Biserica domnitorului Brancoveanu la Istanbul, aprilie 2007
|
Istanbul Preotul ortodox roman a spus, daca imi aduc bine aminte, ca biserica in care ne aflam azi-dimineata a fost cladita in 1679 drept ctitorie a domnitorul Constantin Brancoveanu. Intr-o tara NATO a anului 2007, in care majoritatea populatiei imbratiseaza religia musulmana, dupa mai mult de trei sute de ani, romanii se roaga inca in biserica ridicata de domnitorul lor. Gesturile mari trec pe langa noi, neobservate. Cand preotul a amintit, in predica, despre farisei, mi-a venit sa zambesc. Ei sunt si astazi, in vremuri democratice si libere, peste tot in jurul nostru: in ziare, in holuri de hotel si de parlament, pe ecrane; ne invata cum sa ne alimentam, cum sa traim, cum sa ne mintim, cum sa “ne scoatem” astfel incat sa tragem in piept prezentul si, daca se poate, viitorul. Romani din Basarabia, Bucovina si din tara se adunasera in jurul icoanelor, al preotului lor si al Familiei Regale, adica in jurul celor ce ii unesc. De aceea Casa Regala este relevanta, pana si la Istanbul, pentru minuscula comunitate romaneasca: pentru ca ea uneste. Si pentru ca ea dezvolta instinctul binelui national.
|
Bucuresti, 1 mai 2007
Alteta Voastra,
Ne-au bucurat mult relatarile din Turcia, mult apropiate sufletului nostru prin toate aspectele pe care le-ati evocat, si pentru care va multumim.
Suntem foarte bucurosi ca v-ati exprimat dorinta de a asista la concertul de muzica clasica indiana de la Sala Radio din 2 iunie, raspunzand astfel invitatiei facute de Simona Neagu, sensibil si rafinat muzician. Foarte probabil maine va vom trimite la Palatul Elisabeta invitatia oficiala din partea noastra.
Speram din suflet ca programul incarcat sa va permita sa aflati ragazul pentru doua ore de redescoperire a armoniei in vibratia unei muzici aflate prin excelenta in proximitatea lui Dumnezeu.
Va multumesc si pentru generoasa apreciere si invitatie din raspunsul Altetei Voastre din “Dialogul saptamanii 16-22 aprilie”. Intr-adevar, purtam in suflet multe povesti frumoase legate de intalnirea cu Regele nostru si cu Familia Regala si vom fi foarte bucurosi sa le impartasim. Ele ne sunt pretioase semne de destin, dar pe moment frumusetea lor isi cauta inca timpul care sa le dea deplina rotunjire.
Cu deosebit respect,
Mihaela Balasescu, presedinte Sahaja Yoga – Romania
Alteta Voastra,
Va multumesc inca o data pentru exprimarea dorintei de a veni la concertul muzicienilor indieni intitulat sugestiv “Strings of emotions”. Avand in vedere programul dumneavoastra foarte incarcat, considero onoare si simplu fapt de a va fi exprimat disponibilitatea de a raspunde invitatiei noastre. Sper ca invitatia noastra va ajunge la timp si se va putea strecura in agenda dumneavoastra foarte plina de evenimente importante. Citind articolele dumneavoastra din ultima saptamana si vazand cata munca importanta ati depus, sincera sa fiu, m-am simtit putin stanjenita ca v-am retinut atentia cu invitatia… Dar apoi mi-am zis ca muzica e intotdeauna binevenita pentru a sustine ideile nobile, pe care am avut ocazia sa le citesc in toate articolele dumneavoastra din aceastasaptamana! Nici nu stiu cu care articol sa incep…
Cele din Turcia m-au atins in mod deosebit… Si asa cum ati zis cel cu “Soldati mor, iar Generalii primesc gloria” este foarte adanc. Apreciez mult Turcia ca tara si m-a deranjat mereu falsa imagine creata despreea in Romania precum si usoara noastra superioritate vis- a-vis de ea, care nu este deloc justificata… Datorita meseriei am calatorit destul de mult siam avut ocazia sa vad multe tari. Putine m-au impresionat la fel de mult ca Turcia. Prima data am mers la Istanbul in 1993 si am intampinat o adevarata opozitie din partea celor apropiati. Imaginea oferita de ei era teribila… Ce sa caut eu acolo ? Avand totusi un motiv obiectiv sa ma duc, m-am dus, iarsurpriza mea a fost pe masura! Am gasit unul din cele mai frumoase orase, am cunoscut oameni minunati iar atmosfera de acolo nu am regasit-o in prea multe locuri. De atunci, am mai fost de cel putin 8 oriin Turcia si am gasit-o la fel de frumoasa. De ce am spus toate acestea… nu pentru a arata ca am vizitat Turcia, ci pentru ca intotdeauna m-a durut si revoltat cat de usor pun oamenii etichete negative pe ceea ce nu cunosc si pe ceea ce nici nu incearcasa cunoasca in profunzime multumindu-se doar cu suprafata…
M-a bucurat mult tot ce ati relatat pentru ca reflecta minunat realitatea Turciei, care a avut si are inca oameni deosebiti, avand in vedere cuvintele pe care vi le-a adresat Ministrul culturii. Intr-adevar sa faci ceva fara sa crezi in ceea ce faci, e ca si cum ai incerca sa te rogi fara sa ai credinta… Iar unitatea dintre cei ce gandesc si creeaza un ideal si cei care ajuta la implinirea lui, este deosebit de importanta, e o miscare de sustinere in dublu sens… Poate ca si din acest motiv se intampla ceea ce se intampla la noi in tara si acesta este lucrul pe care trebuie sa-l depasim: Exista inca destui oameni care au idei marete si pot crea idealuri inalte, exista si multi oameni dornici de a-i ajuta sa le aplice dar… ei nu se intalnesc niciodata… sau, asa cum zicea impresionant ministrul turc, poate sunt mult prea intristati de grosolanie si nu mai au puterea de a-si aduce aminte idealul… Sa speram ca ambele parti vor depasi aceasta uitare si se vor uni, iar tara noastra va dobandi si ea pretuirea pe care o merita.
Citind articolele dumneavoastra am regasit cu bucurie acele idealuri care pot transforma multe lucruri asa cum si adevarata credinta poate muta muntii din loc. Mi-au dat speranta ca ceva, intr-o buna zi se va schimba…
Va marturisesc ca nu am nici o apartenenta politica, pentru ca imi place libertatea Adevarului, dar pot si vreau sa vad adevaratele valori ale societatii romanesti indiferent de orientarea lor politica sau de mediul din care fac parte. Cred ca toti oamenii valorosi ai Romaniei ar trebui sa-si dea mana in aceasta lupta grea. Stiu ca e mai usor de zis si mult mai greu de facut, dar idealul ma indeamna sa sper, sa cred si sa-l sustin. Va doresc sa aveti mereu tot atata forta si daruire in a descoperi si a dezvalui lucrurile frumoase. Noi vom fi aici pentru a le primi si pentru a ne bucura de ele…
Cu deosebit respect,
Simona Neagu