La Atheneu, 140 de ani de filarmonica
|
In contrast izbitor cu ordinea zilei, la Atheneul Roman, in seara de 15 decembrie, s-a petrecut un moment de gratie, inaltator si demn. Sub bagheta maestrului Cristian Mandeal, corul si orchestra filarmonicii nationale a sustinut un concert remarcabil, prin simbol si alcatuire.
Acum 140 de ani, in concertul inaugural al Societatii Filarmonice Romane s-a cantat uvertura la opera Coriolan de Beethoven. Aceeasi piesa a deschis concertul de alaltaseara. I-a urmat Poema Romana, compusa de George Enescu la varsta de 16 ani. In partea a doua, maestrul Mandeal a ales sa dirijeze Simfonia a IX-a de Beethoven. Ca o coincidenta fericita, Poema Romana se incheie cu Imnul Regal, in timp ce Simfonia a IX se incheie cu ceea ce a devenit, din anul 1985, Imnul Uniunii Europene. Este, probabil, pentru prima oara in istoria Romaniei cand, public, cele doua lucrari se canta impreuna.
Televiziunea Romana a transmis in direct concertul, realizand o alta premiera absoluta: inregistrarea integrala, cu imagine, a Poemei Romane si transmiterea ei la televiziune. Interzisa in 1948, apoi ignorata dupa 1989, Poema Romana revine in forta in prim-planul vietii culturale romanesti, prin valoarea ei dubla: cea muzicala si cea de simbol al regalitatii. Aniversarea a 140 de ani de cand filarmonica romaneasca exista, are in sine un profund argument cultural european. Pare aproape neverosimil ca, in ciuda tuturor momentelor de disperare, politica si economica, Romania a reusit sa mentina vie flacara muzicii simfonice, la cote atat de inalte, timp de aproape un secol si jumatate.
Majestatea Sa Regele a povestit, in acea seara, dupa concert, un episod uimitor despre George Enescu. Marele compozitor si violonist, un apropiat al Reginei Elisabeta si al Regelui Carol I, obisnuit musafir la Peles, a continuat sa ramana in legatura stransa cu Familia Regala chiar si in a doua parte a vietii, in timpul Reginei-mame Elena si a Regelui Mihai. In anii ‘40, in vizita la Castelul Peles, George Enescu a intrebat pe Regele Mihai: “Care este compozitia simfonica favorita a Majestatii Voastre”? Regele a raspuns: Simfonia a V-a de Beethoven. La care, Enescu s-a asezat la pian si a cantat, fara partitura, intreaga simfonie beetohoveniana, murmurand din buze pe intreg parcursul interpretarii, de parca ar fi vrut sa suplineasca, in gand, restul instrumentelor din orchestra.
Alaltaseara, toata lumea a trait un moment inaltator: muzicienii de pe scena, publicul, telespectatorii. Incet, dar sigur, ceea ce este valoros si etern in societatea romaneasca, de-a lungul vremilor, se aseaza la locul cuvenit. Nu exista efort al raului sau al ilegitimului care sa reuseasca sfaramarea sau izolarea definitiva a ceea ce se cuvine in viata noastra. Daca tara va continua sa mearga pe calea democratiei si libertatii, corectitudinea, respectul, valoarea nu vor intarzia sa iasa la iveala. Inauntrul Atheneului s-a petrecut un moment de gratie. Inspirat si demn. Mai ramane ca respectul fata de sine si de ceilalti, fata de institutiile Romaniei, sa se raspandeasca, dincolo de usa Atheneului, in spatiul public romanesc. |
bonjour,
je ne cache mon admiration et mon respect pour sa majesté.
je voulais savoir pourquoi le gouvernement et le parlement, porte-parole du peuple roumain en l’occurence, n’attribuent-ils pas le titre certes honorifique mais combien symbolique et réparateur de “Père de la Nation” à celui qui a toujours manifester son plus vif désir à la démocratie et à la liberté du peuple roumain.
Cette attribution serait à mes yeux, la pus belle des significations que l’on puisse faire tant que cela est encore possible…
j’adresse à la maison royale mes plus cordiales salutations.
laurent GERLIER
Regele Mihai I a raspuns, luni seara, aplauzelor publicului prezent la concertul aniversar de la Ateneul Roman dedicat implinirii a 140 de ani de existenta a Filarmonicii ‘George Enescu’ si 120 de ani de la constructia Ateneului.
‘Poema Romana’ de George Enescu, cea de a doua lucrare din program, a fost interpreta in versiunea originala, care se incheie cu Imnul Regal. La finalul piesei, publicul s-a ridicat in picioare, alaturi de Familia Regala, rasplatind cu indelungi aplauze deopotriva orchestra si pe Regele Mihai I, care, cu lacrimi pe obraz, i-a salutat pe cei prezenti.
Programul concertului, adecvat momentului festiv, desfasurat sub bagheta maestrului Cristian Mandeal, a cuprins Uvertura ‘Coriolan’ si Simfonia a IX-a de Beethoven.
Uvertura Coriolan si Poema Romana au facut parte din repertoriul abordat in urma cu 140 de ani.
De altfel, maestrul Mandeal afirma, intr-o conferinĹŁa de presa, ca stagiunea 2008-2009 a prestigioasei institutii muzicale nationale, ‘una cu totul speciala’, va sta sub semnul aniversarii mentionate.
‘Se implinesc, iata, anul acesta, 140 de ani, de la primul concert in care Eduard Wachmann a dirijat la Bucuresti, la 15 decembrie 1868, orchestra simfonica a primei si celei mai vechi filarmonici romanesti’, a spus Mandeal. Reputatul dirijor a apreciat aniversarea drept ‘una cu totul semnificativa, care situeaza Filarmonica George Enescu intr-o parte a istoriei unui popor si a unei culturi’.
Cu ocazia marcarii celor 140 de ani a fost editat un CD aniversar cu lucrari de larga popularitate si a fost completata monografia Filarmonicii. Aceasta completare repara, asa dupa cum a declarat pentru AGERPRES, maestrul Nicolae Licaret, directorul artistic al institutiei, ‘omisiunile din perioada comunista, astfel incat aceasta sa devina un adevarat lexicon a tot ceea ce au insemnat 140 de ani de activitate si 120 de ani de Ateneu’. A fost editata, totodata, o serie filatelica si o medalie aniversara, menite a celebra evenimentul.
Concertul de gala s-a desfasurat cu sustinerea Casei Regale, ca o manifestare a parteneriatului de traditie dintre cele doua institutii, care au luat fiinta in acelasi moment istoric, Ateneul Roman fiind inaltat sub domnia Regelui Carol I.
in 1868 dirijorul Eduard Wachmann fonda la Bucuresti Societatea Filarmonica Romana si sustinea primele concerte intr-un moment de mare efervescenta culturala, ca urmare a Unirii Principatelor dunarene.
Societatea a fost creata in scopul cultivarii gustului pentru muzica simfonica in randul publicului tot mai numeros si inca de la inceput si-a structurat programele bazandu-se pe capodopere ale compozitorilor clasici si romantici.
Timp de 140 de ani, aceasta tradiĹŁie nu a dat niciodata gres, tinand totodata pasul cu afirmarea unor compozitori moderni, cum ar fi: Maurice Ravel, Igor Stravinsky, Richard Strauss, Bela Bartok sau George Enescu, al carui geniu a inspirat intreaga viaĹŁa muzicala romaneasca.
La 5 martie 1889 a avut loc primul concert simfonic al orchestrei Filarmonicii din Bucuresti, in superba sala a Ateneului Roman. Aceasta sala, inaugurata in februarie 1888, a fost construita in timp record, gratie efortului depus de marile personalitati culturale ale epocii si a colectei publice, devenind templul muzicii si chiar simbolul culturii si al natiunii romane.
Minunata constructie a devenit sediul primei orchestre simfonice romanesti, care din 1955 poarta numele lui George Enescu.
Alteta Voastra!
Ma bucur ca ati prezentat cu mult mai multa claritate datele despre Concertul Jubiliar,dacat a facut-o subsemnatul in modesta sa interventie de acum doua seri!
Cu permisiunea Voastra as dori sa dedic acest concert si Eroilor din Timisoara care au cazut in 17 Decembrie 1989 sub gloantele asasine ale regimului comunist!
Cu toata consideratia,
Dr.Nicoara Ovidiu
Alteta Regala,
cu mare bucurie am urmarit la televizor concertul de la Ateneul Roman. Ma bucur ca se omagiaza astfel adevarata cultura romana, cultura care intotdeauna a fost sustinuta de Casa Regala.
Un frumos sfarsit de decembrie, si nutrim speranta ca Familia Regala sa se afle din nou pe taram banatean cat mai curand.
Cu loialitate,
Alex. Jadaneant
Am urmărit cu plăcere pe TVR Cultural (un post “de nişă”, nu?) concertul aniversar şi singurul meu regret este că nu am fost în sală împreună cu familia pentru ca şi pustiul meu să o vadă pe Majestatea Sa! Ascultăm cu plăcere Poema Română în înregistrarea Orchestrei Simfonice din Luxemburg, parcă – dacă greşesc numele orchestrei mai rău decât să ajung Ministrul Turismului nu mi se poate întâmpla nimic; ascultăm această piesă în special când avem motive de satisfacţie profesională şi de fiecare dată îmi aduc aminte de Regina Ana care spunea că ascultau această piesă de fiecare dată când se mutau în altă casă, pentru a o face astfel mai familiară. Poema Română sună fantastic în goana maşinii, având în fundal dealurile Sibiului – sunt momente rare când mă simt bine că sunt român şi uit că trăiesc într-o ţară mutilată de comunism!
Ce pot sa mai comentez !