Imnul Regal al României

Muzica Imnului Regal a fost compusă de căpitanul Eduard Hübsch, șeful Muzicii Regimentului 2 de Linie Român, în anul 1861, în timpul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ofițerul Hübsch a devenit ulterior, în vremea Principelui Suveran Carol I, inspectorul Muzicilor Militare.

Versurile Imnului Regal au fost scrise de poetul Vasile Alecsandri în anul 1881.

La 10 Mai 1881, cântecul a fost adoptat drept Imn Național al Regatului României. Din acest motiv, Imnul Regal rămâne cea mai simbolică lucrare muzicală a independenței și suveranității României din întreaga noastră istorie.

Cea mai cunoscută variantă a Imnului Regal este, în zilele noastre, varianta orchestrală a compozitorului George Enescu, la finalul “Poemei Române” (compusă în anul 1897, când Enescu avea 16 ani).

Din anul 1947 până în 1990, Poema Română a fost interzisă de dictatura comunistă. În anul 1990, lucrarea a fost inclusă într-un concert, la Ateneul Român, de către maestrul Horia Andreescu. Radio România şi Televiziunea Naţională nu au fost lăsate de autorităţi să înregistreze concertul.

La 10 iunie 2008, cu ocazia Nunţii de Diamant a Regelui Mihai şi a Reginei Ana, maestrul Horia Andreescu, din nou la pupitrul Filarmonicii George Enescu, a interpretat Poema Română, urmărită cu emoţie pe micile ecrane de sute de mii de români. O variantă a lucrării a fost înregistrată de Electrecord, în anii 1990, cu aceeaşi orchestră şi cu acelaşi dirijor.

În ultimii zece ani, Poema Română a fost inclusă în repertoriul multor filarmonici din țară și a fost cântată în multe concerte, în diverse țări ale lumii.

În deschiderea ceremoniilor regale, la Palatul Regal, Castelul Peleș și Palatul Elisabeta, este folosit fragmentul final din Poema Română.