Sorin Antohi
|
Alteta Regala,
Am luat ieri de la Polirom ultima carte a Altetei Voastre Regale. Am venit la Iasi pentru citeva zile (asa am pierdut lansarea volumului la Bookfest), asa ca am citit dialogul intr-un mediu special…
Pe scurt: e cea mai substantiala si mai originala contributie scrisa a Altetei Voastre Regale la evolutia spiritului public din Romania. Eu, unul, ca si alte persoane cu discernamint, nu am fost citusi de putin surprins de altitudinea si de profunzimea abordarilor Altetei Voastre Regale. Chiar si asa, acum am avut prilejul de a cunoaste intregul diapazon al unui om-orchestra, etalat pe aproape patru sute de pagini.
Analizele, interpretarile, confesiunile (unele — cu adevarat dramatice, toate — miscatoare), judecatile, opiniile — toate sint memorabile, pe fiecare pagina. Iar tinarul Nicolae Dragusin (pentru mine, el este o surpriza) s-a dovedit un partener de dialog ideal.
Desi stiu ca nu cartile schimba cursul istoriei, mai stiu ca unele dintre ele o lumineaza si o pot orienta.
Asadar, din toata inima, felicitari! Si mult succes pe calea atit de grea pe care Alteta Voastra Regala a ales-o.
Sorin Antohi
25 iunie 2009
|
întrebări nerăspunse
În mintea omului simplu, căruia nu-i e la îndemână să mânuiască slovele, care nu-şi poate exprima prin cuvinte gândurile ce-l potopesc, în mintea lui prin urmare, adică a mea şi a multora ca mine, se învălmăşesc întrebări fără răspuns, nedumeriri mai simple sau mai complicate, dar întotdeauna rămase fără răspuns. De aici gândul obsesiv către cugetarea din cartea de dialoguri „Altfel” a Principelui Radu: „marile dureri sunt mute”. Parcă văd un popor întreg aşezat la o imensă Masă a Tăcerii, fiecare cu gândurile lui, cu întrebările lui, cu nerăspunsurile lui. Este durerea tăcută a poporului român, care răzbate din România Profundă aşa cum o denumeşte Dan Puric, care se transmite Regelui Mihai, aşa cum o vede Principele Radu, şi care ne copleşeşte pe noi, trăitorii zilelor de azi, când tot mai mulţi ne retragem în singurătate cu întrebările noastre nerăspunse: de ce suntem stăpâniţi de orgolii şi de vanităţi, de lipsă de toleranţă şi înţelegere, de ce ca şi când nu ar fi de ajuns, la asta se mai adaugă şi aroganţă, infatuare şi dispreţ? Şi nu mă gândesc la omul simplu, la anonimul neînsemnat, ci la omul public, aureolat de propriile realizări, recunoscut, apreciat şi elogiat pentru opera sa. Este obligatoriu ca cele câteva repere de elită autentică de la noi să fie ostile între ele, sau să se ignore în cel mai bun caz? S-au teama că renumele, construit în ani de trudă, poate fi compromis într-o clipă de slăbiciune, adică de înfrăţire sub un stindard naţional cu aspiraţiile plebei şi ale unor „indezirabili”.
Sau elita se manifestă ca un exponent al plebei, şi doar atunci când masele se „mişcă” doar atunci şi elita începe să se „mişte” ?
Eu cred că ar trebui să fie taman pe dos: elita să se „mişte” prima, rostul ei fiind să orienteze şi să încurajeze masele. De asta întotdeauna elitele au fost prigonite de dictatori, de asta în România post-decembristă s-a scandat de cohortele lui Iliescu „jos intelectualii” şi „noi muncim, nu gândim”, iar în urmă cu câteva zile Şeful Statului declara la TV, în aceeaşi notă, că şcoala românească trebuie să scoată tinichigii, nu filozofi.
Dar pentru a încuraja şi a da direcţia cea bună e nevoie de curaj, de implicare, de sinceritate, generozitate şi demnitate. Fără orgolii şi vanităţi. Cu modestie şi umilinţă faţă de România Profundă din care şi elitele se trag. Mă gândesc la atitudinea intelectualilor autentici faţă de
şantajabilii care n-au acceptat şantajul. Mă gândesc la Mona Muscă şi prestaţia ei din Parlament, mă gândesc la Sorin Antohi şi prestaţia lui de la GDS, ş.a. Sunt de condamnat pentru ce au făcut în tinereţe, dar sunt de admirat pentru curajul de a se fi descătuşat de povara şantajului. Au devenit oameni liberi, chiar dacă vor suporta pe tot restul vieţii durerea mută a greşelilor lor.
Stimate dle Sorin Antohi,
Buna dimineata!
Sunteti prima persoana, care, prin comentariul sau, facut asupra cartii *ALTFEL* , ma convins ca fiecare zi trecuta, fara cunoasterea in intregime a continutului acestui vol. este
o mare pierdere!
As propune sa se traduca, cat mai repede cu putinta; (daca nu sa facut-o, deja) in limbile de larga circulatie internationala.
. . .
Insa, in legatura cu convingerea dvs., *semipesimista*: *ca nu cartile schimba cursul istoriei*, si ca ele pot, doar sa influenteze, prin iluminare, orientarea (directia)… istorei…; aici, ma vad obligata de a va contrazice!
NU o data, in istoria omenirii, transmisa noua in scris, au aparut situatii limita, care au cerut decizii cruciale, si cand, numai prin intrebuintarea a DOUA CUVINTE:
*DA / NU*, dupa caz, scrise sau rostite, la timpul potrivit, au produs reorientarea cursului
*normal* al istoriei.
. . .
La alegerile prezidentiale din noiembrie, moment care, fara indoiala, reprezinta o oportunitate istorica, DATA NOUA, electoratului roman; pentru o schimbare iluminata a Romaniei, suntem chemati, fiecare cu constiinta lui proprie, sa alegem cuvantul monosilabic: *DA*, pentru o ROMANIE ALTFEL!
. . .
*DA* pentru Dl Duda / ASR Principele Radu al Romaniei Duda!
. . .
Va multumim!
Ptr.dl H. Cremene!
Frumos si trist mesaj!
Solutia, ar fi comunicarea, deschiderea spre cunoastere; intrebarile TREBUIESC intrebate;
cu tarie si simt de raspundere!
Numai asa, vom reusi sa punem capat acestei *MESE a TACERII* !
Pentru persoanele inregistrate, ca fiind colaboratoare cu fosta securitate, cred ca ar merita sa li se dea, din partea societatii romanesti, O NOUA SANSA.
Aceasta, dupa o prealabila verificare a gradului de implicare!
Personal, am fost *agresata*, la modul figurat, si inregistrata sub numele conspirativ, de *ELENA*… de catre un capitan, al securitatii regimului totalitar.
Am primit un ultimatum de 8 ore, pentru a ma gandi si a semna.
Nu am dormit toata noaptea, si dimineata, am sunat la nr. de telefon primit, cu o seara inainte.
Agentul A INTREBAT, cu multa stapanire de sine!
Dar si eu am raspuns, aproape, pe acelasi ton, insa, cu hotarare: NU POT, FACETI CE VRETI! NU POT!…
Si am inchis receptorul.
Eu consider ca am fost *securista* propriei mele constiinte, timp de 8 ore!
In situatia mea, de atunci, cand nu aveam familie sau functie importanta… nu vedeam, in refuzul meu, un potential esec, total… sa-mi afecteze iremediabil viitorul…
Am mai intalnit respectiva persoana, de cateva ori, in viata mea, si pot sa va marturisesc, ca, spre surprinderea mea, m-a salutat respectos! ERA, in interiorul lui, UN OM BUN!
Va multumesc, pentru prilejul acesta, de confesiune nationala!
stimate anonim,
faptul că te-a impresionat mesajul meu „frumos şi trist” mă încurajează să mai adaug câteva cuvinte:
adevărata tristeţe nu vine din „nerăspunsul” la întrebările mele, de altfel retorice, vine din regretul că nefericitul meu popor a pierdut toate şansele care i s-au oferit în ultimii ani (de a renaşte din propria-i cenuşă în ’89, de a se reîntregi o dată cu destrămarea URSS, de a se reabilita după victoria nesperată din 1996), iar acum este posibil să-şi irosească noua sa şansă, de revenire la normalitate prin alegerea Principelui Radu în funcţia de Preşedinte al ţării.
Şansa ţi se oferă de câteva ori în viaţă. Dar trebuie să fii pregătit să o sesizezi, să o prinzi şi să o foloseşti. Pentru asta e nevoie de învăţătură, cultură, credinţă. Şi, din păcate, noi prostimea, nu avem din nici unele. Iar elitele, care ar trebui să fie stindardul nostru, se războiesc în orgolii şi vanităţi. Astfel se iroseşte încă o şansă, şi nu se ştie când, şi dacă, va mai apare alta. Cum se vede, Dumnezeu este atât de darnic cu poporul acesta, şi noi suntem atât de proşti…
Horia C.
Citez ultimele cuvinte ale comentariului precedent:”Cum se vede,Dumnezeu este atat de darnic cu poporul acesta,si noi suntem atat de …”.Nu are nimic cu prostia ci cu lipsa de vointa si hotarare,nu exista prostie si nici prosti,exista doar oameni diferiti si atat.Vointa este cea care ajuta,hotaram sau nu pentru ceva sau altceva,pentru obisnuit sau pentru deosebit,pentru bine sau pentru mai putin bine.
E cel mai usor sa se dea vina pe lipsa de inteligenta insa inteligenta are multe lacasuri,in suflet si ocrotita inteligenta devine intelepciune.Important este sa stim ca fiecare are o picatura de inteligenta si intelepciune, aproape fiecare poate deveni si ramane un om bun si competent,important este sa fie hotarat si sa-si ocroteasca permanent credinta in Dumnezeu si vointa.Intrebarea este,vrem cu adevarat o schimbare,suntem cu adevarat hotarati sa riscam pentru a trai intr-o altfel de tara a noastra?Este doar un punct de vedere constructiv si infinit de respectuos la adresa tuturor care poate nu doresc sa accepte ca a numi pe cineva prost,este o prejudecata.Referitor la sanse,sansele le valorificam,ne bucuram de ele si atat.Daca ne bucuram si valorificam,daca pretuim sansele atunci ele ne vor implini viata pentru eternitate.