarea Legii Fundamentale, tot asa faceam ieri si cu Istoria. O interpretam sau o rescriem asa cum ne aranjeaza mai bine, pe moment. Acelasi pasaj din Constitutie sau aceeasi pagina din Istorie, noi suntem in stare sa o interpretam in 5-6 feluri diferite, pana nu mai ramane nimic din ea. Aceasta nu inseamna democratie si libertate, ci exact lipsa lor. La Paris, Berlin, Londra sau Washington, exista lucruri nescrise care “nu se fac” pentru simplul motiv ca “nu se fac”. Tot asa cum exista lucruri scrise care nu se interpreteaza, se respecta; nu din conformism sau frica, ci din instinctul binelui national. Am vorbit aseara, in fata Capitoliului, despre tinerea cuvantului dat, despre respectul angajamentelor luate in fata aliatilor sau al celor ce ne-au investit cu incredere, despre predictibilitate, despre stabilitate si coerenta in gestul public. Despre cunoasterea interesului propriu si urmarirea lui logica. Acesta este sensul in care a vorbit Regele pe 10 mai. El nu a vrut sa dea solutii politice, el a vrut sa “rectifice” momentul psihologic si identitar. Limpezimea, lipsa echivocului si complementaritatea institutiilor Statului nu sunt o optiune politica, ci un instinct identitar. Aceasta “masura” poate fi luata in diverse feluri, asa cum doreste Natiunea si reprezentantii ei alesi. Democratia americana, simbolizata in mod stralucit de Capitoliu, expresia absoluta a puterii suverane a Natiunii, poate avea disfunctii, poate traversa momente de tensiune, poate determina iritare sau dezamagire in randul opiniei publice. Aceste lucruri s-au intamplat in aceasta parte a Atlanticului. A ramas insa intact sentimentul ca societatea americana este profund libera, profund democratica, in care sistemul duce la prosperitate si la stimularea initiativei personale. Cetateanul stie ca poate sa viseze la orice, fiindca visul are cum sa devina realitate. La Washington si Bucuresti, viata democratica este la fel. Tarile nostre fac parte din aceeasi alianta, utilizeaza aceleasi instrumente si se conduc dupa aceleasi valori pe care le impartasesc in mod liber. Ceva deosebeste, insa, momentul romanesc de cel american de acum: faptul ca Statele Unite ale Americii s-au consolidat identitar cu fiecare an care a trecut de la crearea lor, in timp ce Romania are nevoie, dupa 40 de ani de sfaramare identitara, sa recapete incredere in sine si sa afle cine este cu adevarat. |
Buna ziua, simt ca trebuie sa trimit acest mesaj, nu astept nici un raspuns, doar vreau sa-mi exprim bucuria ca Majestatea Sa Regele Mihai dovedeste (pentru a cita oara?) ca este singura persoana care ar trebui sa fie implicat in conducerea acestei tari. Cumva, nu stiu cum…
Tatal meu, Aurel Scorobete, mi-a transmis respectul fata de Casa Regala si m-a facut sa inteleg in cel mai clar mod ce se intimpla si ce s-a intimplat cu tara noastra. Din pacate tatal meu a decedat in urma cu citiva ani si nu mai am cu cine sa discut pe aceasta tema. Citeodata simt ca as putea sa fac ceva, sa ajut…
Ma numesc Aurelian Scorobete Troi, locuiesc in Timisoara, am 36 de ani si am absolvit Liceu si Facultatea de Arte din Timisoara. Tatal meu a fost profesor de limba romana la Universitatea din Timisoara, iar in perioada in care a fost in Franta a avut privilegiul de a se intilni o data cu M.S regele Mihai la Lausanne, lasind in urma sa si o scurta corespondenta cu casa Regala.
Aceste lucruri nu ma pot lasa indiferent.
Vreau sa transmiteti un gind bun din partea mea Majestatii sale si intregii Case Regale.
Cordial, Aurelian Scorobete Troi
Alteta,
Prin intermediul interviului pe care l-ati dat la emisunea Garantat 100% ocazie cu care am aflat cu nespusa satisfactie despre initiativa Altetei Voastre, ,,Misiunea pe 30 de ani”. Impreuna cu familia mea ma numar printre cei care sustin cu entuziasm si speranta aceasta initiativa cuprinzand proiecte de care Romania are nevoie ca de aer. Pentru binele romanilor doresc succesul acestui proiect.
Va rog tototdata sa aveti bunavointa sa aruncati o privire asupra unui draft privind o intiativa pentru care de o vreme incerc sa caut sprijin in Romania, ,,R.F.G. Romania fara ghisee” (document atasat). Aceasta este un rod al experientei substemantului dupa cateva decenii traite in Romania si in UE, dupa calatorii lungi si reflexii, dupa probleme de care m-am lovit si personal in ultima vreme cu ocazia unui proiect realizat in Romania. Ca sa fiu sincer, propunerea nu a reusit sa starneasca interes personalitatilor carora le-am prezentat-o, foarte posibil din cauza unor imperfectiuni in modul in care am redactat-o sau, de ce nu, din cauza ca ideile pe care le sustin sunt nerealiste sau fundamental eronate. In alta ordine de idei, problemele pe care le semnalez nu ma privesc si nu ma afecteaza in nici un chip, eu ducandu-mi viata in cu totul alt colt al lumii si nefiind cetatean roman. La fel ca si multor altor romani aflati in situatia mea, dupa 1989 statul roman, ,,trandindu-ne usa in nas” si trimitandu-ne semnale ca suntem la fel de nedoriti ca si inainte, mi-a curmat din radacini orice fel de posibilitate de a reevalua o posibila reintoarcere. Drept care voi continua sa fiu un cetatean suedez loial si recunoscator unui regat care fara ostentatie stie sa arate grija si respect pentru fiecare dintre noi, lucru de care, cu durere spus, Romania este inca mult departe. ,,RFG” ar putea fi insa un pas rapid in aceasta directie.
Sper totusi sa nu gasiti total nepotrivita indrazneala mea de a va prezenta modesta mea initiativa. As aprecia totusi in mod deosebit un feedback, chiar si cat de succint si nu neaparat in sensul aprobativ.
Cu stima, George Petrineanu inginer, cetatean suedez si UE
Altetei Sale Radu,
Principe de Hohenzollern Veringen
Reprezentant Special al Guvernului
Palatul Elisabeta, Bucuresti 011347
Alteta Voastra,
Am trimis marti (în plic) şi joi (prin e-mail) un mesaj de felicitari pentru Sfânta Zi de ZECE MAI Majestăţilor Lor dar si Altetelor Voastre – întregii Familii Regale a României ; era corespondenta cu nr. 123 catre Casa Regala, de la M.R.R. – Iasi. Ar fi fost cazul sa Va adresez un mesaj separat dar s-au adunat cam multe evenimente în ultimele zile. Joi dupa amiaza am avut obişnuita întâlnire anuala dedicata de regalistii ieseni acestei zile istorice – adevarata Sarbatoare Nationala a românilor. Ca detaliu, aveam si un curs între 16-18, iar întâlnirea de la Biserica “Sf. Ierarh Nectarie” era programata la 17:30. Ma refer succint la aceasta întâlnire într-o alta corespondenta (nr. 124) adresata Majestatii Sale astazi dimineata, cu câteva minute înainte de emisiunea Pro Vest de la ProTV, pe care V-o ofer ca attachment.
Motivul special pentru care Va scriu acum este dorinta sincera de a Va adresa cele mai respectuoase felicitari si multumiri pentru acea ora cu totul speciala pe care ne-a oferit-o TVR-1 joi seara (între 21-22), în cadrul emisiunii “Garantat 100%”. V-am urmarit cu maxima atentie si cu o satisfactie greu de descris. În toate aparitiile Altetei Voastre în cadrul unor emisiuni TV ati fost extrem de inspirat, convingator, inspirat dar si riguros. Stiu ca nu asteptati asemenea aprecieri, dar consider firesc sa Vi le adresez. Am primit si mesajul pe care Vi la adresat elevul Adrian Sima, la fel ca si pe cel anterior de la Costin Caciula din Montreal : pe acesta împreuna cu raspunsul A.V. l-am imprimat si multiplicat, oferind participantilor la întâlnirea noastra din 10 MAI câte un exemplar ; presupun ca nu era absolut necesar un acord din partea Altetei Voastre.
Ceea ce ma nedumereste si ma întristaeza (si nu de acum ci – cel putin – de 7 sau 10 ani încoace) este dificultatea prea multor români în a vedea unde este Adevarul si care este Calea. Sunt convins ca, totusi, din ce în ce mai multi din ei încep sa înteleaga ; poate – mai ales – acei tineri minunati cu care Va întâlniti pe tot cuprinsul Tarii, în licee, colegii si scoli. (…) Am constatat – cu ocazia acestui 10 MAI – si publicarea unor articole corecte / principiale, precum si difuzarea pe TV a unor emisiuni corecte. (…) Am înteles foarte bine nedumerirea discret afirmata de Majestatea Sa în emisiunea de astazi în ce priveste tacerea celor care ar putea si ar trebui sa vorbeasca, ar trebui sa-si ajute semenii în a întelege unde este Adevarul si care este Calea …
(…)
Ma tem însa ca V-am retinut prea mult cu acest mesaj. Nu pot sa astept un raspuns de la Alteta Voastra (stiind cât sunteti de ociupat), dar Va rog sa transmiteti respectuoasele mele omagii Altetei Sale Regale.
NIHIL SINE DEO ! NIHIL SINE REGE !
Al Altetei Voastre devotat,
Dr. Alexandru Carausu
Miscarea pentru Regatul României – Iasi
P.S. Regret ca Iasul Altetei Voastre (si – cu umilinta – si al meu) a ajuns scena pasiunilor politice, al rafuielilor si propagandei de joasa speta, chiar la ora când Va scriu …
Alteta,
Am urmarit de curand interviurile acordate de Majestatea Sa Regele Mihai I, postului de televiziune ProTv. Impresionata fiind de personalitatea domniei sale, de atasamentul sau sincer si puternic fata de tara, am vrut sa aflu mai multe despre Casa noastra Regala. Si astfel am descoperit situl dumneavoastra. Informatiile alese spre prezentare, tehnica de redactare a acestora m-au facut sa inteleg ca Romania a fost “altfel” candva, ca evolutia sa a suferit niste modificari dramatice in momentul instalarii comunismului.
Ma aflu de un an de zile in Franta, in calitate de student Erasmus. Am urmat un program de masterat, iar peste o luna voi reveni in tara pentru niste formalitati administrative. Insa, imi este foarte greu sa-mi imaginez din nou viata acolo. Sunt uimita de stirile din mass-media si constat diferenta enorma dintre Romania si Occident. Comunismul a lasat urme adanci. Oamenii au devenit agresivi in relatiile sociale, nepoliticosi, au invatat sa se descurce in viata furand (sub diverse forme), n-au avut ocazia sa dezvolte notiunea de “spirit civic”, au fost “uniformizati”…
Dupa cum afirma B. Chireac intr-un articol despre recentele alegeri prezidentiale din Franta, “intre cele doua tari nu e doar o distanta de doua ore si ceva cu avionul, ci de doua-trei sute de ani de civilizatie”.
Oamenii de rand, politicienii, afirma adesea ca Romania se va schimba intr-o zi. Va avea autostrazi, cetatenii vor dispune de venituri decente etc. Da, sunt de acord cu aceasta opinie. E posibil ca toate acestea sa se realizeze in cativa ani sau in cateva decenii, in functie de cat “triseaza” autoritatile publice. Dar oamenii nu-si vor schimba fundamental comportamentul si sistemul de gandire. Sunt valori care se transmit in cadrul familiei, din generatie in generatie.
Observ in jurul meu tineri studenti de aproximativ douzeci de ani, care n-au trait propriu-zis in comunism, dar care vad lumea intr-un mod cu totul diferit fata de colegii lor din Occident. Sentimentele de respingere sau de invidie fata de cei care nu actioneaza precum “turma” constituie un exemplu in acest sens. Imi spun adesea ca romanii nu sunt cu adevarat liberi… Si ma refer, mai degraba, la acea “lejeritate a spiritului” despre care vorbea dl. G. Liiceanu.
Chestiunile materiale pot fi recuperate intr-o oarecare masura, cele spirituale, nu! Vom continua doar sa evoluam intr-o anumita directie; fractura s-a produs in anii 1950…
V-am scris acest e-mail in pragul intoarcerii mele in Romania, in virtutea respectului pentru valorile promovate de Casa Regala. Daca ar fi sa mai traiesc acolo, fiecare zi ar insemna o suma de “neintelegeri” ale stilului de viata al oamenilor. Nu vreau sa-mi desfasor existenta asa, cat timp stiu ca, altundeva, lucrurile se desfasoara asa cum eu consider ca este normal.
Ar fi extraordinar daca Majestatea Sa ar avea acces la aceste randuri modeste, scrise de o tanara studenta in semn de apreciere pentru monarhia romana.
Cu deosebit respect, Cristina I. – Toulouse, Franta
PS: Vazandu-l pe Rege, ma intrebam: oare cum ar fi aratat tara mea astazi, daca nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat?…