Instituţia prezidenţială trebuie depolitizată pentru a deveni respectabilă
|
Ziarul Măsura, 12 august 2009 Dialog în exclusivitate cu Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, candidat independent la preşedinţia României Daniel Botgros
„Viziunea pe 30 de ani este rezultatul unui altfel de leadership” – Alteţă, într-o vreme în care toată lumea cârpeşte, „soluţiile” se identifică şi se aplică pe termen scurt şi foarte scurt, din raţiuni legate mai degrabă de supravieţuire şi nu de perspectivă, de dezvoltare, dumneavoastră, Casa Regală în esenţă, aţi avut curajul să veniţi cu o viziune a României pe 30 de ani… – Cred că a fost altceva decât o manifestare de curaj, este vorba pur şi simplu despre rezultatul natural al unui leadership pe care Casa Regală a avut şansa să-l reînnoade. În momentul în care ne-am întors în Bucureşti în 2001, la Palatul Elisabeta, n-am mai fost o familie regală cu adevărat în exil, deşi România a continuat să fie o republică am intrat în interiorul geografiei ei şi al societăţii ei şi am încercat să facem ceva util pentru ţară. Exerciţiul acesta de regăsire a utilităţii Coroanei pentru România contemporană ne-a dus la viziune. Opt ani de zile am mers prin toate locurile din ţară, am încercat să sprijinim orice fel de segment al societăţii româneşti care o poate duce cu un pas mai departe: şcoală, mediul de afaceri, administraţie locală, reprezentare externă, colaborarea cu clasa politică, societatea civilă. Toate acestea, zi de zi, ceas de ceas, metru cu metru din geografia României ne-au făcut să construim viziunea. Deci ea nu este rezultatul unui curaj sau al unei analize ştiinţifice, academice. Este pur şi simplu expresia unui altfel de leadership, leadership-ul Casei Regale, felul în care Casa regală vede cârmuirea în România. Este o viziune de esenţă statală, nu de esenţă executivă, politică sau economică. Familia Regală, oricât de dificil al părea, nu poate fi substituită unii ONG, nu este o asociaţie sau o fundaţie, nu este o punere împreună a unor oameni care au aceeaşi gândire politică cum sunt partidele, sindicatele, patronatele sau grupurile de dialog. Este pur şi simplu un alt fel de instituţie, care nu are nimic de-a face cu redacţiile de ziar, cu societăţile comerciale. Ea, familia, a fost creată în secolul al 19-lea ca parte integrată a Statului Român, pentru a-l crea, pentru a-l fundamenta, pentru a-l moderniza. – Şi atunci, candidatura dumneavoastră la preşedinţie? – Candidatura mea la preşedinţie nu este decât acest lucru. Nu doresc nici să întăresc sistemul republican şi nici să-l trădez pe cel monarhic. Chestiunea despre ce are nevoie acum România, un sistem republican sau coroană, este una secundară în acest moment. România şi-a văzut sacii în căruţă din punct de vedere al destinului ei istoric. Este în NATO, este în UE, are un început de prosperitate, are democraţie, are libertate, dispune de toate aceste ingrediente transatlantice. Mai puţin un lucru: nu are instituţii publice. Ele sunt un fel de burete prin care poţi să bagi degetul. În România omul este mai puternic decât instituţia, bunul plac e mai puternic decât regulamentul şi acest lucru doare Casa Regală. Pentru că noi nu dorim să dăm lecţii performanţilor politici şi nici oamenilor de afaceri. Nici nu dorim să dăm lecţii intelectualilor. Dorim pur şi simplu ca statalitatea românească, ca mănunchi de valori, ca tradiţie istorică, precum şi statul, ca instituţie administrativă, să continue să existe. Noi nu putem concepe o Românie ca un supermarket, ca un mall, în care oamenii şi bunurile se aşează frumos pe rafturi şi să răspundă unor reguli de comportament, aşa cum te comporţi şi la Ikea: nu ai voie să scuipi pe jos, nu ai voie să tragi semnalul de alarmă. Şi acolo sunt reguli, dar asta nu înseamnă că Ikea este o naţiune. – Care este opinia dumneavoastră despre clasa politică? – Partidele au rolul lor, binefăcător. Eu sunt departe de a considera clasa politică neperformantă. Nu e neperformantă deloc. Politicienii se comportă exact aşa cum trebuie, problema e că sunt răspândiţi în mult prea multe locuri decât Constituţia le acordă. Şi atunci, revenind la viziunea pe 30 de ani, aceasta nu e un document prin care noi dăm lecţii clasei politice, nici un document prin care încercăm să punem în practică alte proiecte decât cele pe care le are societatea românească. De altfel nu există aici nici un proiect nou pe care-l propune Casa Regală. Nu este altceva decât o încercare de a atrage atenţia societăţii româneşti asupra priorităţilor pe care le are. Este, de asemenea, o mână întinsă atât clasei politice cât şi societăţii româneşti, pentru a putea face aceste lucruri împreună. O punere în ordine a unor principii sănătoase şi de bun simţ, dar fundamentale pentru România, legate de învăţământ, infrastructură, agricultura, minorităţile etnice, instituţiile statului, comunităţile locale. Dar, viziunea nu-şi propune să intervină în procesul democratic, în procesul libertăţilor româneşti, ci doar în instituţionalismul românesc, în principiile şi valorile care ar trebui să însufleţească statalitatea românească: de exemplu, generozitatea, spiritul de răspundere, profesionalismul, loialitatea, puterea exemplului personal, rolul de model. Toate acestea sunt nişte elemente al unui altfel de leadership. Nu există în nici o ţară să zicem din Uniunea Europeană, nici o legislaţie cu previziuni legate de generozitate. Nu te pedepseşte nimeni dacă eşti egoist, dacă eşti iresponsabil. Noi avem în România, în special în vârfurile puterii, o mulţime de oameni cu calităţi, inteligenţi, unii dintre ei erudiţi, dar mulţi iresponsabili sau egoişti. Nu-i pedepseşte nimeni pentru asta. Lucrurile acestea nu diminuează democraţia dar diminuează forţa naţiunii, forţa statului, forţa comunităţii în care omul acţionează. Generozitatea, competenţa, pot de multe ori să ţină loc unor instituţii întregi. Instituţiile, însă, trebuie, pe de altă parte, să ajungă să funcţioneze, consolidate fiind, indiferent de cât de mare este mănunchiul de calităţi al celor care le conduc. „Asistăm la un fel de rinocerizare a societăţii româneşti la vârfurile ei” – Ce fel de preşedinţie le propuneţi româmilor? – Eu propun, în mod simbolic şi, dacă doriţi, în mod ideal, o preşedinţie care să pornească ruperea unui cerc vicios. La urma urmei, preşedintele nu e un om politic, Constituţia nu prevede pentru el aşa ceva. Şi atunci dacă ai în România o personalitate sau o instituţie cum e Casa Regală care poate să facă serviciul istoric de a pune pentru cinci sau pentru zece ani în practică un model care să nu facă altceva decât să respecte Constituţia, cea actuală, chiar republicană, în care preşedintele începe să redezvolte în spiritul naţional ţesătura aceasta extraordinară de ordin statal, de om care se uită deasupra intereselor de partid, pentru că nici nu face parte dintr-unul, de ce să nu alegi această cale? De aceea eu mă chinui să explic oamenilor că în noiembrie problema nu este darea jos a lui Traian Băsescu, nici înlocuirea sa cu un om mai spilcuit şi stat în străinătate cum e Mircea Geoană, sau, dimpotrivă, cu unul care nu vorbeşte nici o boabă de limbă străină dar care e un om onest şi care a pornit din mediul intelectual din România, cum e domnul Crin Antonescu. Important pentru România nu este să înlocuieşti un om cu alt om. Problema nu e că preşedintele României trebuie să fie un om mai scund, mai înalt, mai cu ochii albaştri sau mai cu ochi verzi, chestiunea este că preşedinţia ca instituţie trebuie scoasă de sub aceste permanente tensiuni politice. Cine va putea crede că un preşedinte din mediul politic se va putea desprinde peste noapte de toate influenţele pe care le-a exercitat partidul asupra lui pentru ca să poată ajunge acolo, astfel încât să fie bun pentru toată lumea? Partidul domnului Băsescu, cu partidul domnului Geoană şi cu partidul domnului Antonescu au fost în ultimii ani în nişte conflicte enorme. Cine te va crede că omul acela va face tabula rasa de a doua zi, abandonând 20 de ani de carieră politică, pentru a mulţumi pe toată lumea?. Dimpotrivă, începând de a doua zi instituţia prezidenţială va fi supusă unor tensiuni imense din partea celor care i-au pus să ajungă acolo. Sigur, datoriile şi le plăteşte oricine pe lumea asta, trebuie să lefi loial celor care te-au ajutat, dar instituţia preşedintelui nu trebuie atinsă. Ea trebuie să fie depolizitată, pentru a continua să fie respectabilă. Paradoxal e însă că societatea românească, în comunităţile ei, acolo unde merg eu, în ţară, înţelege perfect aceste lucruri, nu trebuie să le explic prea mult, în timp ce mediul de la Bucureşti a creat un zid de netrecut asupra acestei candidaturi, refuzând categoric s-o înţeleagă şi s-o accepte. Unii o refuză întorcând spatele, alţii sunt pur şi simplu imuni, nu le spune nimic o astfel de propunere. Ei nu pot să conceapă că leadership-ul prezidenţial poate fi şi altfel decât politic. E un fel de rinocerizare a societăţii româneşti la vârfurile ei. Dar rinocerii actuali nu mai sunt ca cei din anii 50, recrutaţi din masa mare de oameni care vine ca un tăvălug peste societate şi-o forţează la supunere, acum rinocerizarea e inoculată la vârf. Ai o societate românească profundă, care chiar dacă e modestă şi de toate condiţiile, simte nevoia unei altfel de Românii, ai o tânără generaţie care nu te mai aşteaptă, care pleacă la studii în străinătate sau lucrează în alte ţări, aşa cum o fac acum patru milioane de oameni şi ai în vârful societăţii româneşti un mănunchi de oameni politici, de oameni de afaceri, oameni din societatea civilă care populează presa centrală care nu vor, nu pot să înţeleagă nici mediul internaţional, nici viziunea unei Românii viitoare şi nici sentimentul unei tinere generaţii. Aici se va produce o ruptură. Pentru că, să ştiţi, eu pot fi boicotat, pot fi oprit să-mi continu candidatura, dar România va rămâne o ţară bătrână, o casă de ajutor reciproc a pensionarilor, un fel de Olăneşti. Acesta va fi viitorul dacă nu se opresc din acest proces iresponsabil de vulnerabilizare a instituţiilor româneşti. – Alteţă, vă mulţumim! – Cu multă plăcere! |
Ca simplu cetatean, stabilit acum in alta tara UE, imi permit o sintagma mai dura,,snobii Bucurestiului”.S-a format intr-adevar o gindire anchilozata in smecherie, care in timp risca sa moara pe limba ei.Generatia mea de pilda, e trecuta bine de amiaza. Viitorul e al copiilor si nepotilor. Dar si cel mai mic semn, ca Romania vrea sa se miste in directia buna, m-ar bucura.La vremuri de cumpana, rugati-va lui Dumnezeu sa va dea conducatori buni.Nu am fost prea tare la Istorie, dar asa tin minte acest citat din testamentul lui Stefan cel Mare.Sper ca gindirea teafara sa aiba succes.Toate cele bune! Liviu Bajan
Suntem ce credem,credem ce suntem,suntem ce infaptuim,infaptuim ce suntem,suntem ce suntem doar impreuna !
Este excepţional! Acest interviu ar trebui multiplicat şi răspândit prin mijloace proprii de toţi cei care îl citesc.
Aberaţia Preşedintelui politic este expusă cu o simplitate şi un bun simţ dezarmant:
.
„Cine va putea crede că un preşedinte din mediul politic se va putea desprinde peste noapte de toate influenţele pe care le-a exercitat partidul asupra lui …… va face tabula rasa de a doua zi, abandonând 20 de ani de carieră politică, pentru a mulţumi pe toată lumea?”
.
Noua generaţie este mult diferită de cele care au precedat-o. Avem azi o generaţie de tineri care nu mai acceptă să fie prostiţi, aşa cum au acceptat sub teroare părinţii lor, o generaţie care nu te mai aşteaptă, care pleacă la studii în străinătate, sau te lucrează, pe tine stat, prin evaziune, care se eschivează de la plata taxelor şi impozitelor prin fel şi fel de subterfugii, aşa cum o fac acum sutele de mii de mici şi mari întreprinzători din ţară. Noua generaţie nu se mai lasă prostită, ea va supravieţui oricăror ticăloşii ale clasei politice, pentru că vremurile s-au schimbat, apartenenţa la NATO şi UE este o pavăză pentru democraţie şi libertăţi, chiar aşa ciuntite cum încă le vedem la noi. Dar situaţia asta nu poate dăinui, o economie evazionistă nu poate dăinui, o ţară într-un faliment continuu nu poate dăinui.
.
„să ştiţi, eu pot fi boicotat, pot fi oprit să-mi continui candidatura, dar România va rămâne o ţară bătrână, o casă de ajutor reciproc a pensionarilor”
.
Desigur că o ţară bătrână într-o Uniune Europeană tânără, nu se leagă, după cum nici boicotul nu poate opri „ideea căreia i-a sosit timpul”. Şansele sunt de partea noastră, important este ca, odată urniţi, să nu ne mai oprim, să ne solidarizăm în jurul reperului de normalitate, în jurul Principelui Radu.
AVR,
Parerea mea despre Dl.Traian BASESCU este ca nu a stiut sa folosesca limba romana si cuvantul ei astfel incat sa ridice demnitatea romanului in aceasta globalizare in care ne-am bucurat ca am intrat dar nu stim sa ne folosim de avantajele oferite (ma refer la fondurile europene – parca ar fi ceva tabu aici la noi, accesibil doar pt. unii din unele zone ale tzarii…). Dl.M.Geoana…este ca un copil care nu stie niciodata daca ceea ce face supara sau nu.E prea infantil si merge pe manipulare americaneasca.Dl.Crin ANTONESCU e un…visator, nu un pragmatic.Dl.Oprescu -daca va candida- este un amestec de mahalagism si intelectual format in Romania anilor ’77-’80.Tipic bucurestean.Dl.C.V.TUDOR este ff bun in Parlamentul european -m-as intrista daca ar candida.Deci NU AVETI RIVAL REAL LA PRESEDINTIA ROMANIEI. AV este un barbat intzelept si apartenentza la Familia Regala este o garantzie ca iubitzi acest pamant.Doresc AV un week-end placut! Doamne ajuta!
Buna seara Alteta,
Cu tot respectul, nu va inteleg politica. Poate inteleg o parte, dar sub nicioforma intreg ansamblul.
1. Romania ca republica s-a “nascut” la 30 decembrie, dupa ce Regele a ABDICAT in urma amenintarilor comunistilor. asadar, cum sa fie republica romania un stat de drept??
2. Sincer eu nu cred ca Alteta voastra cunoaste Romania de astazi. Recomand stirile de la ora 17.00 pentru o viziune mai ampla. din pacate nu este vina comunistilorde dinainte de 89, ci a celor de dupa 89. Iar Ceausescu, cu toate defectele lui, cred ca a fost ultimul patriot, care ca si Antonescu, a murit impuscat ca un caine.
3. Tot sincer, eu nu cred ca doriti sa castigati aceste alegeri. pentru ca – stiti cine castiga? politicianul de tip “robin hood” precum basescu in 2004, sau oprescu la capitala in 2008. toti romanii urasc politicienii si clasa politica si cum apare o figura mai “revolutionara”, aceasta atrage toate voturile.
4. romania nu are nevoie sub nicio forma acum de o politica pe 30 de ani. OK, de o strategie pe termen lung da, normal. dar are nevoie de legi, politisti si mai ales de aplicarea unor legi corecte, europene. in romania din momentul in care s-ar aplica corect legile totul ar merge complet altfel.
Aveti dreptate.Nu inlocuirea uni om cu altul este solutia, ci “inlocuirea” institutiei de acum a statului cu una nepolitizata. Daca nu presedinte in nov, voi spera in colonizarea romaniei.Ma voi ruga zi si noapte sa ne cucereasca careva…
TARA ASTA A ESUAT ISTORIC. Trebuie sa o ia cumva de la capat.
Consider ca tara noastra va pierde o sansa poate unica de a reveni la normalitate daca nu voteaza pentru identitate,responsabilitate,respectarea stricta a legilor si competenta.A reprezenta este o calitate,a sluji inseamna destin si vointa infinita de a infaptui pentru eternitate.
.
De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni, minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;
De poţi visa – şi nu faci visul astrei,
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi triumful şi dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poţi să strângi agoniseala toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – nici un cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât voinţa ce le strigă “SUS”
De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi OM, băiatul meu.
.
Dacă te poţi stăpâni când norodul din jur se frământă
Brav înfruntând insolentul reproş cu linişte sfântă
Dacă-ţi păstrezi în virtute credinţa şi încă alegi sfiala
Când se-ndoieşte de tine mulţimea şi ierţi îndoiala.
.
Dacă aştepţi cu nădejde şi nu te răpune aşteptarea;
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea;
Dacă asaltul mâniei te lasă senin fără ură,
Dacă păşeşti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură;
.
Dacă te leagănă visul dar stărui stăpân peste vise,
Dacă din gânduri măreţe renunţi să-ţi faci ţeluri precise,
Dacă triumful, izvor de ispite şi cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelişti nici vâsle în drumul spre astru.
.
Dacă suporţi să auzi despre spusele tale cinstite;
Gânduri viclene, scornite de veri pentru toate smintite;
Dacă din opera ta s-au ales doar lumine şi spaţii;
.
Dacă pirzând într-o clipă de risc pe o şansă avutul,
Poţi să începi de la capăt uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând cu răbdare întregul pe lungă durată;
Fără să sufli o vorbă de pierderea grea îndurată;
.
Dacă superb din dorinţă forţezi, când îţi vine sorocul,
Inima capătă taria s-astâmpere jocul;
Gol de puterea vieţii, urmându-ţi destinul spre ţinte
Tare, cu vrerea din tine ce-ţi spune: “mereu înainte”!
.
Dacă mulţimilor poţi să vorbeşti cu deplină elegale;
Dacă constant îţi păstrezi modestia şi-n cercuri regale;
Dacă eşti nevulnerabil la prieteni, la cei cu pornire;
Dacă pe toţi îi stimezi îndeajuns, insă nu peste fire;
.
Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen şi mare;
Calm vei putea să-l asemeni dintr-un minut oarecare;
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine
TU peste toţi vei răzbate.
UN OM AL PUTERII DEPLINE”.
Sondajele de casa cosmetizate fiind facute, raman bazinele electorale “lunecoase”-grosul electoratului- care scapa in libertate imediat dupa sondare :
-nehotaratii dezamagiti de propriul candidat;
-absenteistii locali;
-absenteistii “stranieri” prin UE.
Puneti “tunurile” pe constiintele lor :dezamagirea si/sau indiferenta lor ascund imense energii pozitive care pot deschide portile unei Romanii Altfel-nedezbinata si harnica, demna intre tarile surori ale Uniunii Europene !Cinci ani de deriva morala si constitutionala ii obliga la un gest democratic patriotic… Perseverenta va dorim, mereu pe intelesul tuturor !
Cata dreptate are din nou AV intrutotul ! Si intradevar deja suntem o tzara imbatranita, dar, din pacate batranii nostri nu sunt intzeleptzi…Avem multi pensionari anticipatzi care avand neuronii blocatzi si ceaushizatzi n-au mai fost in stare sa-si deschida o afacere onesta si au preferat sa faca politica de apartament sau sa-si ingrijeasca nepotzii si atat. Iar disponibilizarile ne-au transformat in…cea mai bolnava tzara, mult prea multi preferand sa intre intr-o pensie de boala mai mult sau mai putzin reala pana la a-si atinge varsta de pensionare legala.Le place sa fie bolnavi sau nu mai fac diferentza intre boala reala si cea inchipuita.Suntem o tzara batrana si inhibata intelectual.
Ca să vedem cât de nociv e partizanatul politic la nivelul Preşedinţiei statului, să ne amintim cât rău au adus României mineriadele Preşedintelui Iliescu, sau celebrul Recurs în anulare pentru restituirea proprietăţilor imobiliare, sau înstrăinarea industriei autohtone (combinatele de ciment, chimice, siderurgice, flota maritimă, băncile, etc, etc) de către protejaţii domniei sale,
.
să ne amintim cât rău a adus României ingerinţele în actul de guvernare ale Preşedintelui Constantinescu, cel care l-a determinat pe Victor Ciorbea să abandoneze Primăria Capitalei şi să preia conducerea Guvernului, ca după puţin timp să-i ceară imperativ să părăsească funcţia de prim ministru în favoarea lui Radu Vasile, cu care a procedat la fel pentru a aduce alt prim-ministru, după care s-a declarat „învins” şi i-a lăsat pe ţărănişti cu c. în baltă când şi-a retras în ultimul moment candidatura la un nou mandat,
.
să ne amintim cât rău a adus României prestaţia de „Preşedinte Jucător” a lui Tr. Băsescu, care a promovat un stil de conducere conflictual pe tot parcursul guvernării Tăriceanu, sau prin dezastrul în care a adus ţara ingerinţele domniei sale în actul de guvernare acceptate fără crâcnire de prim-ministrul Emil Boc.
.
Cine a avut de câştigat din acest partizanat al Preşedinţilor, din aceste ingerinţe în actul de guvernare, din extinderea partizanatului politic peste instituţiile statului şi chiar peste Academie, peste Biserică, şi peste Armată? Clientela politică. Finanţatorii partidelor, aceia care astăzi, din proprie iniţiativă şi nesiliţi de nimeni, boicotează candidatura singurului independent autentic, simţind că le e ameninţat substratul politic al privilegiilor.
Cine a avut de pierdut din acest partizanat al Preşedintelui, din această ambiguitate de „neutralitate-partizană” şi din ingerinţele „Preşedintelui Jucător”? Cetăţenii simplii, truditorii României Profunde, micul şi dispreţuitul contribuabil jecmănit de taxe, impozite, birocraţie şi şpagă.
Problema este că, sufocaţi de lipsuri şi nevoi, oamenii nu mai reuşesc să discearnă între bine şi rău, au ajuns să confunde răul cu binele, şi invers, manipulaţi prin diversiuni şi conflicte minore, de multe ori inventate special pentru abaterea atenţiei de la consecinţele dezastruoase ale guvernării prin Preşedinte-politic.
Maica Tereza “Simple Path”
“Take time to think
Take time to pray
Take time to laugh
.
It is the source of power
It is the greatest power on Earth
It is the music of the soul
.
Take time to play
Take time to love and be loved
Take time to give
.
It is the secret perpetual youth
It is God’s given privilage
It is too short a day to be selfish
.
Take time to read
Take time to be friendly
Take time to work
.
It is the fountain of wisdom
It is the road to happiness
It is the price of success
Take time to do charity
It is the key to heaven.”
.
“De fiecare data cand oamenii iau legea in propriile maini,
legea este cea care pierde.
.
Si cand pierde legea,
libertatea lincezeste”.
.
Conditiile impuse, de experienta umana, in acest gen
de “calatorie memorabila” sunt legate de organizarea
si actiunea conjugata, sincrona, a participantilor.
,
Important este sa constientizam MOMENTUL!
.
“Inainte de a darama ceva,
trebuie sa fii sigur ca vei putea cladi ceva mai bun”. (Plutarh)
.
“O comunitate e ca o corabie;
fiecare trebuie sa fie pregatit sa treaca la carma”. (H. Ibsen)
.
“Nu exista vant favorabil decat pentru cel care stie
in ce directie se indreapta”. (Seneca)
.
“Soarta e o prapastie in care cadem
numai daca privim prea mult in ea”. (L. Blaga)
.
“Cheama norocul, dar da si din maini”. (Plutarh)
.
“Dupa cum tirania nu este o floare spontana,
ci rodul lasitatii altora,
tot asa excrocheria n-ar exista daca n-ar exista lacomia,
coruptia si imbecilitatea.
Cata vreme vor fi oameni prosti, stupizi si molateci,
vor fi si excroci.
EXCROCUL este pata rosie care iese dintr-un sange viciat
pe fruntea societatii”. (L.C. Douglass)