Modelul european, privit altfel

Autorii suedezi citati ieri, profesorii universitari Kjell Nordström si Jonas Ridderstråle, dezvolta in cartea lor “Funky Business”, volum cu un succes formidabil in intreaga lume, o teorie intreaga, iesita din comun, despre batranul continent. Fara sa am pretentia ca temele alese de mine, pe scurt, reprezinta un rezumat complet al demersului lor stiintific, as vrea sa va prezint patru puncte de vedere, definitorii pentru politica, economia si societatea europeana, de la sud la nord si de la vest la est: capitalismul, amestecul etnic, statul-natiune si partidele politice.

Capitalismul.

Autorii fac o categorisire destul de abrupta, dar elocventa, legata de tipul de capitalism exercitat in lume. Chiar daca putin caricaturale, avand placerea de a frapa (asa cum este intreaga carte), explicatiile lor sunt sugestive: “In primul rand avem versiunea europeana social liberala, in care statul este indeajuns de puternic, care poate si vrea sa intervina (fa ce vrei, pana la un punct). Avem, apoi, versiunea americana, bazata pe o interventie minimala a statului (fa ce vrei). Exista, pe urma, capitalismul colectiv din Orientul indepartat, construit pe incredere si pe un stat puternic (toti stim ce faci acum, inclusiv guvernul). In fine, exista capitalismul de prada, cleptocratia, prezent in fosta URSS si unele tari din America de Sud (faci ce vreau eu sau te impusc)”.

Amestecul european.

Kjell Nordström si Jonas Ridderstråle considera ca bogatia fara pereche etnica si culturala a popoarelor europene reprezinta o cheie pentru dezvoltarea viitoare a societatii:  “In anumite tari de pe continentul european exista un coeficient de 15-25% de oameni cu origini straine. Amestecul este totul! Traitul alaturi de persoane care au valori diferite este important, chiar daca aduce cu el asperitati, in viata de zi cu zi. Continentul are o istorie lunga de ostilitati si rivalitati, oamenii s-au obisnuit sa traiasca in dezbinare”. Profesorii suedezi provoaca la un fel de pariu: “Daca se poate obtine avantaj din asta”? Ei considera ca poate fi crescut la maximum potentialul creator al unui continent cu populatii eterogene, folosindu-se progresul tehnologic, institutiile si valorile. Astfel, o dificultate poate fi transformata in calitate. Este lesne de inteles relevanta ideii lor in planul Europei de Sud-Est, ca si in Balcani sau vecinatatea europeana (Caucazul de Sud, Orientul Mijlociu). De aproape un secol, complexitatea etnica si religioasa, ca si bogatia culturala au produs multa suferinta. Niciodata nu a prevalat avantajul unei astfel de mixturi originale, pline de talent si creativitate. Mereu a predominat suferinta si ruptura istorica, la care Vestul a contribuit din plin. Aceasta in conditiile in care spatiul geografic in care traiesc popoarele Orientului european este, in mai toate cazurile, unul daruit de Dumnezeu. In orice caz, chiar daca subiectul acesta este inca spinos, generatia tanara a tarilor noastre este sigur mai apta decat noi sa transforme in realitate dezideratul “amestecul – avantaj si nu vulnerabilitate”.

Statul national.

Autorii volumului considera ca statul-natiune, in chip paradoxal, este o unitate in acelasi timp prea mica si prea mare, in era globalizarii: “Statul-natiune este o unitate mult prea mica pentru un proces decizional eficient. Somajul, poluarea, saracia au nevoie de organisme mai mari, cu decizii mai cuprinzatoare. In acelasi timp, statul national este si o unitate prea mare. El este incapabil sa solutioneze problemele mici, cum ar fi scoala sau asistenta medicala”.

Partidele politice.

In fine, partidele politice, organizatii care asigura fundamentul democratiei in lumea transatlantica, sunt descrise de Kjell Nordström si Jonas Ridderstråle intr-un mod cat se poate de original, cumva nepolitic: “Partidele politice erau in trecut institutii construite pe idealuri. Ele erau grupari sudate pe o idee centrala, care doreau sa schimbe lumea. Acum, partidele politice sunt organizatii cu conglomerate de opinii privitoare la sistemul de sanatate, serviciul militar s.a.m.d. Oamenii si-au pierdut coerenta punctelor de vedere. Incercarile de a ajunge la o coerenta politica sunt greoaie, in contratimp cu perceptiile si experientele noastre fragmentate si incoerente privitoare la lume. Astfel, conglomeratele de opinie isi pierd legitimitatea si se aleg cu dispret si ocari”.

Citind aceste succinte idei dintr-o carte care a facut inconjurul lumii, se poate lesne intelege de ce tinerii sunt sedusi de idealismul nonconformist si colorat din ea. Volumul, ca si tanara generatie de astazi, fie ea de la Berlin, Bucuresti, Paris, Viena sau Istanbul, priveste subiectele definitorii ale lumii noastre democratice si libere cu indrazneala, cu romantism, cu atitudine proaspata, nealterata de trecutul recent.

Dar daca realitatea mondiala cere raspunsuri noi, flexibile, adaptate, rapide, inteligente si informate, ea cere si lideri pe masura. Modelul greoi al trecutului nu va rezolva crizele prezentului. Omul politic versat in manevre, aranjamente, cufundat in zeci de ani de cariera in cele mai sterile jocuri de putere, nu va putea niciodata satisface modelul creator, luminos, idealist, flexibil si pragmatic al generatiei nascute cu computerul in brate.

Pe de alta parte, daca societatea noastra va continua sa evite analiza cauzelor, jucandu-se doar cu despicarea firului in patru a efectelor, ea se va trezi in urmatoarele decenii alienata, pierduta si confuza. Iar tinerii, care nu vor sta pasivi in fata acestui proces de vulnerabilizare a Romaniei, isi vor schimba, in numar din ce in mai mare, domiciliul, profitand de faptul ca, in teorie, frontiera europeana a Romaniei este la Atlantic, iar cea transatlantica, la Pacific.