Perceptia regalitatii

Casa Regala nu are cum sa se extraga vietii publice, in aceasta epoca istorica. Implicata public, ea este prezenta mediatic si intra in vizorul unor instrumente sau interese, de regula ne-guvernamentale si ne-institutionale, care pot dori distrugerea inefabilului si a misterului ei. Aceasta este realitatea zilelor noastre. Soft power (puterea prin cultura, diplomatie, presa), la fel ca si hard power (puterea militara), nu produce doar bine, ci si rau. Sistemul mediatic s-a dezvoltat in ultima jumatate de veac la proportii care au atins irationalul, dar si senzationalul. Sa ne gandim la ce se intampla pe motoarele de cautare ale internetului, care-ti aduc milioane de informatii despre un subiect.

Fenomenul este valabil in toate tarile din Europa, acolo unde Casa Regala are un rol institutional. Familia Regala britanica, de exemplu, a fost tinta unor campanii de presa defavorabile, timp de mai bine de doua decenii. Acestea nu erau interesate de inefabilul ritualului regal, continuator si pastrator al traditiei, al simbolurilor statalitatii sau al valorilor identitare. Campaniile mergeau, de asemenea, mai departe decat antagonismul republica-monarhie sau decat complementaritatea politica-regalitate. Ele erau in avantajul unor forte economice care, in lumea globalizata, doresc scaderea importantei statului in sistemul international si aveau ca suport forta, in crestere, a economicului, in detrimentul politicului sau al mass-mediei. Leadeship-ul regal, care are esenta statala, este bine definit si complementar celor politic, economic, cultural si mediatic, reprezinta o tinta din multe puncte de vedere.

Regalitatea, ca institutie in Europa democratica si libera, are o problema nu din faptul ca se atinge cu mass-media in mai multe puncte decat ieri, ci fiindca, din pacate, i-au disparut aproape toate puterile. Europa Occidentala rezerva monarhiilor de astazi un rol de ceremonial si de simbol. Puterea politica a trecut in totalitate in mana guvernului si a clasei politice, ceea ce este baza democratiei, nici nu s-ar putea altfel. Puterea economica s-a impartit: astazi, in tarile mari, topul celor mai bogati contine foarte rar nume de monarhi sau familii cu traditie aristocratica. Nici puterea mediatica nu este in mana regilor. Mas-media din Romania este concentrata in mainile a trei sau patru trusturi, dintre care unul nu e romanesc.

Este rezultatul avansului democratiei si libertatilor, care a facut bine tarilor europene, dupa al doilea razboi mondial. Deposedarea treptata de putere politica, economica si mediatica poate fi privita ca o vulnerabilitate doar pentru institutia monarhica. Coroana este slabita, pentru ca nu mai are relevanta decat prin simpatia, increderea populara si rolul simbolic. Unii insa ar putea numi aceasta o sansa a supravietuirii in democratie.