Familia Regală a României privită din Europa
|
Articol de Anders Lindberg, Suedia O naţiune este o entitate politică, definită de graniţe care pot să fi fost trasate din trecutul îndepărtat sau retrasate relativ recent, în urma războaielor şi a tratatelor de pace. O naţiune poate avea o singură limbă care serveşte drept purtătoare a identităţii naţionale, sau poate fi casa mai multor grupuri etnice, vorbind mai multe limbi. Dar o naţiune întruchipează şi sentimentul unui destin comun, al încrederii reciproce dintre guvern şi cetăţeni, şi al încrederii între cetăţeni. Viziunile asupra istoriei pot accentua această solidaritate sau pot semăna discordie. România cuprinde multe dintre aceste provocări. Nu de mult, statul era inamicul poporului şi crea o cultură tristă a trădării şi neîncrederii, ale cărei răni sunt încă vizibile în sufletul românesc. Istoric vorbind, lumina democraţiei şi libertăţii nu a licărit decât de puţin timp în România. Rolul şi respectul pe care Familia Regală a României şi le-a făurit în recentele decenii sunt cu totul unice dintr-o perspectivă europeană. Cu modestie, muncă şi înalte standarde etice, Familia Regală a demonstrat prin faptele sale – şi nu prin conflicte constituţionale – esenţa şi raţiunea existenţei monarhiei. Mai mult ca alte ţări, o naţiune ca România are nevoie de simboluri şi întruchipări ale lucrurilor care unesc poporul, oferă inspiraţie şi leagă trecutul, prezentul şi viitorul. Respectul, încrederea şi susţinerea nu pot fi câştigate la comandă – cu atât mai puţin într-o ţară cu istoria şi experienţa României. Privind România de astăzi prin ochii unui străin – munca depusă de Familia Regală şi poziţia ei în relaţia cu instituţiile politice şi cu poporul român – vedem ceva fără precedent: o „monarhie funcţională” în contextul unei „republici constituţionale”. Familia Regală este activă în ţară şi întreţine palate, o curte şi un program complex de susţinere şi promovare a energiilor pozitive din România. Familia Regală şi-a asumat promovarea intereselor comerciale româneşti în străinătate, lucrează cu Ministerul român de al Afacerilor Externe şi cu sectoarele cultural şi de afaceri din România. Demonstraţia de încredere, dragoste şi respect din partea tuturor segmentelor societăţii româneşti faţă de membrii Familiei Regale este mişcătoare şi impresionantă. Relaţiile dintre conducerea politică şi Familia Regală sunt astăzi caracterizate de respect reciproc şi de încrederea în posibilitatea de a colabora, de a oferi una alteia putere şi de a lucra împreună pentru întărirea României. Aceasta nu este o sarcină uşoară – puţini ar fi crezut-o posibilă acum câteva decenii – dar buna guvernare şi buna legiferare au la bază ceea ce s-a dovedit a merge bine în practică. Ca atare, nu ar fi o surpriză dacă, în viitorul apropiat, rolul şi responsabilităţile actuale şi viitoare ale Familiei Regale ar fi instituţionalizate şi codificate în Constituţia României. Aniversarea de 150 de ani a României oferă o vedere fascinantă asupra personalităţilor Dinastiei regale române şi a evenimentelor istorice. Într-o societate deschisă, modernă şi democratică precum România, acţiunile regale trebuie să aibă la bază principiile transparenţei, accesibilităţii, respectului şi modestiei. Istoria are un început, dar nu şi un sfârşit. În primii 150 de ani ai săi, România a demonstrat că are nevoie de o Familie Regală care trăieşte şi este devotată esenţei pure a monarhiei: să servească poporul şi să îşi câştige respectul său. —————- Anders Lindberg lucrează în Suedia, de peste trei decenii, în calitate de consultant pentru companii, organizaţii, guverne şi ONG-uri. Este fondatorul uneia dintre cele mai importante companii din nordul Europei, specializată în consultanţă în comunicare şi politici publice. Domnul Lindberg este consilier ai Familiei Regale a Suediei şi a fost numit în 2015 în calitate de membru al Consiliului Regal român, de către Majestatea Sa Regele Mihai I. El este din ce în ce mai interesat de România şi de dezvoltarea rolului Coroanei în ţara noastră. |
Frumoase, nobile si ADEVARATE randuri scrise de Andres Lindberg.
Emilian T.Vandenboaer
Sistemul actual de guvernamant din Romania nu mai este potrivit a reprezenta Tara in exterior dar nici Statul in relatia cu cetatenii sai. Aceasta situatie de improvizatie (ce are la baza desele schimbari de guvernare din Romania, schimbari ce influenteaza aproape intotdeauna in mod negativ relatiile dintre presedinte si Parlament, respectiv Guvern) dar si de provizorat (data de constientizarea numarului limitat de mandate, respectiv ani de exercitare a functiei prezidentiale) este de natura a aduce grave prejudicii in raporturile interinstitutionale romanesti dar si in ceea ce priveste perceptia pe care o au cei din exterior despre Romania.
Actualmente functia prezidentiala a ajuns in viziunea romaneasca sa fie asociata mai mult cu beneficiile pe care ocupantii ei le vor avea dupa incheierea mandatului/mandatelor decat cu modul in care acestia si-o exercita in mod efectiv. Din propria culpa Presedintii Romaniei au facut in asa fel incat cea mai importanta atributie a lor – aceea de mediator intre puterile Statului precum si intre acestea si Societate – sa cada in derizoriu. Intr-o societate politica precum cea romaneasca de dupa 1989 trebuia sa fie clar de la bun inceput ca niciun presedinte nu isi va respecta in totalitate atributiile constitutionale. Singurul care a incercat sa faca acest lucru intr-o perioada foarte grea a dezvoltarii Romaniei a fost dl. Emil Constantinescu. In rest toti ceilalti presedinti au respectat litera Constitutiei noastre doar atata timp cat partidul sau coalitia ce ii propulsasera la putere se afla la guvernare. Cat timp lucrul acesta nu se intampla ei se aflau si inca se afla intr-un razboi cu celelalte puteri ale Statului.
Ascunsi in spatele zidurilor Palatului Cotroceni, fara ca cineva sa le poata cere in mod real si public socoteala pentru modul in care isi exercita prerogativele, acestia au profitat de prea multe ori in mod abuziv de atributiile si privilegiile date lor de lege asteptand cuminti sa treaca timpul si sa se bucure pana la moarte de beneficii pe care de multe ori nu le-au meritat.
Haideti sa aruncam acum si o privire asupra Casei Regale a Romaniei. In toti acesti ani s-au aflat sub o presiune publica constanta, au fost in permanenta sub lumina reflectoarelor. Au existat critici (unele intemeiate, altele – cele mai multe – facute cu rea-credinta) pe care Casa Regala si le-a insusit si depasit. In toti acesti ani Casa Regala s-a refacut caramida cu caramida sub privirile Societatii romanesti. Ori de cate ori cineva a incercat sa darame edificiul, acesta s-a refacut.
O Casa Regala exista cu adevarat doar atata timp cat spiritul functionarii sale are la baza relatia indestructibila cu cei carora aceasta li se adreseaza, in cazul de fata – Romanii. Fara acest lucru aceasta institutie nu poate exista. Este ceea ce o diferentiaza de institutia republicana. In timp ce un presedinte se poate raporta daca vrea doar la anumite raporturi/legaturi cu cateva institutii ale Statului, un Suveran se raporteaza la absolut tot: Stat, Societate, Biserica, Armata si, nu in ultimul rand, la Popor. Fara oameni Coroana devine ceva lipsit de continut.
Si, tocmai de aceea, in momentul in care fiecare Roman se poate considera un atom al otelului din care este faurita Coroana Tarii putem crede ca noi, Romanii, suntem Coroana iar aceasta a fost creeata de catre inaintasii nostri pentru a ne servi interesele.
La inceputul lui Ianuarie 1990, am fondat, alaturi de alte cateva persoane, Partidul Liberal Monarhist din Romania, nedandu-mi seama de divortul in termeni existent intre cuvintele ‘partid’ si ‘monarhist’. Avem sa aflu in 1992, din chiar gura Majestatii Sale care s-a intalnit cu 300 de romani, din care am facut si eu parte, ca Regele nu agrea deloc existenta unui partid care sa-si apuna ‘monarhist’, drept care m-am si retras, inscriindu-ma in schimb la PNTCD, la sugestia Marelui Corneliu Coposu.
Dar asa nepotrivit cum era el, Partidul Liberal Monarhist a introdus in atentia publica idea revenirii la monarhie, a intoarcerii Regelui in tara, a legitimitatii Coroanei, a lipsei de legitimitate a abdicarii Regelui nostru in 1947 si a instaurarii samavolnice a sistemului republican impus de bolsevici si pastrat de noii conducatori de dupa revolutie.
De exxistenta acestui partid monarhist au aflat imediat sefi de partide din alte tari, printre care si domnul Carl Bildt, seful Partidului Conservator din Suedia, cel care urma sa ajunga Prim Ministrul Suediei intre 1991 – 1994.
Iar Domnul Carl Bildt, alaturi de alti cinci sau sase sefi de partide conservatoare din Grecia, Spania, Germania, Danemarca, a venit in Romania in 12 ianuarie 1990 pentru a afla ce sanse ar avea monarhia in Romania. Am vorbit personal cu domnul Bildt vreme de vreo trei ore, timp in care Domnnia Sa s-a aratat foarte neincrezator in sansa demersului nostru, desi era clar ca ar fi dorit mult sa reusim. La vremea aceea, desi ma inarmasem cu toate argumentele istorice si logice de care dispuneam, nu l-am putut convinge pe Domnul Bildt, si nici pe ceilalti vizitatori, ca poporul roman va reusi vreodata sa iasa din tiparele de gandire comun iste.
Sunt sigura ca astazi Domnul Bildt, care isi aminteste cu siguranta discutia pe care avut-o cu mine atunci la Hotel Continental, este foarte bucuros pentru noi, romanii care, desi inca nu ne-am atins pe deplin scopul, suntem foarte aproapem de implinirea dezideratului nostru.
Intr-un cuvant Suedia, prin multi dintre reprezentantii Sai de frunte, dar mai ales prin Familia Regala a acestei tari, ne-au fost prieteni de nadejde, chiar daca initial au fost sceptici.
Articolul dommnului Anders Lindberg demonstreaza tocmai acest lucru. Iar eu ii multumesc din suflet pentru acest lucru.
prof. Diana Lucia Zotescu
Toata stima pentru domnul Lindberg! Pacat insa ca unii romani nu inteleg cit de necesara este reinstaurarea monarhiei inaintea u of oameni din afara tarii!
Salut cu consideratiune deosebita primirea in audienta de catre Alteta Sa Regala Printesa Margareta pe presedintele ales de membrii al PSD, partid care a fost ales de populatia Regatului Romaniei la ultimile alegeri.
Stim foarte bine ca Alteta Sa Regala Printesa Margareta este apolitica si pentru binele natiunii cateodata trebuie sa discute cu reprezentantii partidelor politice indiferenta de locul pe care se afla pe paleta politica a tarii formatiunea politica respectiva.
Este un pas inainte spre coabitare, pentru perfectarea relatiilor dintre Suverana Regatului Romaniei si partidele politice din Regatul Romaniei.
Pacat ca anunite persoane ce se pretind monarhiste nu au judecata dv lucida, stimate domnule Vandenboer , si o ataca gratuit pe Suverana noastra pentru, culmea, respectarea echidistantei politica care trebuie sa caracterizeze comportamentul oricarui monarh constitutional autentic! Alteta Sa Regala s-a intilnit in ultima perioada cu toti oamenii politici semnificativi ai Romaniei, indiferent de formatiunea sau doctrina pe care o reprezinta!
La Multi Ani Regali!! Romania !!Traiasca Regele si Familia Regala a Romaniei!!God save the King Mihai I!!!