Cunoastere si grija

Am incercat, in luna ianuarie si in primele zile din februarie, sa prezint idei personale si spicuiri din diverse carti recente, pentru ca am convingerea ca societatea romaneasca are nevoie sa inteleaga ca depasirea crizei economice si inlaturarea tuturor slabiciunilor actuale sunt legate de structura institutionala si de comportamentul institutional al oamenilor publici. Tara noastra este mai mult preocupata de efecte decat de cauze, iar acest lucru reprezinta o mare vulnerabilitate.

Si in alte tari democratice, chiar unele importante, salariile nu sunt suficiente ca sa traiesti din ele, dobanzile sunt prea ridicate, mancarea se scumpeste prea mult, este greu de gasit slujbe bine platite, taxele sunt prea mari, diferenta dintre bogati si saraci creste si serviciile medicale sunt neadecvate. Numai ca aceste neajunsuri pot fi depasite in tari in care sistemul institutional merge struna, iar oamenii publici respecta locul pe care il deservesc. In Romania, aceste probleme vor fi din ce in ce mai grele daca masinaria chemata sa le rezolve are slabiciuni. La aceasta se adauga si cinismul si genuflexiunile unor oameni inteligenti al caror rol ar fi sa aline si sa mantuiasca, nu sa-si vanda ideile si constiinta.

Numai intelegand mecanismele care se petrec sub ochii nostri vom putea vindeca maladia lumii din care facem parte. Pentru aceasta, este nevoie de cunoastere, comparatie, dorinta de a intelege. Blogul meu este citit de 1,250 de oameni pe zi, ceea ce este mai mult decat o elita. Este o picatura intr-un ocean. De aceea imi permit luxul de a vorbi despre idealuri si solutii la cauze, si nu despre concretul brutal si grosolan care ne-a invadat. Pentru ca stiu ca ma adresez unor oameni care POT intelege.

Activitatea mea nu se rezuma insa la dialogul de pe blog. Ca si pana acum, de aici incolo voi fi prezent in tara, in exact locurile unde concretul cotidian este atat de confuz, de cinic, de brutal si de atoatecuprinzator, incat aproape ca nu mai exista perspectiva in mintile si sufletele oamenilor. Pe toate acestea le cunosc in mod direct. Dar actiunea mea s-a asezat intotdeauna pe calapodul institutiei din care fac parte. Este bine de facut limpede separarea dintre regalitate, clasa politica si societatea civila. Fiecare dintre aceste institutii sau segmente ale societatii au rolul lor bine delimitat.

Romania are nevoie sa-si rezolve cauzele raului, nu efectele lui. Avem de pus la punct chestiuni de principiu, structurale in institutii si in viata noastra publica. Unul dintre aceste lucruri este, asa cum spunea Majestatea Sa Regele, daltuirea unei Legi fundamentale care sa dea un rol limpede, ne-echivoc si complementar institutiilor statului. Pana una-alta, nici societatea civila, nici clasa politica nu par a considera necesara sau urgenta repararea cauzelor raului. De asemenea, ei nu vad necesara consolidarea unui sistem in care sa prevaleze regulile. Casa Regala nu poate substitui nici politica, nici forta civica. Ele sunt apanajul si conditia sine qua non ale democratiei.

Buna parte a oamenilor politici, chiar unii dintre cei care ocupa pozitii in institutiile centrale, au un minuscul bagaj teoretic in domenii precum stiintele politice, relatiile internationale, dreptul, economia, geopolitica sau diplomatia. Afirmatiile publice ale unora dintre ei frizeaza uneori ridicolul. Nici societatea civila nu sta mai bine. Exista intelectuali care au pretentii ridicate de la societate, dar vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc sau pe care le cunosc dupa ureche.  In aceste conditii, este potrivit sa vorbesti, acolo unde se poate, despre surse de cunoastere, despre exemple de urmat.

Sunt insa de acord ca marile dileme pe care le are Romania actuala, ca si cercul vicios in care a fost varata cu buna intentie de o serie de oameni neaveniti si iresponsabili, ne vor obliga curand sa luam pozitii publice fata de unele aspecte concrete. O vom face.