Transcriptul editiei speciale TVR1 de aseara

Editie speciala la TVR1
13 aprilie 2009
Moderator: Luca Niculescu
Invitat: Principele Radu

TALK-SHOW

Luca Niculescu: Bună seara. Bine v-am găsit la această ediţie specială. Invitat este Alteţa Sa, Principele Radu al României, care a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că va candida la funcţia de preşedinte al României, la alegerile din noiembrie 2009. Vom încerca să aflăm mai multe despre această candidatură în cele 50 de minute ale acestei ediţii speciale. Bună seara. Vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia Televiziunii Române. Sunteţi un candidat atipic, membru al Casei Regale, candidaţi la cea mai importantă funcţie într-o republică. Nu este o contradicţie, o contradicţie majoră chiar?

Principele Radu: Bună seara. Nu. Este un semn de continuitate şi de complementaritate. Continuitate pentru că instituţia din care fac parte livrează de 143 de ani un anume fel de leadership şi uneori în aceşti 143 de ani a livrat chiar şefii de stat ai României, şi complementaritate pentru că sunt cel puţin 12 ani de când familia regală, în armonie destul de frumoasă cu clasa politică, a servit interesele româneşti în ţară şi în afară. Iar Uniunea Europeană este o entitate care se sprijină ca principiu pe sufragiul universal, pe dreptul de a alege sau de a fi ales.

Luca Niculescu: Dar regii nu sunt aleşi.

Principele Radu: Păi eu nu sunt rege şi nici nu am fost născut să fiu. Sunt un român născut într-o familie obişnuită care a dobândit calitatea de membru al familiei regale prin căsătorie.

Luca Niculescu: Dar faceţi parte din casa regală. Spuneaţi, prin discursul prin care v-aţi anunţat candidatura, că nu vă propuneţi restaurarea monarhiei, schimbarea formei de guvernământ nu este atributul şefului statului. Deci asta înseamnă că monarhia este un capitol încheiat în România?

Principele Radu: Nu, nici vorbă. Aceasta înseamnă că eu nu fac acest pas pentru a restaura monarhia şi nu o fac din respect pentru România şi pentru familia din care fac parte. Pentru România pentru că instituţia preşedintelui României este o instituţie care merită servită în sine. Rostul acestui fel de leadership este nobil în orice fel de formă de guvernământ. Şi, respect pentru familie, pentru că dacă regele ar fi dorit să încerce maşinaţiuni subterane pentru a-şi pune în aplicare planul de restaurare a monarhiei, nu ar fi aşteptat 88 de ani şi nici nu ar fi făcut-o prin acest joc care este la urma urmei un exerciţiu atât de public. A-ţi depune candidatura pentru preşedinţia României, nu există ceva mai transparent decât atât. Omul care o face se expune ca la un fel de, cum să spun, ca la raze Roetgen, îşi arată fiecare părticică din personalitatea noi în mod public. Deci ar fi un exerciţiu absurd.

Luca Niculescu: De ce aţi făcut acest gest acum? Cum spuneaţi, sunteţi o persoană publică de multă vreme, dar în casa regală de 12 ani. De ce nu aţi făcut-o la alegerile de acum 5 ani sau la cele de peste 5 ani. De ce acum?

Principele Radu: Pentru că, pe de-o parte, exerciţiul meu public de 8 ani în ţară şi în afară mi-a dat suficient de multă experienţă ca să cred că acum aş putea-o face. Iar din punctul de vedere al situaţiei României, găsesc că România se dezvoltă frumos din punct de vedere al democraţiei şi al libertăţilor, dar începe să piardă îngrijorător de mult în ceea ce priveşte consistenţa instituţiilor care compun sistemul. Şi sistemul, instituţiile, sunt precum scheletul unui corp uman. El are nevoie să fie solid pentru ca tot adaosul care vine prin prosperitate, prin democraţie, prin libertăţi, să se aşeze pe un fundament solid.

Luca Niculescu: Nu vi se pare că instituţiile sunt acum mai solide decât acum 15 ani, de exemplu?

Principele Radu: Cred că ele sunt mai bine orientate decât acum 15 ani şi cu un sistem legislativ mai adaptat. Dar ele însele nu sunt mai puternice. Sunt mai vulnerabile pentru că la instituţii este precum la oameni. Nu este suficient ca ceea ce crezi tu să fie bun. Trebuie să fii şi tu însuţi capabil să serveşti acest bine. Cu alte cuvinte, nu te face pe tine mai bun faptul că ceea ce doreşti e bine. Trebuie să fii şi tu bun pentru a servi acel bine. Ori la capitolul acesta stăm destul de puţin încurajator.

Luca Niculescu: Adică nu sunt suficienţi oameni buni? Sau cine nu este bun?

Principele Radu: Ba da. Oameni există şi mulţi dintre ei sunt buni. Dar instituţiile pe care le servesc au fost mult prea multe decenii batjocorite pentru ca ele să fie acum într-o stare de funcţionare aşa cum ar trebui. Exerciţiul post-decembrist nu a făcut altceva decât să extindă aria libertăţilor, să le dea oamenilor posibilitatea de a se deschide, de a se perfecţiona, de a schimba generaţii. Dar osatura, instituţiile pe care s-a stat, nu au fost oxigenate, nu au fost consolidate. Ele au fost batjocorite timp de 40 de ani de sistemul totalitar şi preluate în starea în care erau atunci şi duse mai departe ca fundamentul unei case care nu a fost consolidate.

Luca Niculescu: Dar nu candidaţi la toate instituţiile, ci la cea mai reprezentativă dintre instituţiile statului. E vorba de preşedinţia României. Ce credeţi că nu funcţionează în instituţia prezidenţială, aşa cum este ea acum?

Principele Radu: În sistemul relaţiilor dintre instituţiile statului există o anumită ambiguitate care este dată mai întâi de felul în care este înţeleasă legea fundamentală şi în al doilea rând de felul în care instituţiile se raportează una la alta. Am ales să fac acest pas pentru că sunt convins că este bine de început dintr-un loc, şi acel loc este cel mai reprezentativ, cel mai expus şi cel mai capabil de puterea exemplului personal. Dacă citeşti cu atenţie legea fundamentală a României, Constituţia aceasta care, după modificarea din 2003, arată aşa cum arată astăzi, înţelegi limpede că rolul celui care se aşează în frunte persoanei care reprezintă instituţia preşedintelui României, fiindcă eu cred că această poziţie este o instituţie, nu este o funcţie, este una de a reprezenta statul român şi că rolul fundamental politic îl are Guvernarea prin premier şi prin membrii cabinetului, iar rolul politic legislativ îl are Parlamentul.

Luca Niculescu: De a reprezenta, şi nu de a conduce România?

Principele Radu: Este în mod sigur aşa cum spuneţi, pentru că dacă citeşti legea fundamentală o să vezi că nicăieri nu se pune alături de cuvântul „preşedinte” verbul „a conduce”, ci doar verbul „a reprezenta” sau „a garanta”. Cele două verbe înseamnă altceva decât a conduce, cel puţin în viziunea mea.

Luca Niculescu: Dar este un preşedinte ales prin vot direct.

Principele Radu: Da. Nu are legătură una cu alta. Există preşedinţi aleşi prin vot direct, cum este cel din Israel, şi care nu are un rol executiv…

Luca Niculescu: Este chiar şi în Europa, în Austria, în Finlanda, Slovacia.

Principele Radu: Cum, pe de altă parte, există preşedinţi care sunt aleşi de Parlament şi care au un rol foarte important. Cred că una nu are prea mare legătură cu alta. Dar, ştiţi, eu nu sunt specialist în constituţionalism. Rolul meu nu este să judec care din ele e mai bună. Eu sunt un cetăţean român care trebuie să respecte Constituţia care e acum şi pe ea, dacă o citeşti, din ea, din această Constituţie, care poate fi imperfectă, dar există şi este în funcţiune, din ea rezultă că preşedintele României este un om care reprezintă statul român. Este primul articol, numărul 80 din capitolul al doilea unde se vorbeşte despre atribuţiile preşedintelui.

Luca Niculescu: Nu vreţi să schimbaţi actuala Constituţie? Nu vi se pare că are totuşi multe imperfecţiuni. Există chiar o comisie prezidenţială care a făcut câteva propuneri, a lansat câteva piste de discuţii pentru schimbarea Constituţiei. Pentru că vedem că sunt totuşi multe lucruri care nu funcţionează. Când apare un blocaj, el durează, şi durează, şi durează, şi de multe ori Curtea Constituţională este cea care mai bine sau mai rău face deblocajul.

Principele Radu: E adevărat. Aici vorbim despre două lucruri diferite. Spre cinstea actualei Administraţii Prezidenţiale este singura care a făcut în societatea românească un pas înainte pentru a propune modificarea constituţională. Prin Constituţie modificarea ar putea fi făcută şi de către Parlament, tot aşa cum poate fi făcută şi de către societatea românească în anumite condiţii, deci acestea sunt cele trei entităţi care pot s-o facă: preşedintele, Parlamentul sau societatea românească. Dintre aceste trei entităţi, spre cinstea Administraţiei Prezidenţiale, preşedintele actual este singurul care a făcut un pas în această privinţă, deci din acest punct de vedere, nu este nimic de spus. Ce vreau eu însă să spun este că rostul candidaturii mele este acela de a îmbunătăţi instituţia, de a o popula cu valori, cu etică, cu respect faţă de celelalte şi cu păstrarea ei în limitele pe care i le dă legea fundamentală.

Luca Niculescu: Şi vi se pare că nu este cazul acum?

Principele Radu: Nu este cazul în aproape nicio instituţie, dar nu e cazul în aproape niciun segment al societăţii româneşti. Aici nu aş vrea să se înţeleagă că analiza mea vizează numai oamenii politici. Luaţi orice fel de instituţie din sfera publică, instituţii, organizaţii sau chiar companii, peste tot există sentimentul că dacă ai promis un lucru privindu-l pe om în faţă şi pe urmă omul se întoarce, tu întorci şi tu capul şi faci din ochi şi de fapt faci altceva decât ceea ce spui. Este un fel de păcătoasă de mentalitate care s-a inoculat în spiritul românesc că dacă faci ceea ce trebuie înseamnă că eşti fraier, că n-are rost să încerci să faci ce scrie pentru că ai fi singurul care o face. Trebuie început de undeva, chiar cu orice risc. Această campanie pe care eu am declanşat-o pe data de 9 vrea să fie o campanie model, vrea să fie un exerciţiu bun, demn, respectabil de a încerca să faci paşi înainte pe calea democraţiei. Eu cred că democraţia şi libertăţile se pot exercita şi cu demnitate şi cu modestie şi cu măsură şi cu profesionalism. Nu este necesar să fii exotic pentru a fi convingător, nu e necesar să faci slugi în faţa opiniei publice…

Luca Niculescu: Dar ce fel de campanie vreţi să faceţi? Spuneţi că nu vreţi să ridicaţi piatra, ci să puneţi o piatră la temelia României. Este o figură de stil foarte frumoasă, dar veţi fi atacat. Aţi început să fiţi atacat.

Principele Radu: Da. Şi eu găsesc aceste …

Luca Niculescu: Veţi răspunde?

Principele Radu: Aceste atacuri sunt şi ele foarte bine venite pentru că nu numai că sunt prin exercitarea lor, a acestor atacuri, şanse ca în sfârşi t lucrurile să se aşeze la locul lor,  dar oamenii care atacă, mulţi dintre ei o fac şi pentru că au nevoie să primească un răspuns bun înapoi. Am înţeles de multe ori în precedentele întâlniri în care s-au petrecut astfel de atacuri, fiindcă să ştiţi eu sunt supus atacurilor de 12 ani, nu de acum 3 zile, de multe ori am văzut că rostul lor nu a fost neapărat acela de a lovi şi că omul însuşi care atacă se simte undeva lovit şi are nevoie să înţeleagă anumite lucruri.

Luca Niculescu: Dar indiferent de răspunsurile dumneavoastră, atacurile continuă şi sunt cam aceleaşi. De exemplu colaborarea cu Securitatea în numele Alteţei Voastre a apărut într-o listă găsită în 1989 într-un birou al Consiliului Judeţean Iaşi, există o decizie a CNSAS că nu aţi colaborat cu Securitatea şi vedem zilele acestea…

Principele Radu: Toţi oamenii care atacă pe această temă ştiu că există decizia, certificatul de necolaborare a CNSAS-ului, dar rostul lor nu e să ştie, rostul lor e să atace, iar eu sunt foarte bucuros că ei o fac pentru că societatea românească este o societate înţeleaptă, societatea românească nu-i o societate oarbă aşa cum cred cei care încearcă să manipuleze.

Luca Niculescu: Şi pe cine va crede societatea românească?

Principele Radu: O să vedeţi, societatea românească are instinctul binelui, nu ştie totdeauna că-l are. M-aţi întrebat mai devreme pe ce fel de campanie mă bazez. Campania mea va fi una orizontală, una în comunităţi. Ştiţi dumneavoastră că toată societatea bucureşteană, cea care concentrează leadershipul românesc, în Bucureşti avem un număr de câteva mii de oameni care prin forţa economică, politică, mediatică şi prin inteligenţa lor, prin pana lor, unii sunt scriitori, alţii sunt oameni de afaceri de fapt sunt cei care contează pentru leadershipul românesc.

Luca Niculescu: Asta se întâmplă cam în orice societate.

Principele Radu: Toată această pătură de oameni importanţi circulă foarte puţin. Cu unii din ei am şi vorbit. Nu există sentimentul că în afară de această zonă imensă de importantă de influenţă a Bucureştiului ar mai exista ceva în afară. În general eu mă lovesc de zâmbetele oamenilor cu putere atunci când le spun de faptul că vizitez oraşul Corabia sau oraşul Sulina sau oraşul Topliţa. Uneori mă şi întreabă de ce vă duceţi acolo, de ce pierdeţi vremea?

Luca Niculescu: Ce vă spun oamenii, cum se întâmplă întâlnirile când mergeţi în oraşe din acestea despre care într-adevăr la Bucureşti se vorbeşte foarte puţin, cum decurg întâlnirile?

Principele Radu: Oraşele acestea sunt o sursă ne bănuită de forţă, de energie, acolo există oameni care au aşteptat zeci de ani să vină cineva să le ceară ceva, există tineri în licee care sunt excepţionali, sunt prietenii mei, sunt oamenii cu care vorbesc, mă uit în ochii lor, se uită în ochii mei şi ştim foarte bine că există un fel de a face o Românie de mâine diferită de cea de azi.

Luca Niculescu: Şi aşa veţi face campania, dar până acum vă duceaţi în aceste oraşe ca membru al Casei Regale, reprezentant al Guvernului, acum vă veţi duce cerându-le voturile. Credeţi că privirea asupra Alteţei Voastre nu va fi diferită?

Principele Radu: Nu, pentru că eu nu mă duc să le cer voturi, eu mă duc să le cer ajutorul, mă duc să le spun că ei sunt cei care contează, că ei sunt cei care vor fi liderii care vor face schimbarea. Nu este posibil ca această schimbare să fie în România altfel, aşa cum am numit-o eu să fie făcută de un om,  dimpotrivă, eu vreau să înţeleagă că ei, fiecare dintre ei,  au partea lor de adevăr şi partea lor de răspundere. Nimeni n-a spus elevilor din liceele României că ei pot face proiecte de accesare de fonduri europene, nimeni nu le-a spus oamenilor …

Luca Niculescu: Cred că s-a spus, am văzut campanii la televizor.

Principele Radu: Doar ei pot s-o facă. Dacă iei un oraş de 10.000 de locuitori, în care primarul şi cu consilierii se bazează doar pe banii pe care Guvernul nu are cum să-i dea la toată lumea, nu poate să aibă toată lumea prioritate, dacă lor în acel oraş de 10.000 de oameni le-ai spune că există forţe în generaţia tânără care pot face aceste proiecte,  ei s-ar mişca. Ştiţi că există ţări în lume, cum e Portugalia, unde se învaţă la şcoală în afară de matematică, fizică şi chimie, ore de accesare de fonduri? De ce România să nu facă asta? Dar oamenii n-au nevoie să le dai lecţii, oamenii au nevoie să le dai încredere, să le dai iubire, să le dai speranţă şi să faci punţi de legătură cu ei adevărate. De exemplu eu m-aş duce şi mâine cu 20 de elevi de la Topliţa să bat camerele de comerţ şi primăriile din oraşele germane, rugându-i pe investitori, pe primari şi pe consilieri să vină în oraşele părinţilor lor.

Luca Niculescu: Şi credeţi că în felul acesta veţi câştiga, pentru că ceilalţi candidaţi vor fi susţinuţi şi ştim foarte bine cum se întâmplă, de maşinăriile de partid, de primarii care sunt membri de partid, de activiştii de partid care le aduc voturi şi la un moment dat degeaba veniţi cu idei nobile dacă…

Principele Radu: Nu e  degeaba. Victoria mea este impregnarea societăţii româneşti cu valori, darea unui bun exemplu personal, victoria cea mai mare este posibilitatea de a merge până la capăt şi de a avea ceva care rămâne din această poveste. Credeţi-mă, discernământul oamenilor, mai ales discernământul românilor nu ar trebui pus la îndoială. Sunt absolut convins că el există, numai că nimeni până acum nu i-a tratat aşa. Iar maşinăriile de partid despre care vorbiţi departe de a mă speria de ele, eu le apreciez, le respect. Eu aş dori ca ei să-şi ducă în continuare candidaţii lor cu demnitate şi cu cinste înainte şi să dovedească că au crezut atât în oamenii pe care şi i-au votat ca să –i reprezinte la candidatură cât şi ideile care-i animă. Numai din această combinaţie complementară poate ieşi ceva bun pentru România. Eu ţin mult la calitatea de independent a candidaturii mel pentru că indiferent cât de mult ocupă ea pe eşichierul vieţii publice româneşti, importantă este complementaritatea şi coerenţa…

Luca Niculescu: Calitatea de independent, aţi folosit un cuvânt cheie în această campanie care n-a început, dar a început de fapt. O campanie costă foarte mult, Alteţă…

Principele Radu: Da…

Luca Niculescu: De unde veţi avea bani?

Principele Radu: Cel mai mult costă inteligenţă, entuziasm şi credinţă. Banii sunt extraordinar de necesari, dar şi inteligenţa poate fi o bună sursă de bani pentru că eu de exemplu doresc să deschid în curând un cont public care va fi deschis la una din bănci, o vom anunţa pe internet, şi care va avea contul la vedere. Fiecare persoană care va depune ceva va avea întâi şi întâi mândria că va apărea, va putea ieşi în faţă, există milioane de oameni în România care n-au nimic de ascuns, există câteva zeci de oameni care au ceva de ascuns, dar cea mai mare parte a populaţiei României  n-are nimic de ascuns.

Luca Niculescu: Deci veţi face o subscripţie publică.

Principele Radu: Eventual. O puteţi numi subscripţie, dar ea de fapt e o contribuţie care-i va face pe oameni mai responsabili pentru că, indiferent cât de puţin vor da, 10, 20 sau 100 de lei, faptul că au depus ceva din propria lor fiinţă acolo, adică un pic de încredere, un pic de bani şi u pic de speranţă,  s-ar putea ca aceasta să fie o coeziune extraordinară.

Luca Niculescu: Şi dacă va fi un eşec, dacă nu vin fonduri?

Principele Radu: Nu poate să fie un eşec, o să vedeţi, o să se întâmple acest lucru de la o zi la alta, cu fiecare zi câştigată  o să vedeţi că este tot mai multă substanţă în acest demers. Acesta este un demers care serveşte România, nu pe mine. Aţi vorbit mai devreme de  Casa Regală, Casa Regală n-are nevoie de preşedinte, Casa Regală are nevoie de tron. Acum este vorba de altceva, nu e vorba de a servi Casa Regală, ci de a servi România. Maiestatea sa o să facă o apariţie în public la un  moment dat, în care o să îşi  manifeste poziţia  faţă de această candidatură. Eu nu pot să  anticipez ceea ce regele va spune şi nici nu ştiu data când o va face, dar un lucru e cert, în acest pas pe care eu l-am făcut  am pus  înainte ţara şi în al doilea plan familia.

Luca Niculescu: Cu cine v-aţi  consultat înainte de această candidatură?

Principele Radu: Au existat un număr de 18-20 de personalităţi din România în care am foarte mare încredere. Ei sunt oameni din societatea civilă, oamenii politici, analişti politici şi câţiva din străinătate. Câţiva, nu mulţi, puţin, dar oameni  de extraordinar de mare expertiză pentru România.

Luca Niculescu: Şi câţi v-au spus da, duceţi-vă, şi câţi au spus nu?
Principele Radu: Toţi au spus da.

Luca Niculescu: Atunci probabil că trebuia să vă consultaţi cu mai mulţi, dacă aveţi numai oameni care au spus da.

Principele Radu: Democraţia funcţionează şi cu  calitate, nu numai cu cantitate. O să vedeţi acest lucru în noiembrie.

Luca Niculescu: Da, dar nu întotdeauna cu unanimitatea. Unanimitatea este apanajul altor …

Principele Radu: Unanimitatea face frică şi de frica aceasta românii or să scape la 1 ianuarie 2010.
Luca Niculescu: Vorbeam despre fonduri şi despre bani, despre oameni cu bani. S-a spus că în spatele candidaturii alteţei voastre ar fi Dinu Patriciu. Bogdan Olteanu, un lider  liberal, spunea că acum 4 ani au existat discuţii. Vă întreb foarte direct dacă Dinu Patriciu are vreo legătură cu această campanie?

Principele Radu: Să ştiţi că reputaţia de foarte mare om de afaceri a lui Dinu Patriciu e o carte de vizită suficientă   ca să  nu ai de ce să îţi  fie ruşine să spui despre asta. Mulţi oameni de afaceri de calibru din România sunt oameni care au  avut de-a lungul anilor  uşa deschisă la Casa Regală. Există  o listă de oameni de afaceri de anvergură,  apropiate de a lui Dinu Patriciu care au  venit în public şi au avut parteneriate cu Casa Regală de-a lungul anilor. Mie îmi  face mare plăcere dacă forţa economică a României, dacă cei 30-40   de oameni, importanţi, de afaceri din România sunt într-un parteneriat cu Casa Regală. Familia regală nu poate să se mute pe lună. Ea trebuie să existe în România  de astăzi, cea cu lipsă de încredere, lipsă de fairplay, cu  lipsă de instituţii, aceasta e România pe care o reprezentăm.

Luca Niculescu: Deci dacă Dinu Patriciu se va număra printre cei care  contribuie la fondul pe care îl deschideţi veţi accepta această contribuţie?

Principele Radu:  Fondul de care am  vorbit de un fond al celor mulţi, nu al celor puţini şi cu foarte mulţi bani. Nu se poate pune problema lui pentru că e vorba  de sutele de mii, de milioanele de oameni care ar putea, din entuziasm, oferi ceva. Nu are loc un om de talia lui pe această listă. Însă ce vreau să spun este că domnia sa face parte dintr-un partid important, care are o doctrină istoric stabilită   şi care şi-au anunţat ferm intenţia de ca prezenta  la alegeri un candidat propriu. Sper, pentru integritatea morală şi  pentru importanţa  istorică şi politică a acestui partid, că aşa vor merge în continuare, tot aşa cum sper ca şi PSD şi PD-L să facă acelaşi lucru cu candidaţii lor. Numai aşa o să respecte lumea titulatura lor şi pe a mea. Numai aşa eu vreau să facem prin această candidatură o complementaritate, un exerciţiu de democraţie, nu un exerciţiu de  meşteşuguri subterane pe care să le ştim cu toţii şi nici unul să nu le acceptăm, să le recunoaştem.

Luca Niculescu: Cristina Pârvulescu,  comentator politic, spunea că  alteţa voastră are şanse, „dacă va  fi susţinut de două partide”. Ce faceţi dacă primiţi sprijinul unui partid  important, îl refuzaţi?

Principele Radu: Ce se întâmplă în finalul acestei campanii, adică în octombrie – noiembrie e foarte greu de   precizat, pentru că la ora la care vorbim sunt singurul candidat oficial. Noi vorbim acum…

Luca Niculescu: Chiar, de ce v-aţi anunţat candidatura atât de repede? De ce să fii primul, ca să ajungi primul?

Principele Radu: Întâi a fost un act de curaj. Apoi a fost un cat de încredere, de credinţă. Am ieşit pentru că am ceva de spus, pentru că am cu adevărat ceva în care cred.

Luca Niculescu: Şi au început şi acuzaţiile, imediat după anunţul candidaturii, chiar dacă unele mai fuseseră spuse şi înainte. Sever Voinescu, deputat PD-L, spune „Coaliţia anti  Traian Băsescu caută cu disperare soluţii viabile”. Alţii se tem că veţi lua din voturile lui Crin Antonescu, candidatul liberal. Cum vă simţiţi când sunteţi  cauzat că aţi putea lua voturi din ambele părţi.

Principele Radu: Aceste afirmaţii nu arată decât un singur lucru, că oamenii nu reuşesc să iasă  în această poveste, din spectrul îngust, din orizontul îngust al luptei politice. Sunt de acord că politica înseamnă mult într-o democraţie, dar nu sunt de acord că înseamnă totul.

Luca Niculescu: Nu sunteţi totuşi într-o luptă politică?

Principele Radu: Sunt într-o luptă democratică şi într-o luptă a libertăţilor. Sunt într-o luptă instituţională,  nu în luptă politică. Vă spun încă odată ce am afirmat la începutul acestei emisiuni. A fi preşedintele României este o instituţie, nu este o funcţie. Funcţia este cea de premier, de ministru, funcţie e cea de director general, de secretar de stat. Funcţii sunt cele care acoperă estabilishmentul. Preşedintele ori este o fiinţă, un om, care poate fi bărbat sau femeie şi care sunt ei înşişi o instituţie. Eu lupt în această campanie din 2009 instituţional.

Luca Niculescu: Dar în general oamenii politici ajung în această funcţie.

Principele Radu: Tocmai acest lucru cred că trebuie să înceteze în România. Trebuie să înceteze ca experienţă, ca încercare, să  încercăm ca acel palat să se depolitizeze. Nu e vorba de forma de guvernământ aici, este felul în care populezi încăperile acelea. Le populezi cu interes politic, cu aranjamente, cu telefoane date pe scurt,  cu telefoane mobile, cu interese, cu meşteşuguri, cu abilităţi, cu făcut cu  5 minute mai devreme decât celălalt ceva, ca să nu ţi-o ia înainte! Sau le populezi cu încredere, cu iubire, cu exemplul personal, cu generozitate şi cu spirit de răspundere şi încă ceva, e un lucru pe care nu l-am   atins în discuţie, dar cred că pe el trebuia să îl  onorăm şi să începem cu el, profesionalismul. Există, în această luptă contracronometru  a democraţiei o mare vulnerabilitate. Democraţiile europene, şi chiar şi cea transatlantică, au adus de multe  ori în  poziţii importante atât administrative cât lui statale, oameni incompetenţi. Competenţa se câştigă zi de zi cu  transpiraţie, cu efort şi nu e imposibil de atins. Sunt sigur că în toate organismele din sfera politică, partid, asociaţii, şi aşa mai departe  există oameni competenţi. Dar  niciodată ele nu au fost criterii. Am spus că vom face un criteriu din competenţă, din profesionalism şi nu am respectat acest lucru niciodată.

Luca Niculescu: Asta nu e şi una din bolile zonei în care ne aflăm, că dacă ne uităm şi la alte state din regiune se întâmplă cam acelaşi lucru, câteodată în forme mai grave.

Principele Radu: Am să vă dezamăgesc, e o boală europeană. Se întâmplă foarte mult la Paris, se întâmplă  uneori şi la Londra, se întâmplă şi la Madrid, se întâmplă mult şi la Roma şi al Berlin.

Luca Niculescu: Aveţi un stat model, că văd că daţi numai exemple negativa sau parţial negative?

Principele Radu: Există lucruri foarte solide în administraţia americană. Există aspecte de o mare tradiţie şi soliditate în administraţia britanică, există o precizie  şi o competenţă formidabilă în sistemul german, există multe exemple bune. Există o foarte bună administraţie în Japonia, există multe state care au, şi stat mai mici care merg strună.

Luca Niculescu: Ce înseamnă stânga şi dreapta pentru alteţa voastră?

Principele Radu: Criterii de circulaţie, de trafic. Cu mergi cu maşina. Atât. Pentru mine societatea românească nu are cum să se împartă politic. Pentru mine, societatea românească se împarte orizontal, pe comunităţi locale, geografic, iar vertical, pe profesii, de jos până sus. Numai că eu nu văd anumite profesii în vârf şi anumite profesii la bază. Eu văd profesiile, care ele însele  au înăuntrul lor unii oameni de elită şi altele de mai puţină importanţă. Pentru mine nu există decât două Românii: România geografică şi România meseriilor.

Luca Niculescu: Da, dar cum poţi accede la cea mai înaltă funcţie în stat fără să ai, n-aş spune o ştampilă politică, dar fără să existe această conotaţie politică? Uitaţi-vă la ce se întâmplă în Europa, pentru că tot vorbeaţi Nicolas Sarkozy în Franţa e de dreapta, Vaclav Klaus, preşedintele ceh este ultraliberal, în Statele Unite Obama a fost calificat chiar comunist la un moment dat de către republicani, unde aveţi exemplul celui care vreţi să fiţi?

Principele Radu: Dacă mă uitam în toate ogrăzile de care vorbiţi n-aş fi candidat. Eu mă uit în ograda românească. Ograda românească are suficient de multă democraţie, libertate, a început să aibă şi performanţă destul de serioasă politică, eu nu sunt dintre cei care critică clasa politică, există în mersul democratic românesc mulţi paşi înainte. Dar ograda românească are nevoie să-şi consolideze instituţiile. Pentru asta cred că sunt bun, cred că pot să fac asta la vârsta pe care am atins-o, la momentul acesta românesc şi aceasta este politica pe care o fac eu. E o politică cu majusculă, aceea pe care a servit-o şi regele Mihai cu 50-60 ani în urmă, atât cât a putut-o şi pe urmă pe toată perioada exilului şi mai sunt şi alte exemple. Să ştiţi că Europa n-a avut numai meşteşugarii pe care i-aţi amintit mai devreme. A avut şi un Conrad Adenhauer care poate fi foarte bine un model pentru un tânăr lider în România, eu l-aş da ca exemplu şi la şcoală pe Adenhauer. Au existat foarte multe personalităţi care au adus un leadership nepolitic, de exemplu Vaslav Havel, el a fost un om care a fost contestat politic în ţara lui şi chiar a fost acuzat că divizează, dar un lucru nu i se poate reproşa: faptul că a simbolizat un întreg continent şi un întreg moment istoric. Papa Ioan al II-lea, să nu mi se spună că el nu a fost un om politic, a fost un om care avea o înţelegere uluitoare asupra politicii lumii, dar niciodată nu s-a comportat ca un politician, ci ca un lider, ca un lider spiritual, ca un lider religios, ca un lider cultural, a fost în viaţa lui regizor, actor…

Luca Niculescu: Aveţi câteva lucruri în comun.

Principele Radu: În orice caz a fost un om care i-a inspirat pe ceilalţi şi lidearshipul lui nu a fost un lider nici romantic, nici fantezist, nici iluzoriu. Omul acesta este unul dintre cei care a clintit din loc Cortina de Fier.

Luca Niculescu: Ascultându-vă, o părere foarte sinceră, mi se pare că ascult un discurs de monarh.

Principele Radu: Aici nu ştiu ce să vă spun.

Luca Niculescu: Cineva care este deasupra partidelor, care are încredere în politică, dar nu este un om politic.

Principele Radu: Poate e faptul că am stat 12 ani în familia regală şi că tot ceea ce regele Mihai sau principesa Margareta au pus în viaţa publică, sunt lucruri în care cred. Ştiţi, încrederea nu vine niciodată din inteligenţă sau din abilitate. Există oameni care n-au strălucit prin inteligenţă, dar toată lumea îi credea. Există oameni care n-au avut atât de multă şcoală dar care întotdeauna au făcut lucrurile bine. Regele a ştiut să tacă, principesa a ştiut să facă discret, ea niciodată n-a vorbit de exemplu undeva într-o emisiune la televiziune cât am făcut eu acum în această oră şi cu toate acestea timp de 20 de ani a pus o cărămidă la baza societăţii româneşti actuale pe care noi astăzi o folosim acum când vorbim despre viitor. Sunt exemple de leadership care trec peste cuvinte şi de aceea poate că pare… dar nu că e monarhic ce spun. Eu cred că are mai degrabă o anume valoare regală, care nu e acelaşi lucru. Regalitatea nu înseamnă formă de guvernământ, regalitatea înseamnă mănunchi de valori.

Luca Niculescu: Vorbeaţi despre principesă. Ce a spus când a auzit despre intenţia Alteţei voastre de a candida, s-a bucurat, v-a susţinut de la început, a avut un moment de ezitare, s-a gândit, care a fost reacţia? Sau a fost ideea ei poate.

Principele Radu: Nu pot să spun că a fost ideea ei. Principesa Margareta este un om care a fost născut şi crescut în spiritul serviciului în favoarea naţiunii. E o ţară pe care n-a cunoscut-o, deci trebuie să ne gândim că e un om care a pus piciorul pe pământ românesc târziu, la jumătatea vieţii. A fost educată în cele mai înalte şcoli politice ale lumii, Universitatea din Edinburgh, pe care a absolvit-o este una din cele mai înalte tribune ale învăţământului politic ai lumii. Colegii ei sunt astăzi oameni care conduc lumea, a făcut sociologie, ştiinţe politice, relaţii internaţionale. Un om pregătit astfel înţelege acest fel de încercare de a fi util societăţii. Şi pe urmă are o experienţă de 20 de ani în România. M-a văzut de asemenea evoluând în aceşti opt ani, mi-a stat alături. Comunităţile româneşti au fost bătute împreună, cancelariile lumii unde am susţinut NATO, pe urmă UE, au fost făcute toate împreună. Şi pe urmă există şi un fel de spirit de familie. E greu să explici într-o instituţie democratică, unde nu e permis nepotismul, pentru că noi criticăm atunci când cineva îşi pune copilul, unchiul, vecinul…

Luca Niculescu: Criticăm şi acceptăm.

Principele Radu: La familia regală acest lucru n-are cum să fie criticat fiindcă este baza valorii acestei instituţii, este să fii împreună – familia.

Luca Niculescu: Cum a reacţionat?

Principele Radu: A reacţionat foarte, foarte bine, cu multă încredere. De altfel să ştiţi că într-o căsnicie nu este obligatoriu să gândeşti la fel, ci este obligatoriu să gândeşti împreună şi niciodată eu nu aş fi ieşit cu această candidatură la lumina zilei, dacă nu ar fi fost o hotărâre luată împreună.

Luca Niculescu: V-aţi consultat şi cu reprezentanţii altor case regale?

Principele Radu: Da.

Luca Niculescu: Totuşi, nu este un gest… nu se întâmplă în fiecare zi ca un reprezentant al casei regale, un membru al casei regale să candideze.

Principele Radu: Există trei importanţi oameni din familiile regale europene care au stat tot timpul alături de mine, nu numai cu sfaturi şi cu expertize, dar şi cu susţinere afectivă, cu susţinere intelectuală.

Luca Niculescu: Ne puteţi spune şi cine?

Principele Radu: Nu, nu pot să vă spun.

Luca Niculescu: Ştim în schimb că unul dintre coordonatorii campaniei electorale ai lui Barack Obama, este vorba de Betsy Myers, a spus înainte de a vă anunţa Alteţa dumneavoastră candidatura, cu câteva zile înainte, că singurul candidat pe care l-ar sprijini în România ar fi Principele Radu. Înţelegem că aveţi votul lui Barack Obama deja?

Principele Radu: Betsy Myers este cea care l-a făcut victorios, ea şi cu David Pluff sunt de fapt cei doi, cei mai spectaculoşi şi mai extraordinari exponenţi ai campaniei lui, faptul că ea a spus aşa ceva înseamnă enorm de mult. Pentru că nu e vorba numai de mândrie, mă simt foarte mândru că a făcut-o, dar e vorba şi de încredere şi de expertiză. Dacă vom ajunge să putem să ne permitem luxul de a avea pe cineva ca ea, sigur o să încercăm să-i cerem părerea, dar nu pot să fac sub nicio formă această campanie cu străini. Ea trebuie să fie făcută numai cu o echipă românească. Ce aş putea să fac este ca din când în când să invităm pe ea sau pe colegul ei să vină să petreacă câteva zile sau câteva săptămâni pentru a ajusta lucrurile, pentru a ne da un sfat. Eu sunt dintre cei care consideră că am de învăţat, nu le ştiu pe toate. Principala calitate a unui lider este aceea de a asculta, de a recunoaşte că nu le ştie pe toate, dar pe de altă parte nu aş vrea ca această campanie să fie făcută de oameni din străinătate, care nu înţeleg spiritul românesc.

Luca Niculescu: Va fi făcută spuneaţi de români. O parte din echipa de comunicare, dacă nu mă înşel, este cea care l-a ajutat pe Sorin Oprescu independent să devină primar.

Principele Radu: Sunt. A fost o victorie mare şi a lor. Sunt trei personalităţi importante din echipa mea, care au coordonat, care au făcut posibilă această victorie extraordinară de anul trecut, dar nu sunt doar ei. Echipa până în acest moment numără un număr de cel puţin 12 persoane şi ceilalţi 9 sunt oameni din apropierea mea sau oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor.

Luca Niculescu: Şi cam cum vă veţi desfăşura campania, cam care va fi – poate n-o să ne spuneţi de acum sloganul – dar, pe ce temă se va axa?

Principele Radu: Vă promit surprize în fiecare lună, unele mari. Asta pentru că avem două arme şi două surse inepuizabile: competenţa şi entuziasmul. Toată lumea dă pe dinafară de entuziasm. Colaboratorii mei, 9 din 12 sunt sub 30 de ani şi sunt într-o permanentă bucurie că fac ceea ce fac. Este nepreţuit, este mai mult decât orice cont care s-ar mări pe zi ce trece cu bani. Pentru că să ştiţi, se pot cheltui bani mulţi şi prosteşte – aveţi multe exemple în trecut. Se poate cheltui încredere în mod prostesc, se poate batjocori o speranţă a oamenilor, se pot face multe lucruri rele. Se pot face însă şi câteva lucruri bune şi sunt sigur că acum e momentul ca românii să vadă şi un exemplu despre cum trebuie făcute lucrurile. Nu ştiu cât de mult vor da gir acestor exerciţii, dar eu sunt fericit că le pot face. Pentru mine fiecare clipă care trece e o bucurie.

Luca Niculescu: Veţi avea echipe de voluntari, cum veţi funcţiona? Pentru că încă o dată, vorbeam ceva mai devreme despre maşinăriile de partid ale celorlalte formaţiuni, lucru pe care Alteţa voastră nu-l are. Cum veţi funcţiona, veţi avea cartiere generale de campanie în fiecare oraş, în orăşelele despre care vorbiţi, care va fi logistica?

Principele Radu: O să fie aşa cum spuneţi, o să fie şi echipe de voluntari pe care încercăm fireşte să le obţinem din rândul tinerilor, o să fie şi foarte multă conexiune electronică pe internet, o să fie şi o mulţime de surprize în sensul că vom căuta căi neobişnuite de a face lucruri, căi spontane, informale, care să convingă pe oameni, în conformitate cu ceea ce avem de spus. Dar adevărul este că ce avem noi de spus este şi cât se poate de concret. De exemplu abia aştept momentul când cineva din mass-media mă va întreba cum vreau să fac această instituţie, cum o să arate ea, ce va face ea, cum se va raporta la ceilalţi? Există un şir de reguli, un şir de principii de etică profesională pe care le voi face foarte curând, în 3-4 săptămâni publice.

Luca Niculescu: Asta era o întrebare pe care voiam să v-o pun, pentru că ştiu că tocmai Casa Regală a elaborat o viziune de 30 de ani pentru o dezvoltare durabilă a României şi aş fi vrut să vă întreb ce veţi face în primii 5 ani, în primul an, dacă ajungeţi preşedintele României?

Principele Radu: Această viziune pe 30 de ani e o viziune a generaţiei noastre, care n-a ţinut cont când a fost făcută de candidatura la preşedinţie. Deci ea nu se poate suprapune perfect peste funcţiunea, pentru instituţia preşedintelui României pentru că n-a fost gândită aşa. Viziunea noastră pe 30 de ani este un fel de legământ al generaţiei noastre, al Principesei şi a mea, pentru serviciul în slujba României. Multe însă din proiectele de acolo sunt fezabile la nivel prezidenţial. De exemplu încurajarea şi dezvoltarea comunităţilor locale. Eu găsesc rostul primordial al preşedintelui României este acela de a fi în permanentă legătură cu naţiunea. Acest lucru se poate face prin intermediul Parlamentului, care este conclavul de aleşi ai naţiunii şi direct cu naţiunea prin comunităţile locale. Se pot dezvolta profesionalismul în diverse domenii, se poate dezvolta de asemenea cooperarea internaţională nu între capitale. Pentru că relaţiile diplomatice sunt apanajul MAE sau ale premierului, ci dezvoltările…

Luca Niculescu: Şi ale preşedintelui. Se fac vizite bilaterale la nivel de preşedinte. Preşedintele de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, este cel care reprezintă România la Consiliul European de la Bruxelles.

Principele Radu: Aveţi dreptate. Vizitele făcute de preşedintele României, cele de stat şi cele oficiale sunt instrumente importante de trimitere în plan extern a mândriei, a demnităţii, a onorabilităţii, a respectabilităţii României. Deci ele sunt o sursă importantă de acţiune externă pentru preşedinte, dar eu vorbeam despre punerea împreună a comunităţilor locale româneşti direct cu comunităţile europene, sau transatlantice locale. Acest lucru este ceva ce vine puţin mai greu de făcut Guvernului, pentru că el are răspunderi administrative şi vine şi mai greu comunităţii locale însăşi, pe care nu o bagă în seamă chiar atât de mult cineva. Şi atunci puterea exemplului personal aici poate să joace un rol important. O să vă mai dau încă un exemplu, vă rog să mă scuzaţi că îl dau din monarhie, nu e intenţia mea. Regele Iordaniei, care de curând a vizitat Bucureştiul într-o vizită oficială este un exemplu de şef de stat care s-a implicat enorm de mult în dezvoltarea comunităţilor locale. El a luat de multe ori ministrul dezvoltării al ţării lui şi s-a dus cu el în Germania, chiar şi în orăşele, a bătut la uşile camerelor de comerţ,  a profitat de faptul că fiind cine este, pentru că este o personalitate cu o celebritate planetară, i-a flatat foarte mult pe cei din comunităţile locale că mergea chiar el şi de multe ori contractele pentru investiţii germane, sau franceze, sau britanice în Iordania s-au făcut pentru faptul că el se cobora de la înălţimea cancelariei şi a Capitalei în comunitatea mică locală, unde juca pe mândria oamenilor, pe încrederea lor şi Iordania s-a dezvoltat enorm prin el.

Luca Niculescu: Cum vedeţi rolul preşedintelui?

Principele Radu: Îl văd ca pe o punere în practică inteligentă şi generoasă a celor puţine principii pe care Constituţia le prevede pentru el. De exemplu în primul articol, cum spuneam mai devreme, se menţionează că preşedintele României reprezintă statul român.

Luca Niculescu: Ce înseamnă reprezintă? E destul de ambiguu.

Principele Radu: Aveţi dreptate, numai că în 1990 nu m-a întrebat nimeni atunci când a fost compusă Constituţia. Pe urmă, în acelaşi articol se vorbeşte despre garantarea integrităţii, independenţei şi unităţii naţionale. Aceste lucruri de fapt sunt principii de bază ale securităţii naţionale. Consolidarea, tăria, statornicia românească se bazează  pe aceste 3-4 principii pe care Constituţia le enunţă. Pe baza acestor lucruri se poate foarte bine găsi o structurare în 16-20 de puncte a ceea ce se face şi ceea ce nu se face în raportul dintre instituţia preşedintelui României şi celelalte instituţii publice şi între instituţia preşedintelui României şi societatea românească ca atare.

Luca Niculescu: Să înţeleg că e ceea ce veţi face, 16-20 de puncte bazându-vă pe actuala Constituţie.

Principele Radu: Şi mai mult decât atât, onorând-o şi dezvoltând-o, nu construind împotriva ei. Dacă societatea românească va dori modificarea ei, există toate, dar toate resorturile democratice pentru a o face. Totul este să vrei. Până în acest moment singura persoană din România care a vrut să o facă a fost preşedintele actual, singurul care a urnit ceva pentru aceasta.

Luca Niculescu: Cum vă explicaţi asta? Pentru că există societatea civilă. Îmi amintesc că a existat un demers al asociaţiei Pro Democraţia, dar care nu a strâns numărul suficient de semnături. Parlamentul poate să o facă şi el, nu o face. De ce această inerţie în a schimba ceva despre care toată lumea spune că e imperfect?

Principele Radu: Din laşitate, din incompetenţă, sau din iresponsabilitate. Există şi oameni inteligenţi care sunt egoişti, există şi oameni bine pregătiţi care nu au viziune, care nu au generozitate.  Există tot ce îţi poţi imagina pe această lume. Eu nu spun că nu s-a schimbat mult în bine compoziţia Parlamentului, că nu s-a împrospătat generaţia politică. Nu poate nimeni să spună că România din anul 2009 arată în arena politică aşa cum arată în 1990 sau în 1992. Deci aşa ceva este imposibil de afirmat. Mai mult decât atât, România a făcut paşi foarte mari şi în alte privinţe. Administraţia locală a crescut în competenţă, s-au întinerit generaţiile şi aşa mai departe. Dar cum spuneam la început, nu aceasta e problemă. Eu nu cred că România are o problemă de democraţie sau de libertăţi, ci o problemă instituţională.

Luca Niculescu: Mai avem două minute alteţă şi al vrea să vă pun o întrebare legat de ce se întâmplă în Moldova, unde se întâmplă lucruri grave. Am văzut că vorbeaţi într-o reacţie pe blogul dumneavoastră, despre o reacţie timidă a autorităţii internaţionale care încurajează brutalitatea şi agresivitatea. Cum apreciaţi reacţia autorităţilor române?

Principele Radu: În privinţa oamenilor politici din România, eu le înţeleg reţinerea de a vorbi pentru că prin această reţinere ei încearcă să nu dea apă la moară mai mult celor de la Chişinău pentru a interveni mai brutal decât atât. Ce nu înţeleg este inerţia mediilor occidentale, cele europene şi internaţionale.

Luca Niculescu: E Paştele catolic.

Principele Radu: Să fie un lucru foarte clar, nu problema suveranităţii Republicii Moldova există. Aceasta este o falsă problemă. Problema Republicii Moldova este libertatea oamenilor ei, libertatea cetăţenilor ei. Suveranitatea unei ţări poate fi pusă în chestiune doar de naţiunea însăşi. Nu poate fi pusă în chestiune de nimeni din afară şi în nici un caz de conducătorii ei de acolo. Ea este doar de competenţa naţiunii. Ce are însă această ţară ca problemă nu este chestiunea suveranităţii, ci chestiunea libertăţilor şi drepturilor la exprimare ale cetăţenilor ei. Şi cred că pot să îmi permit să spun, deşi e un pic cam dur, că duşmanii cei mai mari ai Republicii Moldova sunt la Chişinău, nu sunt la Bucureşti sau la Bruxelles.
Luca Niculescu: Vă mulţumesc foarte mult alteţă pentru prezenţa în această emisiune. Şi vă mai aşteptăm şi cu alte ocazii în studioul Televiziunii Române. Aici închei această ediţie specială. Ne revedem curând. Toate cele bune.