In cautarea demnitatii
|
Câteva extrase din articolul semnat de David Brooks in ziarul The New York Times la 6 iulie 2009 În căutarea demnităţii Când George Washington era tânăr, el a copiat o listă de 110 „Reguli de Politeţe şi Comportament Decent în Public şi în Conversaţie.” Unele reguli din lista sa se refereau la politeţile participării la un dineu sau ale întâlnirii cuiva pe stradă. „Să nu depinzi de nimeni,” era una dintre reguli. „Nu citi scrisori, cărţi sau ziare în public,” era alta. „Dacă vreunul vine să îţi vorbească în timp ce eşti aşezat, ridică-te în picioare,” era o a treia. Dar, aşa cum nota biograful Richard Brookisher, aceste reguli, pe care Washington le-a extras dintr-un ghid din secolul al XVI-lea, nu erau doar ponturi de etichetă. Ele erau menite să îmbunătăţească moravurile interioare prin modelarea omului la exterior. Washington le-a luat foarte serios. A muncit din greu să le urmeze. De-a lungul vieţii sale, a rămas deosebit de conştient de propria sa onestitate. Făcând asta, el s-a transformat într-un nou tip de erou. El nu era în primul rând un erou militar sau politic. Aşa cum a scris istoricul Gordon Wood, „Washington a devenit un mare om şi a fost aclamat ca un erou clasic datorită modului în care se comporta în momente de slăbiciune. Caracterul său moral a fost cel care l-a diferenţiat de alţi oameni.” Washington a captat, şi mai apoi a ajuns să reprezinte, ceea ce am putea numi codul demnităţii. Codul avea la bază premise identice Constituţiei ţării – că fiinţele umane sunt creaturi imperfecte care trăiesc în pericol constant de a cădea în dezastre cauzate de propriile lor porniri. Trebuie create sisteme artificiale pentru a echilibra şi limita dorinţele lor. Codul demnităţii comanda discipolilor săi să fie dezinteresaţi – să se străduie să pună interesele naţionale deasupra intereselor personale. Le comanda discipolilor să fie reticenţi – niciodată să nu pângărească emoţiile intime, afişându-le în public. De asemenea, el comanda discipolilor să fie reţinuţi, să fie neîncrezători în irascibilitate, zeloşenie, furie şi entuziasm politic. Rămăşiţe ale codului demnităţii au supravieţuit timp de decenii. De-a lungul unei mari părţi a istoriei Americii, politicienii nu au făcut public campanie pentru postul de preşedinte. Era ca şi cum actul de a te promova public pângărea, în mod distructiv. Mult timp în istoria Americii, memorialiştii treceau peste intimităţile vieţii private. Chiar şi în secolul XIX, oamenii erau îngroziţi că jurnaliştii ar putea să murdărească o nuntă, relatând-o în presă. (…) Dar codul demnităţii însuşi a fost complet şters. Regulile care i-au condus pe Washington şi pe generaţii de oameni după el sunt pur şi simplu dispărute. Putem, oricare dintre noi, să enumerăm cauzele dispariţiei sale. Mai întâi, avem capitalismul. Cu toţii suntem încurajaţi să devenim manageri ai propriei noastre imagini, să mergem la extrem în a ne afişa propriile talente. Apoi, avem cultul naturaleţii. Suntem cu toţii încurajaţi să abandonăm artificiile şi reţinerea şi să ne eliberăm, în schimb, propriile sentimente. În al treilea rând, avem evanghelismul carismatic, cu dragostea sa faţă de confesiunile publice. În fine, avem egalitarismul radical, cu ostilitatea sa faţă de manierele aristocratice. Vechiul cod al demnităţii nu a supravieţuit vieţii moderne. Costurile dispariţiei sale sunt vizibile tuturor. În fiecare săptămână sunt noi scandaluri având ca protagonişti oameni care pur si simplu nu ştiu cum să se comporte. (…) Cu toate acestea nu ar fi corect să închei într-o notă de pesimism cultural deoarece există Preşedintele Obama. Indiferent ce diferenţe doctrinare ar putea oamenii să aibă faţă de el, putem cădea cu toţii de acord că el exemplifică reticenţa, reţinerea şi celelalte trăsături asociate demnităţii. Efectele culturale ale preşedinţiei sale nu sunt încă revelate, dar acestea s-ar putea să întreacă efectele politicii sale. El ar putea să revitalizeze ideea demnităţii pentru o nouă generaţie şi să personifice un nou set de reguli pentru auto-stăpânire. Traducere: Ioan-Luca Vlad |
Ce frumos articol! Ce bine venit este ! Si cata nevoie era sa apara pe blogul dvs. Ma impresioneaza preocuparea dvs si spiritul dvs de observatie. Fiind vorba in articol si despre Mr. Obama, mi-am adus aminte ca dansul a facut o “greseala” cand a depus juramantul avand in fata Biblia. Am fost surprins apoi ca juramantul a trebuit depus din nou, iar aceasta a avut loc pe suportul constitutiei. Si Biblia cere oameni de incredere, oameni de cuvant carora nu trebuie sa le smulgi juraminte pentru a fi oameni de nadejde. “Da al vostru sa fie da…ce trece peste aceasta este de la dracu” spune Biblia. Felul cum a avut loc depunerea juramantului din partea sa, ma face sa cred ca era cat se poate de constient de demagogia atat de benefica pentru oamenii politici din intreaga lume. O palma mai zdravana si mai subtila ce a dat-o dansul acestei demagogii nici ca se putea mai buna.
Fiind vorba in acest articol si de evanghelismul carismatic si caruia consider ca i se merita un vot de blam, vreau sa imi exprim opinia in doua puncte de vedere cu aceasta ocazie. Intai, acea forma de politica ce are nevoie sa se slujeasca de religie si sa o mai si compromita, o consider o politica handicapata. Apoi, religia care a reusit sa faca din sensul cuvantului “mantui” o meschinarie, nu este decat crima organizata.
ALTETA SA RADU INTRUCHIPEAZA ACESTE PRINCIPII, ALE UNUI COD AL DEMNITATII SI MORALITATII SOCIALE, ATAT DE STRIGENT NECESARE CONDUCERII SOCIETATII ROMANESTI ACTUALE. SUNTEM ALATURI DE EL SI DE CUVANTUL SAU ! ADEVARUL SI DREPTATEA VOR INVINGE PANA LA URMA ! ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU !
” IN CAUTAREA DEMNITATII PIERDUTE ”…. noi suntem aceia, poporul roman. Trist dar foarte adevarat. Ne-am piedut demnitatea ca popor, nu facem altceva in ultimii ani decat sa ne dam cu stangul in dreptul , ca la fotbal. Politicieni, societate civila, oameni de cultura, ziaristi, cetateanul de rand, cu totii lucram cu sarg la distrugerea a ceea ce a mai ramas din tara aceasta. Dupa revolutie se striga in gura mare la demonstratii ca nu ne vindem tara de parca s-ar fi anticipat ce avea sa urmeze cu adevarat. Niciodata in toata istoria acestui pamant nu s-a scos tara la mezat ca acum. Ne ducem de rapa. Nimeni in lumea asta nu poate sa-si vanda tara in halul acesta. S-au vandut rezervele de petrol, pamanturile, Delta , Rosia Montana, Sidexul,etc.,etc. pe mai nimic, fara ca cineva sa fie tras la raspundere. Acum se fac imprumuturi de miliarde si miliarde de euro pentru a recapitaliza bancile straine din Romania, bani care vor fi scosi cu usurinta din tara fara a li se mai da de urma. Iar noi ce facem biet popor roman ? Aplaudam si iubim pe mult stimatii nostri conducatori, le acordam in continuare increderea noastra{ vezi ultimile sondaje), de parca ne-au himnotizat cu ”farmecul ” lor irezistibil. Ce mai asteptati frati romani de la Basescu et comp., de la Gioana si baronii sai, de la Antonescu si ultraliberalii si taricenii sai care au vandut petrolul din Marea Neagra, ce asteptati sa va mai ofere acesti vanzatori de tara? Nu credeti ca a venit vremea schimbarii? Trebuie , ca inainte de a hotara pe cine alegem sa ne conduca tara, sa privim mai atent nu numai la omul respectiv ci mai ales pe cine reprezinta el. Un presedinte care vine dintr-un partid , in mandatul sau va fi preocupat de interesele partidului , isi va apara acolitii chiar si in fata legii , cum se intampla de fapt si in prezent. Vor folosi influienta pe care o au in institutiile statului si la fel ca si pana acum marii corupti vor ramane nepedepsiti, liberi sa fure ce a mai ramas de furat. Un presedinte independent politic nu are a da socoteala nimanui, si-ar indeplini atributiile fara perturbari, iar garantia morala, cinstea, eleganta, inteligenta, diplomatia, calitati pe care PRICIPELE RADU le are din plin , ar reprezenta un model demn de urmat. Cei care sunteti nehotarati, sau aveti alte obtiuni nu va lasati pacaliti de promisiuni desarte, sau de ceea ce scrie presa . Informati-va. Aveti demnitatea de a face singuri alegerea si nu mai inghititi gogosile vandute de altii. Tinerii, care isi vad viitorul compromis de atitudinea si comportamentul actualului presedinte, ca de altfel si a majoritatii celorlalti oameni politici, sunt de partea Principelui Radu, pentru ca isi doresc un model pe care sa-l urmeze, isi doresc o Romanie Altfel in care sa-si poata indeplini visele si sperantele. Schimbarea totdeauna incepe cu ceva sau cu cineva. De data aceasta putem sa incepem schimbarea cu un alt fel de presedinte, urmand ca pe mai departe sa invatam a ne alege si parlamentarii, primarii,etc.. Si foarte important, trebuie sa mergem cat mai multi la vot, fara a lua in seama indemnurile cu scop exact a celor care ne spun ca daca votam tot nu se schimba nimic. In felul acesta nu vom permite sa acceada la putere indivizi care vor obtine voturile pe mici si bere, de la cetateni neinformati sau infometati prin politica dusa de acesti indivizi de ani de zile. Viitorul sta in mainile noastre. Sa nu il amanetam unor indivizi fara scrupule care nu vad decat putere si avere. DOAMNE AJUTA!
Ramanand in spatiul american, si in contextul temei, atasez aici cateva citate din Abraham Lincoln, ce ar putea inspira revenirea noastra la normalitate…
…
„Democracy is the government of the people, by the people, for the people.”
Democratia este guvernarea poporului, de catre popor, pentru popor.
…
„Freedom is not the right to do whatever we want, but what we ought. Lets have faith that right makes might; and in that faith let us, to the end, dare to do our duty as we understand it.”
Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine. Sa avem convingerea ca dreptatea face puterea si cu aceasta credinta sa indraznim sa ne facem datoria pana la capat, asa cum o intelegem.
…
„Important principles may, and must, be inflexible.”
Principiile importante pot si trebuie sa fie inflexibile.
…
„Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power.”
Aproape toti oamenii pot face fata dificultatilor, dar daca vrei sa testezi cu adevarat caracterul unui om, da-i putere.
…
„Character is like a tree and reputation like a shadow. The shadow is what we think of it; the tree is the real thing.”
Caracterul este precum un arbore, iar reputatia precum umbra lui. Umbra este ceea ce noi credem despre el; arborele este lucrul real.
…
„I am not bound to win, but I am bound to be true. I am not bound to succeed, but I am bound to live by the light that I have. I must stand with anybody that stands right, and stand with him while he is right, and part with him when he goes wrong.”
Nu am datoria de a castiga, ci de a fi adevarat. Nu am datoria de a izbandi, ci pe aceea de a trai in lumina pe care o am. Trebuie sa fiu de partea oricui slujeste dreptatea, atata timp cat are dreptate, si sa fac loc despartirii atunci cand el greseste.
…
„Don’t worry when you are not recognized, but strive to be worthy of recognition.”
Nu-ti face griji, atunci cand nu esti recunoscut, ci straduieste-te sa fii demn de recunoastere.
…
„I never had a policy; I have just tried to do my very best each and every day.”
Nu am avut niciodata o politica. Am incercat doar sa fac ce pot mai bine in fiecare zi.
…
„You cannot escape the responsiblity of tomorrow by evading it today.”
Nu poti evita responsabilitatea zilei de maine, ocolind-o astazi.
…
„You can fool some of the people all of the time, and all of the people some of the time, but you can not fool all of the people all of the time.”
Poti pacali cativa oameni tot timpul si toti oamenii o perioada, dar nu poti pacali toti oamenii, tot timpul.
…
„And in the end, it’s not the years in your life that count. It’s the life in your years.”
In definitiv, nu anii din viata ta contează, ci viata din anii tai.
…
„My concern is not whether God is on our side; my greatest concern is to be on God’s side, for God is always right.”
Grija mea nu este daca Dumnezeu este de partea mea sau nu; cea mai mare grija a mea este sa fiu de partea lui Dumnezeu, pentru ca El are intotdeauna dreptate.
Raspuns pentru dl Ioan-Luca Vlad.
.
Consider utopice cele trei exemple date, pentru public, in general.
1. „Să nu depinzi de nimeni,” era una dintre reguli.
.
Noi depindem astazi unii de altii intr-o masura asa de mare,
daca analizam bine sistemul social democratic, economic, cultural etc.,
incat fiecare dintre noi, trebuie sa se simta un inel in lantul Natiunii Romane.
2, – „Nu citi scrisori, cărţi sau ziare în public,” era alta.
.
La timpul nostru limitat, unii citesc numai in tren, metrou…
3. „Dacă vreunul vine să îţi vorbească în timp ce eşti aşezat,
ridică-te în picioare,” era o a treia.
.
Va las pe dvs.sa va amintiti cand vi sa acordat aceasta onoare, in afara
de mediul politic, de afaceri, cultural sau… daca se primeste musafiri.
…
Apoi,
de ce este asa de nerealist {( de neevoluat) sper sa nu citeasca romaneste}
Mr. D. Brooks si de umileste intr-o asa masura, ca la sfarsitul mesajului sau
simtim ca trebuie sa spunem “scuza-ma” cand atingem usa de la dulap
care sa deschis instantaneu, fara sa vedem acest lucru…
Intamplare devenita celebra in mini-societatea noastra,
si a carei protagoniste am fost eu.
Acesta fiind un tip de reflex capatat in copilarie, de a nu deranja.
.
Cu ultimele fraze am intrat in alte pacate capitale, dupa parerea dumnealui.
.
Si acum, urmeaza indemnul la ” CAUTAREA DEMNITATII’ (pierdute), poate de el!?
.
1. # Putem, oricare dintre noi, să enumerăm cauzele dispariţiei sale.
Mai întâi, avem capitalismul. Cu toţii suntem încurajaţi să devenim
manageri ai propriei noastre imagini, să mergem la extrem
în a ne afişa propriile talente.#
– “Copilul care nu ‘plange’, nu primeste lapte.”; NU EXISTA!
.
2. # Apoi, avem cultul naturaleţii. Suntem cu toţii încurajaţi să abandonăm
artificiile şi reţinerea şi să ne eliberăm, în schimb, propriile sentimente.#
– cat timp avem constiinta impacata: ca vrem numai BINELE, constant, de ce sa nu
economisim timp si energie? Cu timpul cei din jur se lamuresc de buna-credinta.
– vorbirea directa, adevarata, fara ocolisuri si artificii (capcane),
de la inima la minte!
.
3. # În al treilea rând, avem evanghelismul carismatic, cu dragostea
sa faţă de confesiunile publice.#
– deschiderea spre o cunoastere adevarata (confesiunea) duce la intarirea
increderii reciproce. Suntem cu totii oameni (imperfecti), gata oricand sa
ne autocorectam sau din contra, mult mai perfecti decat media statistica,
si prin exemplul nostru personal, putem da “tonul” unei ajustari dinamice
in sens ascendent.
– astazi, nu avem timp pentru cercetarea amanuntita a biografiei
cuiva… O poza si auzirea catorva fraze, din partea persoanei respective,
ne sunt suficiente ptr. ai descoperi caracterul complex, cu plusurile
si minusurile, firesti.
.
4. # În fine, avem egalitarismul radical, cu ostilitatea sa faţă
de manierele aristocratice.#
– intr-o societate ca a noastra, in care nu s-au acceptat gradele
de aristocratie, la formarea statului roman modern,
de unde sa existe cultura pentru manierele aristocratice?…
Ostilitate este mult spus, la noi…
Romanul, in general, are cultura onestitatii!
. . .
Cu speranta ca subiectivismul din noi nu este radicalist,
si ca, angajati fiind in campania Principelui Radu, NE PASA DE VALORILE
traditionale romanesti si umaniste europene, care conflueaza in fraza:
“Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”, vreau sa cred ca centrul gandurilor
si eforturilor noastre este: salvarea noastra si a tarii noastre de la o
“PRABUSIRE” IREVERSIBILA.
Va multumesc.
Asteptam eliberarea comentariilor constructive si intaritoare,
motivatoare, ptr. inca o zi de rezistenta!
Va multumesc.
God Bless You and Romania, to!
Domnului AM,
Intamplarea face sa fi primit varianta engleza a articolului, pentru traducere, dar sa fiu foarte impresionat si pe deplin de acord cu textul sau.
Nefiind de obicei combativ, de la inceput nu doresc ca aceasta replica sa fie “contra” mesajului dumneavoastra, ci mai degraba in sprijinul valorilor pe care le-am identificat in articol.
Referitor la cele trei reguli, in ordine:
1. “Sa nu depinzi de nimeni” – intr-adevar, depindem, social, de un numar nedeterminat de oameni din jurul nostru, insa tocmai acest lucru, de foarte multe ori, ne aduce neajunsuri. Punctul meu de vedere este ca, pe cat depindem de mai putini, pe atat putem schimba situatia din jurul nostru, stiind ca nu suntem “avuti la mana” sau macar “influentabili” de oameni cu propriile interese.
Cred ca, in mod ideal, singura influenta pe care altii ar trebui sa o aiba asupra noastra este o idee bine argumentata!
2. Admit ca, decat a asculta manele, a citi si, eventual, a imparti ziarul sau revista cu cel care incearca sa o prinda “peste umar” este mai placut.
3. Poate sunt norocos, dar imi amintesc foarte usor – astazi.
Cred cu tarie ca, daca acorzi demnitate, primesti demnitate. Poate nu in mod reciproc, ce-i drept – dar tocmai faptul ca oameni neasteptati iti arata, de fapt, ca faci parte din aceeasi societate (pentru
ca asta reprezinta aceste gesturi) – deci tocmai acest cerc larg este un indicator al normalitatii.
La sfarsitul mesajului nu trebuie sa ne cerem scuze dulapului. Din contra, asa cum il citesc eu, articolul emana speranta, si nu incatusare.
Asa cum vad eu lucrurile, siguranta de sine consta in a avea puterea sa te uiti, cu incredere, ce ai lovit, inainte de a constata ca este dulapul – sau a-ti cere demn iertare, daca nu era el.
Referitor la motivele “disparitiei” codului demnitatii (nu, nu cred ca a disparut cu totul):
1 & 2) Cred ca auto-promovarea, la fel ca falsa “naturalete” promovata obscen si permanent de toate mass-media, precum si in societate, este un drog. Un drog care ne indreapta privirile dinspre potentialul nostru real, acela care se cladeste in nopti nedormite mancate de proiecte, idei, sperante. Acela care se vede in zambetele si felicitarile pentru rezultatele obtinute. Acela care nu are nevoie de aplauze, ci de multumirea unui lucru trainic si bine facut.
Nu, nu cred ca micile excese nu au rostul lor, din contra, au rolul esential de a ne destinde, de a ne aduce aminte ca avem libertate si liber arbitru, insa ele nu sunt un scop in sine.
3) Din fericire, “moda” confesiunilor publice nu a patruns atat de mult in Romania, si textul ar putea fi interpretat un pic diferit la noi. Societatea romaneasca pune inca pret pe propria imagine, poate chiar prea mult.
Apreciind din punctul de vedere al societatilor occidentale, cred ca singurul merit al confesiunii publice este ca practica ei ofera siguranta de sine ca, la nevoie, o poti face.
4) Egalitarismul radical ignora un lucru, faptul ca nici cea mai voit-egalitara societate nu se prezinta ca un plan, ci ca o piramida. Daca acceptam acest fapt destul de evident, urmatorul pas este de a ne intreba care ar fi metoda mai buna de accedere catre varful piramidei?
Diferitele raspunsuri au format tot atatea ideologii politice si sisteme de guvernare. Insa toate au la baza acest adevar. De ce, atunci, sa nu acceptam, intr-un mod demn, si in viata noastra faptul inegalitatii, incercand, prin merit, prin munca si prin incredere sa il transformam intr-o realitate pozitiva (pentru noi si, prin noi, pentru societate)?
.
‘Codul bunelor maniere astazi’ autoare A. Marinescu
.
http://www.buybooks.ro/cart.php?action=add-url&&title=codul+bunelor+maniere+astazi
.
‘Frontiere etice ale capitalismului’ autor Daniel Daianu
.
http://www.supercarti.ro/gen/comunicare_relatii_publice/index.html
.
‘Atlas de Mitocanie Urbana’
.
http://www.buybooks.ro/cart.php?action=add-url&&title=Atlas+de+Mitocanie=Urbana
.
‘In orice institutie exista o persoana care stie tot ce se intimpla
aici ; aceasta persoana trebuie data afara.’
(din Legile managementului)
.
“In conditii speciale de atractie universala si sforarie generala,
caderea celor din varful ierarhiei administrative se poate face
si pe orizontala.” (din Legile firii).
.
“Un gram de imaginatie valoreazã cat un kilogram de competenta.”
(din Legile competentei)
.
*Va acuz!
(de ce m-am săturat de România)
.
Am folosit în titlu două sintagme:
una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor
semnat de Emile Zola;
iar cel de-al doilea e mult mai recent,
şi a creat panică pe vremea lui Iliescu,
când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman,
declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă!
.
Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola
şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco,
unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş
de la vreun soţ miliardar!
.
Mă enervează în tara asta mizeria,
mucurile de tigări aruncate pe geam la stop,
rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi,
blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe
decât apartamentul parcate în faţa lor.
.
Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi,
casele care se învârt după soare,
dar care au nişte desfundături de străzi în faţă
şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile
de sute de mii de euro pe străzile fără noimă,
dar cu borduri, ale patriei.
.
Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate,
infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile,
cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul.
.
Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani,
cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic
din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat.
Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze:
nu e aşa, domnu’ Berceanu,
că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012?
.
Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!
.
Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată,
că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi,
dar cu spectacol de circ la DNA,
cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat.
.
Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie,
pentru simplu motiv că e la volan,
sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate
milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit!
.
La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat,
fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân,
ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!
.
Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul,
pentru a primi în schimb spitale infecte,
unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine
şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină.
.
Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant
în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul,
mişcarea şi teoria evoluţiei pe motiv că sunt inutile.
.
Mă uit cu greaţă la emisiunile politice,
cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur
patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate.
.
Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă
sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari,
din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în
declaraţiile de avere!
.
Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase
şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele
şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor
ce “salvator al saivanului”
şi ce “buricul pământului” e el!
.
Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti,
şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!
.
Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose,
sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance
pe post de “noua clasa politică”.
.
Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime.
.
Vreţi un exemplu?
Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’
(care are mai nou gânduri să devină preşedinte)
să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari,
la fel de “pricepuţi” ca el!
.
Mă satur de România imediat ce deschid televizorul
şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi,
sau cum caută lobotomizatul de Ogica rămăşiţele Elodiei.
.
De rostogolorile urduroase ale Nichitei pe asfalt,
în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic,
că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor
care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul
“televiziunii poporului”.
Şeful televiziunii popoului, măi nagâţ de Caracal, asta eşti!
.
Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă
pe Guţa şi Adrian Piticul-Minunat încasând bani fără număr
pentru tanguirile jalnice.
Bani pe care-i strâng cu sacii,
şi pe care un plătesc nici leţcaie de impozit.
Că “impozitele e pentru fraieri”,
nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor,
şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa,
de ne spun ăia Gipsyland, un România!
.
Toate acestea mă distrug incet, şi
VĂ ACUZ PE VOI,
cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă,
cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute
în altă ţară pentru o viaţă normală;
.
VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism
toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi.
.
VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta,
din care ştim sigur că nu avem scăpare!
Pentru că vedeţi voi, nimic un e mai plăcut pentru scârbele descrise
mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ !
.
Ce ziceti?
Inventam Partidul Bunului Simt ?!
Din pacate, ma uit la mine, ma uit la voi si tare mi-e teama
ca nimeni nu o sa plateasca vreo cotizatie in partidul asta.
Trist, dar adevarat!
.
In Romania asta, eu nu ma mai regasesc demult,
traiesc doar cu speranta (utopica, evident)
ca vom reusi intr-o zi sa facem o tara paralela,
in care latraturile si ororile care ne distrug sa dispara !!
Noapte buna, Români, oriunde v-ati afla!*
.
26/07/2009 — Ionel Scrofan
Text preluat de pe Gandeste.org
.
Multumiri !
ALTETZELE VOASTRE REGALE
Principesa Margareta si Principe Radu,
.
Cu ocazia Zilei Internationale a DEPRESIEI,
permiteti va rog, a va transmite gandurile si ingrijorarea mea,
legate de efectele negative, antietice si psihomaladive,
induse si resimtite astazi, profund, si la consumatorii romani,
care abuzeaza in utilizarea INTERNETUL.
…
In acest sens,
as sugera ALTELELOR VOASTRE REGALE,
Infiintarea unei FONDATII REGALE, SPECIALE,
PATRONATA DE ALTETELE VOASTRE.
…
Este cunoscut, in toata lumea, ca la Seattle,
limba romana este a doua limba vorbita in Microsoft.
De aceea, avem o oportunitate unica, in lumea Microsoft-ului,
de a putea ridica *voci* hotarate din convingerile intemeiate
ale specialistilor romani,
care sunt auzite si intelese, in dorinta vie de a protejeza consumatorii
de multitudinea manipulatiilor psihopate existente in aceste spatii virtuale.
Efectele nocive sunt relevante si ingrijoratoare.
.
Am convingerea ca aceasta este CALEA DE URMAT, ALTFEL,
PENTRU O VIATA MAI ADEVARATA, MAI SIGURA,
MAI LINISTITA SI MULT MAI ALTFEL!
ESTE POSIBILA.
.
Cu respect si speranta intr-o Romanie, Altfel,
dr. Viorica M.