Mesajele Regelui Mihai adresate românilor în ultimii 25 de ani

Puțini oameni de stat au avut ocazia să se adreseze națiunii lor timp de mai bine de șapte decenii. În țară sau din exil, glasul Regelui s-a auzit drept și bun, chibzuit și iubitor.

Din 1989 încoace, cugetările Majestății Sale au însoțit societatea românească în fiecare din momentele ei, atât cele fericite, cât, mai ales, cele nefericite.

Vă invităm să citiți mai jos câteva dintre gândurile adresate românilor de Regele nostru, pe parcursul a 25 de ani. Exemplu de constanță, modestie, curaj și hotărâre.

1)    Aceşti conducători falimentari se tem să fie izgoniţi de  la putere de îndată ce aţi avea ceva de spus. Sforţările neîntrerupte ale celor două supraputeri mondiale spre a-şi ameliora relaţiile nu vor putea dăinui decât dacă URSS slobozeşte încătuşarea naţiunilor colonizate şi cotropite ale Europei răsăritene. O asemenea eliberare ar duce la o mai bună înţelegere între aceste naţii şi Uniunea Sovietică şi ar fi, totodată, o contribuţie majoră la pacea şi prosperitatea lumii întregi. Deci, se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii noştri, să ducem lupta paşnică, dar dârză, împotriva silniciei. Mereu cu gândul la voi, prizonieri ai mizeriei, şi la voi, luptători mereu prigoniţi, vă urez în acest ajun de An Nou, împreună cu Regina Ana, Principesa Margareta şi întreaga Familie Regală: La mulţi ani mai buni, cu sănătate, fericire şi noroc! (1989, 31 decembrie, Radio Europa Liberă).

2)    În 1887, acum aproape o sută zece ani, România era confruntată cu primele sale serioase crize politice interne. Putem recunoaște ușor astăzi o parte din motive: (…) Liderii politici erau suspectați de corupție și nepotism, opoziția amenința cu retragerea din Parlament și existau acuzații că unii politicieni și jurnaliști lucrau pentru puterile străine, în particular pentru Rusia. Unii dizidenți tineri spuneau că Regele Carol I susține guvernul lui Brătianu. Ei s-au grupat și împreună au lansat un slogan: “Capul statului va trebui să SE plece, sau SĂ plece”! Regele Carol I a refuzat ambele variante, iar România s-a consolidat, economia ei a prosperat și sub domnia bunicului meu, Ferdinand, Națiunea s-a unit într-un singur stat. (1997, 30 decembrie, discurs în fața guvernului și parlamentului).

3)    Actul de la 23 august a avut loc pentru că am înțeles că este singurul pas esențial pentru a opri întreaga distrugere a Țării și anihilarea noastră, ca stat. S-au salvat zeci de mii de vieți de români de la o moarte inutilă. Nu am putut opri România de la căderea în mâinile sovieticilor. Dar același lucru s-a întâmplat cu Ungaria, care a luptat până a fost înfrântă, cu Polonia și cu Cehoslovacia, care erau considerate aliați ai Uniunii Sovietice, și chiar cu Bulgaria, care a rămas neutră cea mai mare parte a războiului. Adevărul tragic este că am pierdut controlul asupra propriei noastre independențe din 1933, când Hitler a venit la putere. Noi nu am vrut nici fascism, nici război, nici comunism. Dar a trebuit să suferim toate aceste boli, una dupa alta. (1997, 30 decembrie, discurs în fața guvernului și parlamentului).

4)    Nu suntem cerșetori. Vrem să fim în Alianță și în Uniunea Europeană pentru că suntem de părere că ele ar fi incomplete fără România.  Suntem gata să contribuim mai mult ca alte state la împlinirea acestor instituții.  Supraviețuirea lor este în interesul nostru.  Fără NATO și Uniunea Europeană continentul poate aluneca spre noi sfere de influență, iar România ar fi una din primele țări care ar avea de suferit.  Avem încredere în promisiuni, dar așteptăm mișcări concrete în această direcție, și le așteptăm repede.  (1997, 30 decembrie, discurs în fața guvernului și parlamentului).

5)    În acest spirit, vreau să vă spun că doresc ca prima mea fiică, Margareta, să succeadă în toate drepturile și prerogativele mele când Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa. (…) Sunt sigur că Margareta va fi înconjurată cu afecțiune și încredere, în același fel în care au fost înconjurate Reginele Elisabeta, Maria și Elena, cu aceeași afecțiune și speranță cu care a fost înconjurată alături de mine, Regina Ana. (1997, 30 decembrie, discurs în fața guvernului și parlamentului).

6)    Monarhia în țara noastră a fost stabilită prin voința națională, dar a fost înlăturată cu tancurile sovietice. Acesta este purul adevăr. (…) Domnul Iliescu și cu mine reprezentăm un element din ceea ce trebuie să devină un proces serios și adevărat de reconciliere națională. Diferențele de vederi politice sunt esența oricărei democrații. Dar ele trebuie să fie subordonate intereselor naționale. (2001, 8 noiembrie, discurs la Palatul Cotroceni).

7)    Mulți dintre voi s-au întrebat de ce am acceptat, în ultimii trei ani, să particip la unele evenimente la care prezența mea ar fi fost de neconceput, în anii dinainte. Aș vrea să vă împărtășesc un principiu de la care nu m-am abătut niciodată:  A ierta nu înseamnă a uita.  De la bun început am înțeles să fiu Rege pentru absolut toți românii, și pentru cei aflați în pribegie, și pentru cei mulți de acasă.  Niciodată, nici măcar în clipele cele mai contradictorii de după decembrie 1989, eu nu mi-am îngăduit să divizez, în sufletul meu, românii, nici după trecutul lor, nici după faptele lor.  Am judecat, am încercat să îndrept lucrurile, uneori i-am criticat aspru, dar nu i-am împărțit niciodată pe categorii. (…) Ceea ce eu, familia mea și țara au pierdut în anii comunismului nu este măsurabil. Nu se poate, deci, pune problema ca eu să primesc avantaje materiale de la nimeni. Ceea ce a fost furat este incomensurabil: în termeni materiali, morali și de demnitate națională. (2004, 26 ianuarie, discurs adresat societății civile).

8)    Acum, la început de drum instituțional european și atlantic, națiunea română mai are de îndeplinit un pas istoric. Acest pas nu este unul politic, ci unul identitar și statal, care angajează viitorul țării. În deplin respect pentru tradițiile noastre și pentru democrație, România are nevoie să-sși dăltuiască o Constituție europeană care să dea un rol limpede, neechivoc și complementar instituțiilor Statului. Tot ceea ce îndepărtează de la această voință nu are alt efect decât să slaăbească țara și să-i atragă din ce în ce mai multe contestări. (2007, 10 mai, acceptarea premiului Hanno R. Ellenbogen al organizației The Prague Society).

9)    Valoarea regalității stă, de 142 de ani încoace, deasupra alternativelor politice sau a sistemelor de guvernare. Ea garantează mândria, identitatea, continuitatea și tradițiile. Castelul Peleș este un simbol al independenței și puterii țării noastre. Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea și dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României. (2008, 5 iunie, întoarcerea la Castelul Peleș).

10)    Politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului. (2011, 25 octombrie, discurs în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului).

11)    Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. (…) A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. (2011, 25 octombrie, discurs în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului).

12)    Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.  (2011, 25 octombrie, discurs în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului).

13)    Viața mea a fast o lungă și loială așteptare. Așteptare ca Europa să-și revină în fire, așteptare ca România să se reîntoarcă la ea însăși. Răbdarea poate fi, uneori, o armă împotriva destinului istoric. Așteptarea și credința. Iubirea și simțul datoriei. (2014, 8 noiembrie, aniversarea a 25 de ani de la căderea comunismului).

14)    Familia mea și cu mine am muncie mult în ultimii douăzeci și cinci de ani de la căderea comunismului, pentru o Românie democratică, prosperă, liberă și demnă. Nu vom înceta să facem acest lucru până la sfârșitul zilelor noastre, convinși fiind că instituția Casei Regale este parte a identității noastre statale și naționale. (2014, 8 noiembrie, aniversarea a 25 de ani de la căderea comunismului).

15)    Un lucru pe care l-am învățat în tinerețe a fost că prietenii te pot dezamăgi mai mult decât dușmanii. Alt lucru învățat atunci a fost că în momentele cruciale rămâi singur.  (2015, 8 noiembrie, mesaj de ziua onomastică).

16)    Democrația și libertățile nu sunt câștigate pentru totdeauna. Nicio izbândă nu este eternă. Omul își câștigă în fiecare zi dreptul de a avea un “mâine”. Țara își redobândește, cu fiecare generație, privilegiul de a continua să existe. A avea legi bune este un lucru însemnat. A-i face pe oameni să le respecte este încă mai valoros. Dar fundamental este ca oamenii să creadă în ele. România prezentului nu a ajuns încă acolo. (2015, 8 noiembrie, mesaj de ziua onomastică).

17)    Prin unica ei raportare la națiune, Coroana rămâne fântâna mândriei, a încrederii și a iubirii. Ea ocrotește și întruchipează ființa națională. Ea este o punte de legătură între comunități, între credințe, între cetățean și aproapele lui. Coroana Română împlinește peste câteva luni 150 de ani. Ea a continuat să existe, timp de un secol și jumătate, în ciuda unor nelegiuri și greutăți de neimaginat. Din cei 150 de ani ai Coroanei, aproape 100 i-am trăit personal. Toate acestea mă îndreptățesc să spun tinerilor noștri: Timpul României voastre a început! (2015, 24 decembrie, mesaj de Crăciun).

18)    Familia noastră, precum a fiecăruia dintre voi, are parte de bucurii, dar și de dezamăgiri și de griji. Exemplul de iubire și credință al Familiei Mântuitorului se așază frumos alături de viața noastră de zi cu zi. Multe sunt diferite față de acum două mii de ani, dar multe au rămas la fel, în lumea oamenilor. (2015, 24 decembrie, mesaj de Crăciun).