Iaşul nu se ridică la nivelul renumelui pe care îl are

Ziua de Iasi, sambata 17 martie 2007

● Citiţi un interviu în exclusivitate cu Alteţa Sa, principele Radu, realizat de reporterii ZIUA de Iaşi în Aeroportul Iaşi, cu câteva minute înainte ca Alteţa Sa să părăsească municipiul Iaşi

Reporter (R.): Alteţa Voastră, vă rog să ne spuneţi cum sprijiniţi România în procesul de integrare europeană în calitatea dvs. de emisar al Guvernului?

Alteţa Sa Radu: Rolul meu vine în prelungirea eforturilor Guvernului, în adăugire faţă de ceea ce face Executivul, în încercarea de a apropia unităţile locale direct de regiunile europene fără să mai treacă prin legăturile de tip central. Am iniţiat acest proiect numit “Oraşele României” deoarece găsesc în oraşe precum Hârlău, Paşcani, Târgu Neamţ sau Huşi, comunităţi cu o populaţie mult mai mică decât capitalele de judeţ şi, ca atare, ele au fost lăsate pe planul doi şi planul trei de către investitori. Motivul îl reprezintă faptul că, într-o ţară care abia începe să se integreze, investitorii aleg centrele mai mari.

R.: După inaugurarea Institutului Euroregional de Cooperare Culturală, institut aflat sub patronajul Alteţei Voastre, aţi întreprins o vizită la Târgu Frumos şi Hârlău. Cu ce impresie v-aţi întors de acolo?

A.S.: Am vizitat în primii cinci ani de misiune ca reprezentant special al Guvernului României doar oraşele mari, capitalele de judeţ, şi era normal pentru că ţara nu era membră NATO şi nici UE, iar aceste centre erau cele mai importante. După ce toate aceste puncte au fost atinse, mă refer aici la aderarea României la aceste două organisme, mi-am dat seama că trebuie mers mai în profunzimea societăţii. Aceste oraşe în care am fost au descoperit în faţa mea un potenţial mult mai mare decât cel pe care îl credeam. A fost o surpriză mult mai plăcută decât s-ar putea aştepta cineva. De la 1 ianuarie, am vizitat 10-20 de oraşe din toate zonele ţării. Am fost în Transilvania, Banat, Muntenia, Dobrogea, Moldova. Am încercat să trec prin toate regiunile ţării.

R.: Am înţeles că vă preocupă în mod deosebit oraşele mici, târgurile de provincie. Prin ce se diferenţiază o comunitate dintr-un oraş mic?

A.S.: Primul lucru constatat este că aceşti oameni au o dorinţă mult mai mare de a face un pas înainte decât cei din oraşele mari. Cu cât comunitatea este mai mică, cu atât ea este mai sensibilă la faptul că intră înăuntrul ei un semnal din afară, fie că este cineva care vine să stea de vorbă cu ei, fie că este vorba de un investitor. Dacă te duci la Madrid, oamenii nu se uită pe stradă unul la altul. Dacă te duci la Hârlău, e mult mai personalizată relaţia între oameni. În al doilea rând, tinerii noştri sunt extraordinar de bine pregătiţi. Sunt la fel de inteligenţi, au acelaşi spirit critic cu cei din Europa. Chiar dacă dotările unui liceu din Luxemburg diferă de cele ale unuia din Hârlău, inteligenţa copiilor este aceeaşi. Ca atare, generaţia aceasta de 18 ani a ajuns mult mai departe în vestul civilizat decât părinţii sau bunicii lor. Al treilea lucru constatat este mediul de afaceri. Dacă te duci la Paşcani şi stai de vorbă cu oamenii de afaceri, vei constata că ei sunt mai puţini decât în Timişoara, dar pasul făcut de ei este mult mai meritoriu. Una este să produci performanţă economică într-un mediu propice, cum este Banatul, unde practic nu există şomaj, şi alta este să te descurci în hăţişul acesta atât de impropriu pentru mediul de afaceri. Omul acela merită să fie de trei ori mai mult admirat şi încurajat decât cel care este într-un mediu propice. Primarul şi consilierii locali sunt mult mai importanţi în aceste comunităţi. Administraţiile locale, elevii şi mediul de afaceri din aproximativ 160 de oraşe sunt cele trei segmente pe care mi le-am propus să le susţin. Domeniul meu este cel de a încuraja şi de a face lobby prin mijloacele Casei Regale pentru ca aceste mici comunităţi să facă un pas înainte mai devreme sau mai în cunoştinţă de cauză.

R.: La inaugurarea institutului aţi avut o alocuţiune în care aţi afirmat că dificultăţile pentru ţara noastră abia acum încep…

A.S.: Circulând atât de mult prin Europa, în tot felul de regiuni, nu numai în capitale, am constatat că diferenţele dintre oraşele mari şi cele din oraşele mici sunt de aceeaşi natură. Discrepanţele nu sunt numai în ţările care s-au integrat acum, ci şi în celelalte care s-au integrat acum 20 de ani. Diferenţele trebuie avute în vedere în orice moment al dezvoltării unei ţări, nu numai atunci când eşti un elev când ai dat examene. Acest lucru m-a încurajat pentru că mi-am dat seama că noi, românii, nu traversăm pentru prima dată o asemenea experienţă. Ea a fost traversată şi de alte ţări şi din aceasta se pot trage anumite concluzii.

R.: Cum vedeţi ieşirea zonei de nord-est a României din acest impas economic?

A.S.: Vă pot da un exemplu. Centrul Spaniei a fost mai puţin dezvoltat de la bun început, dar a avut nişte salturi extraordinare din punctul de vedere al nivelului de trai în ultimii 4-5 ani. Asta te pune pe gânduri, pentru că Spania nu este o ţară care să fi trecut prin comunism şi nici nu este o ţară care să fi avut experienţele României din ultimii 30 de ani. Un alt exemplu este cel al Siciliei, caz în care au trecut decenii ca să ajungă unde a ajuns. Revenind la întrebarea dumneavoastră, eu am identificat două soluţii. Prima este folosirea oricărui mijloc posibil, prin toţi formatorii societăţii, cum ar fi mass-media dar şi ceilalţi care au puterea de a modela gândirea românească. A doua soluţie este utilizarea integrală a fondurilor europene destinate dezvoltării socio-economice a României. Omul de rând ar trebui să se implice mai mult. Ar conta foarte mult pentru această ţară care are multe nevoi dacă ar fi absorbite toate aceste fonduri. Ignorăm socialul, de fapt ignorăm civicul.
Alăturarea mea la eforturile lor este un lucru, iar efectuarea propriu-zisă a proiectului este altceva. Eu am 700 de angajamente pe an. În fiecare săptămână sunt în altă parte şi nu am decât 4 colaboratori. Eu nu pot să fac proiectele lor, cel mult pot să îi încurajez. Chiar glumeam astăzi (ieri – n.r.) la întâlnirea de la Paşcani şi le-am spus că şi regele Carol I a construit, dar n-a pus el cărămida la bibliotecile sau la spitalele rurale construite în timpul domniei sale, nu a pus el mortarul. Dacă punea el, nu mai ridica decât două ziduri şi jumătate. Ideea este să încurajezi oamenii, răspunderea o are cine şi-a asumat respectiva poziţie.

R.: Ce mesaj aveţi pentru opinia publică?

A.S.: Iaşul este un oraş care are un prezent ce nu se ridică la nivelul trecutului. Totdeauna oraşele care au o mare tradiţie, o mare istorie, o poveste de foarte mare glorie, care au o vocaţie de capitală, sunt oraşe dificile. E greu, trebuie să depună efort ca să menţină ştacheta aceasta. În acest moment, Iaşul, cel puţin municipiul, capitala, din punct de vedere economic, al bunăstării, al nivelului de trai, nu este la nivelul forţei identitare, culturale pe care o are. Rămâne un oraş cu cinci universităţi mari, în care învaţă 70.000 de oameni, dar, în acelaşi timp, din perspectiva investiţiilor, a forţei economice, nu se ridică la standardele oraşelor europene de aceeaşi dimensiune, cum este Geneva, de exemplu. În momentul de faţă, aceasta este discrepanţa ce trebuie rectificată.

Au consemnat
Marius SIDORIUC
Marius PÂRCIU