Baile Olanesti, Horezu, Ocnele Mari si Râmnicu-Vâlcea

Sâmbata 25 iulie. A doua zi a Caravanei a III-a. De dimineata am avut o surpriza. Familiar mai degraba cu statiunile balneo-climaterice sau localitatile turstice din apropierea soselei, precum Calimanesti-Caciulata sau Cozia, nu am cunoscut pâna acum Baile Olanesti. Am descoperit un oras curat, frumos, cu case armonios construite si cu gradini atragatoare, cu strazi impecabil intretinute si cu un aer primitor si demn. Primarul orasului, profesor de matematica, este unul dintre cei mai educati si mai cu masura primari pe care i-am cunoscut. El mi-a vorbit despre dificultatile orasului din acest an, cu fonduri guvernamentale care intârzie sa vina, cu turisti mai putini si mai saraci, cu lucrari publice ramase in urma.

M-am intâlnit cu o localnici sau turisti si am constatat cât de multi dintre ei erau de acord cu România Altfel. Am avut, de asemenea, placerea de a ma intâlni cu parintele paroh al orasului si am vizitat biserica ortodoxa din centrul urbei.

Orasul Horezu a fost o a doua surpriza a zilei. Obisnuit sa vizitez doar mânastirea Horezu, una dintre “celebritatile” culturale, spirituale si istorice ale tarii, am ignorat existenta acestui oras. Are câteva strazi vechi de un pitoresc nealterat, are vestigii pretioase si pline de gratie. Are, de asemenea, una dintre cele mai frumoase scoli construite in România post-decembrista. Liceu si scoala generala, complexul de invatamânt care poarta numele domnitorului Brâncoveanu este elegant si curat, spatios, construit cu un bun-gust si un curaj neobisnuite pentru un loc destinat invatamântului. Am fost asteptat de un grup destul de mare de profesori si de director, care m-au invitat sa revin in scoala atunci când elevii se vor intoarce. O voi face cu placere, anul viitor. Am mers pe strazile orasului, am vizitat târgul saptamânal, precum si gospodaria si atelierul unui artist popular.

M-am oprit apoi in orasul Ocnele Mari, unde am poposit la primarie. Primarul, vice-primarul, consilieri si personalitati ale orasului, printre care preotul paroh, m-au intâmpinat cu ospitalitate. Am stat de vorba mai intâi in cabinetul primarului, despre problemele de astazi ale orasului, aproape complet deposedat de doua dintre atributele lui economice traditionale: exploatarea sarii si turismul balnear.

Sunt sigur ca exista o solutie pentru transformarea acestor doua surse de progres in realitate economica, pentru prezent si viitor. Totul este sa existe vointa, interesul de a interveni in mod durabil si de a actiona generos si cu viziune. Mai trebuie, de asemenea, consultati specialistii. Solutiile egoist-politice sunt falimentare in astfel de cazuri.

Pe buna dreptate, localitatea se simte mândra de mostenirea istorica, economica si culturala. Aici se afla vestigii romane si dacice, aici au ramas urme ale faptelor importante de arme din epoca medievala. Tot aici, epoca regala a lasat o puternica amprenta.

Am vizitat parcul orasului, strandul cu ape minerale si centrul. M-am bucurat de primirea calduroasa a oamenilor, turisti sau localnici.

Seara, la Râmnicu-Vâlcea, am fost oaspetele Radio-ului Metronom, care a implinit astazi 17 ani. Am inregistrat un talk-show care va fi transmis lunea viitoare. Am vizitat Mall-ul, in mod strict privat, dorind sa ofer o prajitura colaboratorilor mei. Am produs panica in rândul serviciilor speciale care pregateau terenul pentru o ieftina vizita populista ce nu a mai avut loc.

M-am alaturat zecilor de mii de locuitori care au iesit pe strazi sa sarbatoreasca “Noptile Albe ale Râmnicului”. Am vazut cu ochii mei un fenomen mai rar in România. Locuitorii unui oras mare, bucurosi sa iasa pe strazi, sa se intâlneasca unii cu altii, mânati de dorinta sarbatoririi, impreuna, a propriei urbe. Sute si mii de oameni paseau pe trotuare, plimbându-se sau oprindu-se la unul dintre zecile de evenimente culturale gazduite de institutii publice sau in aer liber.

Am participat la vernisajul expozitiei de sculptura a unui artist maghiar contemporan. Am fost, pentru aproape o ora, invitatul unei emisiuni in direct la televiziunea VTV, in care am vorbit despre “Noptile Albe ale Râmnicului”, despre populism si diletantismul puterii, despre statalitate si politica, despre candidatura si despre viitor.

Inainte de a ma retrage la hotelul vâlcean, am parcurs pe jos o buna parte din centrul orasului. Desi era aproape ora 1 noaptea, mii de oameni continuau sa se plimbe pe strazi, ca intr-un fel de procesiune a spiritului comunitar.

Ca si ieri, pe tot parcursul zilei de astazi cartea “Principele Radu” a fost principala atractie pentru locuitorii pe care i-am intâlnit. Sute de volume au disparut in rastimp de minute. Am vazut limpede ca votantii de astazi nu sunt dependenti numai de mici si de bere, ci si de cuvinte, speranta, idealuri si bun-simt.

Seara, târziu, am fost oprit pe strada de un domn intre doua vârste, care mi-a spus ca este zidar si ca il cheama Gheorghe. L-am ascultat, alaturi de toti coloboratorii mei, uimit. Timp de cinci-zece minute, zidarul Gheorghe mi-a dat o exemplara lectie de eruditie, de modestie si rafinament, comparând epoca regala din România cu Grecia lui Pericle si explicând, din ce in ce mai inflacarat, motivele pentru care România datoareaza epocii monarhice cea mai stabila si mai infloritoare parte din istoria ei moderna.

Mâine urmeaza ziua a treia a Caravanei si a sederii in judetul Vâlcea. Ana Barbulescu este mereu alaturi, surprinzându-ne prin “oglinda’ pe care o aseaza in fata ochilor nostri.