“Anul Regal” a fost lansat la Sala Radio

În seara zilei de vineri, 6 mai 2016, în foaierul Sălii Radio din Strada General Berthelot a fost lansat volumul “Anul Regal”, publicat de Editura Adenium, sub îngrijirea profesorilor ieșeni Daniel Șandru și Alexandru Muraru. Prefața volumului este semnată de Alteța Sa Regală Principele Radu.

“Anul Regal” este un jurnal al Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României și promulgarea Constituției din 1866.

Evenimentul s-a bucurat de prezența Altețelor Lor Regale Principele Radu, Principesa Elena și Principesa Maria, precum și a ES dlui Alexander Philips Nixon, soțul Principesei Elena.

Au fost prezenți la eveniment ambsadorul Statelor Unite la București, dl Hans Klemm, și doamna Klemm, Nunțiul Apostolic, arhiepiscopul Miguel Maury Buendía, ambasadorul Germaniei la București, dl Werner Hans Lauk, și doamna Lauk, ambasadorul Italiei la București, dl Diego Brasioli, și doamna Brasioli, ambasadorul Republicii Moldova la București, dl Mihai Gribincea.

Gazda serii a fost dl Ovidiu Miculescu, președintele-director general al Societății Române de Radiodifuziune. Au luat cuvântul jurnaliștii Denise Theodoru, Ovidiu Nahoi și Liviu Mihaiu, profesorii Daniel Șandru, Alexandru Muraru și Doru Tompea.

Volumul se găsește, începând cu luna mai, în librăriile din țară.

Fotografii de Daniel Angelescu.

Când Principele Carol pășea, în 1866, pe pământul uneia dintre cele mai tinere și mai marginale țări ale Europei, probabil că nu avea să-și imagineze că urmașii săi și ai supușilor săi vor celebra peste 150 de ani un an special dedicat națiunii, Dinastiei și moștenirii sale colosale. Jurământul său, citit astăzi, îți dă fiori și îți arată dimensiunea, viziunea, inspirația, cutezanța unor generații de lideri regali care au construit aproape de la zero un popor și o națiune. Cuvintele sale, puse astăzi în lumina timpului istoric, dau măsura nevoii noastre de regalitate, atunci și acum: „Ales de națiune Principe al României, am părăsit fără ezitare patria și familia pentru a răspunde apelului acestui popor care mi-a încredințat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, știu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, intenții curate, o voință fermă de a face bine, un devotament fără limite către noua mea patrie și un respect neclintit față de legi, pe care mi l-au dat strămoșii mei. Cetățean astăzi, mâine, dacă va trebui, soldat, voi împărți cu voi soarta cea bună, ca și pe cea rea”.

Această carte deschide din punct de vedere publicistic Anul Regal, când se împlinește un secol și jumătate de la fondarea Casei Regale și a statului român modern, anul care marchează întemeierea Dinastiei Regale și instituirea primei Constituții moderne a statului român. Este primul volum dedicat Regalității în 2016, prima lucrare despre semnificațiile Jubileului celor 150 de ani pe care Familia Regală și România îi serbează cu onoare și demnitate, în orizontul unor generații pentru care destinul european al țării și al Casei Regale este un dat care a învins războaie, crize și crime politice, trădări, două conflagrații mondiale, două totalitarisme, o dictatură de o jumătate de secol, o tranziție dureroasă și numeroase dezamăgiri și deziluzii. În lumina istoriei și a atâtor avalanșe politice și tragedii naționale, acest Jubileu este o imensă victorie a Coroanei și a întregii Românii.

Anul Regal nu este doar o sărbătoare a istoricilor, care să fie dedicată doar elitelor și în nici un caz nu reprezintă doar o glorificare a trecutului. Independența, întemeierea Regatului, Marea Unire, modernizarea și dezvoltarea țării, salvarea statului – toate acestea poartă Coroana ca simbol făuritor, iar Anul Regal le pune în centrul societății și în lumina reflectorului public. Regalitatea se împlinește prin spiritul națiunii, iar dimensiunea sa națională și comunitară pornește de la moștenirea sa. Așa cum spunea Regele Mihai, regalitatea „garantează mândria, identitatea, continuitatea și tradițiile”. Anul acesta, România trăiește șansa unei retrospective vii, de anvergură, plină de semnificații și simboluri, alături de o Familie Regală înconjurată de români, respectată de elite în interiorul și în afara țării, activă, un caz unic în Uniunea Europeană de astăzi. Anul Regal reprezintă o sumă de semnificații de o inestimabilă valoare, pentru care țara, națiunea, familia capătă simbolul de borne istorice.

Această inițiativă editorială deschide un an plin de evenimente, care vor marca numeroase date și împliniri istorice. Darul Jubileului Regal este de a întări și marca mai bine punțile dintre Coroană și societate, dintre elite și instituții, punând în valoare întreaga pleiadă de făuriri împlinite într-un secol și jumătate. Peste tot în lume, fie că vorbim despre monarhii în funcțiune sau despre republici, jubileele nu țin cont de forma de guvernământ, de simpatiile noastre politice sau doctrinare. Ele sunt un instrument statal și identitar neprețuit din punct de vedere istoric, educațional și simbolic, pentru a le arăta generațiilor prezente și viitoare lucrurile bune, valorile, căile și faptele națiunii. Jubileele întăresc și încurajează patriotismul onest și decent, celebrează memoria și trecutul țării sau destinul marilor oameni de stat și aduc în lumina publicului gradul prețuirii și valorizării de care se bucură.

Regina Maria a României scria, acum mai bine de 100 de ani: „viața e atât de ocupată, anii se scurtează și sunt atâtea de făcut, atâtea de trăit, atâtea de gândit. Dar e o mare bucurie să privesc înapoi și să-mi amintesc, iar acum, uitându-mă în urmă, tot ce e rău și crud se îndulcește, iar ce era frumos și fericit își păstrează aura luminoasă”. Volumul care se deschide cititorului astăzi are datoria de a fi un modest îndemn la retrospectiva Jubileului Regal, la ceea ce a adus bun și drept Monarhia în România, fără a exagera sau patetiza trecutul nostru regal. România a trăit, din 1866 până în 1947, cu fapte mărețe și împliniri, cu bucurii și tragedii, istoria unui parcurs european. Până la năvala comunismului, nici un jubileu nu a făcut mai mult decât să le arate contemporanilor moștenirea Coroanei în devenirea și continuitatea Statului, a Societății și a Națiunii.

România nu a avut șansa de a sărbători acasă Jubileul Regal de 100 de ani. Pentru că atunci, în 1966, țara trăia anii negri ai furiei unei dictaturi ce se așternuse peste jumătate de continent și peste multe părți din lume. Aflată în pribegie, Familia Regală a avut mereu speranța că istoria, Europa, țara și lumea își vor reveni în fire. Anul Regal este și o reparație istorică, o aducere aminte a celor care nu mai sunt și care nu au avut șansa de a privi arcul peste timp creat în 150 de ani. Datoria noastră este și aceea de a cinsti memoria lor, punându-i alături pe Regi, Regine, chipuri mărețe, eroi sau oameni simpli, de ieri sau de astăzi, în aceeași fotografie, dăltuită de timp și așezată sub simbolul național și destinal al Coroanei Regale. De la Carol I la Mihai I, de la Regina Elisabeta la Principesa Margareta, de la românii care au votat la plebiscitul din 1866 până la studenții care au fost arestați la 8 noiembrie 1945, de la cei care au luptat în războaiele pentru reîntregire până la tinerii care au pierit pentru libertate în 1989, visul unei Românii europene și demne a fost întotdeauna un real deziderat regal. Astăzi, peste toate momentele istoriei, el se așază într-un testament al națiunii pe care Regele Mihai îl enunța recent: „Răbdarea poate fi uneori o armă împotriva destinului istoric. Așteptarea și credința. Iubirea și simțul datoriei”.

Toți cei care aduc contribuții în acest volum sunt în majoritatea lor tineri merituoși ai unei generații care privește Regalitatea cu speranță și încredere, deopotrivă, ca pe o operă națională și ca pe un bun inseparabil al patrimoniului și al destinului nostru european. Prin cuvintele pe care le așază între copertele acestei cărți, autorii atribuie Coroanei valențele și virtuțile sale istorice, politice, sociale, civice sau instituționale. Și o fac de fiecare dată cu măsură, cu bună-credință, cu justețe, cu convingerea că cei care vor răsfoi și vor citi studiile sau eseurile din carte vor regăsi o parte din adevărul care i-a lipsit atât de mult acestei țări și generațiilor trecute.

Cele trei părți ale volumului întregesc semnificațiile Anului Regal. Prima parte a cărții („Prolegomene la o sărbătoare istorică”) se constituite din mărturii discursive ce formează o pecete a timpului, date fiind prezența textului semnat de Regina Elisabeta a României, de cea a omagiului adus la Londra Majestății Sale Regele Mihai I de Sir Gavyn Arthur, al 675-lea Lord Primar al Capitalei britanice, precum și de cea a fragmentelor din discursurile susținute în ultimul sfert de veac de Majestatea Sa. Tulburătoare prin proiecție, întrebarea ce dă titlul textului moștenit de la Regina Elisabeta, „De ce ne trebuiesc Regii?”, reprezintă totodată afirmarea unui imperativ istoric: „Avem nevoie de regi, căci ne întoarcem mereu la dânșii și chiar președinții de republică se transformă cu încetul în regi, tocmai fiindcă resimțim necesitatea unui conducător responsabil”. Într-o continuitate firească, imaginea Regalității este surprinsă în chip exemplar sub forma omagiului adus Majestății Sale Regele Mihai I de Sir Gavyn Arthur, în contextul Banchetului Oficial dedicat acestuia la Londra, pe data de 8 noiembrie 2012, de Sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavril: „Doamnelor și domnilor, avem alături de noi în această seară nu doar un Rege, ci unul dintre Suveranii extraordinari din câți au domnit vreodată”. Ca o dovadă a transcendenței instituției monarhice și condensând esența Regalității în România, fragmentele din discursurile pe care Regele Mihai I le-a adresat națiunii în ultimii 25 de ani vin să ne repună, deopotrivă rațional și emoțional, în starea de echilibru istoric pe care suntem datori să o recuperăm în contemporaneitate. Vorbind despre unitatea statului, despre necesitatea reconcilierii și a prezenței principiilor etice în politică, despre maladiile totalitarismului și regăsirea identității europene, despre tarele sociale pe care comunismul le-a lăsat moștenire perioadei de tranziție, despre continuitatea Coroanei Române, despre democrație și libertate, despre familie și comunitate, precum și despre datoria de onoare pe care o avem față de viitorul copiilor și tinerilor noștri, Majestatea Sa sumarizează adevăratele teme ale agendei publice postcomuniste și oferă în același timp o lecție de demnitate extinsă deopotrivă asupra trecutului, prezentului și viitorului României.

Cea de-a doua parte a cărții reunește, sub titlul „Calendarul unui Jubileu. 150 de ani de istorie românească: personalități și date regale”, contribuții ale unor istorici, juriști, politologi și jurnaliști preocupați să marcheze scriitural, prin eseurile și studiile pe care le semnează, permanența prezenței Monarhiei Române în spațiul public românesc. Astfel, într-o succesiune cronologică, sunt tratate teme precum venirea în România a Întemeietorului Dinastiei, Carol I (Mihai Firică), și vizita pe care Principele o face la Iași în 1866 (Iuliana Brătescu), momentul proclamării Regatului României și importanța acestuia în context intern și internațional (Liviu Brătescu), relația dintre Primul Suveran al României și P.P. Carp (Silvia Bocancea), coordonatele diplomatice ale Coroanei Române (Daniel Citirigă), rolul Reginelor în leadershipul specific modernității politice românești (Alina Hurubean), personalitatea Reginei Elisabeta a României (Gabriel Badea-Păun) și comemorarea a 100 de ani de la dispariția Primei Suverane a României (Tudor Vișan-Miu), portretul Reginei Mamă Elena a României (Simona Preda) și meritul său de a fi devenit „Dreaptă între Popoare” (Emil Simiu), o evocare a Principesei Ileana, Maica Alexandra (Tudor Vișan-Miu), ziua decisivă de 23 august 1944 (Mioara Anton), deznodământul inevitabil pentru Regalitate al perioadei 1945-1947 (Cosmin Popa), fatidica și nedreapta zi de 30 decembrie 1947, precum și însemnătatea acesteia până în prezent (Ioan-Luca Vlad), semnificația istorică a Regelui Mihai I pentru trecut, prezent și viitor (Tudor Curtifan, Vlad Badea), evocarea unei întâlniri istorice dintre Majestatea Sa și profesorul Petru P. Andrei, fiul celui care a prezidat, ca ministru al Educației în 1940, comisia de bacalaureat atunci când Suveranul și-a susținut examenul, în aceeași zi în care rușii au intrat în Basarabia (Doru Tompea), precum și sărbătorirea Regalității în anul 2016, cu ocazia Jubileului celor 150 de ani (Andrei Giurgia). Așa cum cititorul va putea remarca, articolele trec prin filtrul hermeneuticii istorice semnificații și simboluri, personalități regale și personaje ale epocii, readucând în prezent importanța acestora pentru istoria noastră. În mod specific, cele două eseuri dedicate Reginei Mamă Elena a României marchează, în Anul Jubileului Regal, împlinirea a 120 de ani de la nașterea ultimei Suverane a României, cu domnia sa tragică, reprezentând un pios omagiu adus acestei imense personalități, despre care Marele Rabin Alexandru Șafran spunea: „De fiecare dată și fără întârziere, Regina Mamă Elena a răspuns apelului meu: cu evlavie, cu înțelepciune, cu finețe și tărie, s-a străduit să salveze ființe obidite; și le-a salvat”.

Eseurile și studiile reunite în cea de-a treia parte, intitulată „Continuitatea monarhică. Repere istorice și provocări instituționale”, pun în discuție, din perspectiva teoriei politice și constituționale, din perspectivă istorică, din perspectivă instituțională și sociologică, statutul Monarhiei Române, astăzi și în viitor, prin raportare la cei 150 de ani de tradiție dinastică. Temele circumscrise acestei părți a volumului dau notă despre necesitatea unei ample dezbateri publice, vizând aspecte precum: reprezentările privind Monarhia în spațiul public românesc (Sorin Bocancea), argumentele și probabilitățile care trebuie luate în considerare în contextul analizei rolului instituțional al Monarhiei (Lucian Dîrdală), reperele istorice ale Monarhiei constituționale în România, trecute printr-un filtru subiectiv (Cristian Bocancea), libertatea ca dimensiune a Coroanei Române (Claudiu Pădurean), problema nedreptății intergeneraționale și păcatul originar al republicii (Nicolae Drăgușin), analiza comparată a Constituției monarhice din 1923 și cea a României postcomuniste, modificată în 2003, prin raportare la spectrul politic (Alexandru Muraru), necesitatea normalității sociale în forma unui „Manifest Regal” (Filip-Lucian Iorga și Vlad Badea), succesiunea la Coroană, tratată din perspectivă teoretică și empirică (Ioan-Luca Vlad), rolul instituțiilor de educație și cultură cu nume regal, ca și al instituției Înaltului Patronaj al Familiei Regale (Sandra Gătejeanu Gheorghe), etapele drumului spre instituționalizarea Casei Regale a României (Alexandru Muraru), iar în final, rolul virtuții moderației în construcția instituțională, civilizațională și culturală pe care Monarhia Română a generat-o de-a lungul a un secol și jumătate în țara noastră (Daniel Șandru).

Volumul Anul Regal trebuie privit deopotrivă ca o oglindă a istoriei Dinastiei în lumina prezentului și ca un îndemn al unei generații care prețuiește valorile fundamentale ale națiunii și ale Europei, care este implicată în mersul statal și instituțional al României și care așază Regalitatea zi de zi în continuitatea și devenirea țării. Regele Mihai rostea cu dreptate, acum câteva luni, în avanpremiera Anului Regal: „Prin unica ei raportare la națiune, Coroana rămâne fântâna mândriei, a încrederii și a iubirii. Ea ocrotește și întruchipează ființa națională. Ea este o punte de legătură între comunități, între credințe, între cetățean și aproapele lui. Coroana Română împlinește peste câteva luni 150 de ani. Ea a continuat să existe, timp de un secol și jumătate, în ciuda unor nelegiuiri și greutăți de neimaginat. Din cei 150 de ani ai Coroanei, aproape 100 i-am trăit personal. Toate acestea mă îndreptățesc să le spun tinerilor noștri: Timpul României voastre a început!”.

Editorii volumului

Iași, 15 aprilie 2016