De nouazeci de ori: ei si noi

Cronica Romana, 1 decembrie 2008

De nouazeci de ori: ei si noi

CORNEL CODITA

Ce este 1 Decembrie, pentru dumneavoastra? Macar o data pe an, fiti sinceri! Nu trageti cu ochiul in paginile cartii de istorie, sa va improspatati memoria cu numele fruntasilor politici ai vremii! Oricum, numele Stefan Ciceo-Pop suna cumva exotic, nereal, din alta lume! Uitati pentru o clipa si de steagurile afisate pe cladirile oficiale ori, daca sunteti din Ardeal, de cele de la casele oamenilor si de pe strazile satului ori ale orasului.Treceti pentru o clipa peste ceremoniile depunerilor de coroane, pe care le-ati vazut la televizor, la jurnalul de pranz ori de seara. Uitati de saracacioasa parada militara, facuta parca sa arate ca politicienii Romaniei, de la 1918 si pana astazi, n-au iubit niciodata armata, nu i-au inteles rosturile sociale si, in consecinta, nu prea le-a pasat cum arata. Cand a fost nevoie, au sunat goarna, dupa care a fost treaba generalilor si a carnii de tun sa se descurce!

Ati gasit un raspuns? Daca nu aveti curajul sa spuneti cu glas tare, o fac eu: Prima zi din luna Cadourilor, a Craciunului si a Revelionului, in care avem voie, oficial, sa nu mergem la slujbe. E, prin urmare, zi de sarbatoare! Daca te uiti pe mansetele ziarelor, ziua capata un pronuntat iz de muzeu! Aproape ca simti praful deranjat de pe exponate, intrandu-ti in ochi si in gura!

Prezentul istoric al lui 1 Decembrie 1918 este, insa, mai acut decat s-ar crede. Marile tensiuni geo-politice care domina spatiul in care se gaseste Romania sunt din nou active. Tema stabilitatii “centrului” Europei a fost resuscitata, neasteptat de virulent, dupa incheierea oficiala a razboiului rece. Aceleasi doua tendinte opuse: pe de o parte stabilizare si consolidare, pe de alta parte destructurare si revizionism. Romania si-a asezat pilonii stabilitatii, atunci, in platforma de adancime a Europei: Tratatele de pace si garantiile Marilor Puteri. Astazi, solutia s-a numit integrare euro-atlantica. De cealalta parte a tabloului, destructurarea statala, careia i-au cazut deja victime Iugoslavia si Cehoslovacia; Ucraina fiind si ea serios amenintata. Romania nu se poate preface, astazi, ca aceste probleme nu exista pe agenda politica, doar pentru ca se simte in siguranta prin apartenenta la NATO si UE. Chiar daca s-ar face ca nu-i pasa, exista mereu cate cineva care ne aduce aminte, aproape in fiecare zi, cu atat mai mult in preajma zilei de 1 Decembrie, ca Ungaria continua sa interpreteze, vocal, aria “victimei istorice”, iar reprezentantii politici ai comunitatilor maghiare din Romania, Slovacia, Serbia, sub stindardul autonomiilor, pe cea a revendicarilor teritoriale.

Pe plan intern, pentru generatia de la 1918, idealul luptei si siguranta izbanzii au fost legate de statalitatea Romaniei, intruchipata de Coroana Regelui Ferdinand I. In mod paradoxal, veriga cea mai slaba a prezentului nostru istoric este coerenta statalitatii. Ea se manifesta din plin ca slabiciune, atat pe plan intern, cat si international. In modul cel mai evident, politica romaneasca nu a reusit sa opreasca ofensiva revizionista, dusa de reprezentantii oficiali ai comunitatilor maghiare din Romania. Dincolo de aceasta tema punctuala, institutiile statale au declarat stare permanenta de criza, iar administratorii puterii nu dau niciun semn ca ar fi constienti de pericole ori ca ar fi interesati sa aduca lucrurile la normalitate. Constitutia si relatiile dintre institutiile guvernarii au devenit un fel minge cu care Executivul, Legislativul si Justitia joaca poarca. Gestiunea puterii, in numele si sub autoritatea statului, capacitatea si vointa de-a respecta contractul constitutional cu cetatenii, de-a asigura sanse de dezvoltare, suprematia legii, respectarea regulilor jocului in spatiul democratic, cresterea gradului de civilizatie si de siguranta a vietii, se afla intr-un punct de minim istoric.

Oricat ar putea sa para de neverosimil, generatia acestui prezent istoric are ca tema recladirea fundamentelor statale ale Romaniei. O misiune la care, in aceasta zi a lui 1 Decembrie 2008, ar trebui sa ne gandim, de cel putin 90 de ori!

2 comentarii

  1. Nicoara Ovidiu says:

    Alteta Voastra!
    Iata cum un General al Armatei(eu as zice-Regale-ce frumos suna!)Romane,completeaza in mod fericit stralucitorul Vostru eseu despre incoronarea modernitatii.
    Ca medic,constat ca Romanii sunt departe de a se fi vindecat de sechelele comunismului,cea mai grava fiind amnezia,spalarea creierului cetatenilor si inculcarea unor falsuri istorice,pe care,unele”elite” o fac cu o acribie demna de o cauza mai buna.
    Este o opera nespus de grea vindecarea acestei amnezii si recuperarea memoriei Romanilor;aproape supraomeneasca.
    Sunt convins ca ,incet,incet,acest lucru va fi posibil;un prim semn de normalitate:desi participarea la alegeri a fost modesta,in Parlament exista doar trei mari partide politice reprezentative,iar extremistii si derbedeii nu au intrat!
    Cu toata consideratia,
    Dr.Nicoara Ovidiu

  2. Bogdan Duca scria: says:

    *E trist ca oamenii nu isi dau seama cat de crestina
    este democratia liberala…
    Nu are nevoie de noi profeti!
    De ce?
    Deoarece respecta libertatea
    si liberul arbitru al fiecarei persoane in parte.
    Pentru ca respecta persoana si nu turma.
    Si mai ales pentru ca,
    in deplina sa imperfectiune si in teribila sa inconstanta,
    democratia liberala este cea mai buna garantie ca nimeni
    nu se va juca de-a instaurarea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.
    .
    Democratia este crestina
    pentru ca isi asuma imperfectiunea!
    Daca o veti “perfectiona”
    (asa cum incearca socialistii si ideologii de la U.E.)
    o veti decrestina si o veti ucide…*

Lasa un comentariu

© 2007-2024 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 53715228
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate