Pascani
|
Am incheiat vizita de trei zile in judetul Iasi la Pascani. Cu cei 50.000 de locuitori ai sai, municipiul este a doua asezare urbana a Iasiului. La noua cladire a primariei, inca incomplet mobilata, erau primarul Nicolae Ratoi si colaboratorii lui. In sala de consiliu, plina pana la refuz, erau membrii Consiliului Local, alaturi de oameni de afaceri, functionari din primarie si jurnalisti. A fost una din cele mai aprinse intalniri la care am participat in acesti cinci ani de angajamente oficiale. Primarul a vorbit putin, prezentand in rezumat proiectele orasului. Am expus, la randul meu, filosofia proiectului “Orasele Romaniei” si cateva idei legate de profunzimea si viteza integrarii europene, in cazul ultimelor tari intrate ca membru deplin. Au urmat trei luari de pozitie, ale unor oameni de afaceri locali, care au vorbit cu patos si spirit critic despre mediul nevaforabil lor si afacerilor pe care le dezvolta. Mi-as fi dorit mult ca expunerile pe care cei trei domni le-au facut sa fie vazute si auzite pe un post important de televiziune. Chiar daca excesivi uneori, acesti oameni au facut o analiza vie, expresiva, convingatoare a vietii lor de zi cu zi, ca intreprinzatori particulari. Daca la Timisoara sau Arad nu este de mirare sa te intalnesti cu oameni de afaceri, la Pascani fenomenul este o raritate. Iar ei, cei care sunt atat de temerari incat sa incerce si sa si reziste ca businessmen in acest climat, sunt oameni demni de a fi admirati. Contrastul este izbitor atunci cand pui alaturi sirul de subiecte care anima ziarele si televiziunile bucurestene si ideile sau preocuparile acestor oameni. Este vorba de doua lumi diferite. Privit de la Pascani, Bucurestiul arata ca un loc unde se manifesta vocal extraterestri. Fiecare afirmatie pe care oamenii de la Pascani o faceau parea sa aiba sens. In plus, unul dintre ei avea si umor, asa ca prestatia lui publica a fost rasplatita cu aplauze. I-am rugat pe cei trei care au avut interventii in dialogul nostru sa scrie, pe hartie sau electronic, un document cu toate cele pe care le-au afirmat sau analizat in intalnirea noastra. Le-am promis ca voi trimite acest document in toate locurile pe care le gasesc potrivite cu doleanta lor. Dupa dialogul pe care mi l-au oferit adultii, m-am intrebat ce ma mai poate astepta la liceul teoretic “Mihail Sadoveanu”, obisnuit fiind, din alte intalniri cu tinerii, la afirmatii facute direct si ferm. Scoala lor, una din institutiile de elita ale comunitatii locale, era curata si plina de planse si tablouri. La intalnirea noastra au participat o multime de profesori, veniti din placerea de a asista la dialogul ce avea sa urmeze. Elevii nu au contenit sa intre pe usa nici dupa intrarea noastra, a musafirilor, asa incat curand erau siruri de tineri asezati in picioare, de-a lungul zidurilor. Elevii, frumos imbracati, unii cu un gust remarcabil, au fost exact opusul adultilor din urbe. Ei au vorbit cu gravitate despre biblioteci, parcuri, spatii de “respirat” in oras, au spus ca orasul lor are nevoie de viziune, de o dezvoltare care sa respecte fiinta umana si sa o aseze intr-un mediu confortabil si demn. Totul insa pe un ton masurat, contemplativ. Unul din tineri a declarat ca orasul lor are nevoie sa fie re-creat, re-dimensionat, astfel incat locuitorii sa nu fie sufocati de propria lor urbe, de propriile lor asezari, locuinte, bunuri. Cum timpul a zburat fara sa ne dam seama, am rugat pe fiecare in parte sa-si continue ideile si proiectele in scris, fie trimitand la Primarie propuneri pentru proiecte destinate fondurilor structurale europene, fie trimitand pe acest blog contributiile lor. Am tinut sa le spun ca, in mod special intr-un loc precum orasul lor, Pascani, rolul imaginatiei si perspicacitatii lor este cu mult mai mare decat cel al tinerilor de la Tokio sau Londra. Fiindca aici, la ei, s-ar putea ca aceasta resursa sa fie singura capabila sa produca un salt remarcabil al comunitatii lor locale. Ca de fiecare data, am plecat uimit de instinctul celor din orasele mici de a nu pierde timpul. Nimic din discutia noastra nu a fost in plus, neimportant, oarecare. Cu ei nu am avut impresia ca “vorbim discutii”, asa cum mi se intampla adesea sa constat, in spectacolul public al capitalei. Ultima parte a sederii la Pascani am petrecut-o la Protopopiatul orasului, in compania parintelui protopop, a celorlalti preoti din parohiile pascanene si a familiilor lor. |
Alteta Voastra,
Ne onoreaza prezenta Dumneavoastra in orasul Pascani si la liceul care poarta numele scriitorului Mihail Sadoveanu, nascut aici in anul 1880, personalitate emblematica a literaturii romane.
Liceul nostru, infiintat in urma cu o jumatate de secol, este unul prestigios, atat prin colectivul de cadre didactice, cat si prin elevii sai, ale caror rezultate scolare sunt de exceptie.
Ne face deosebita placere sa va informam ca, intre numeroasele activitati instructiv-educative desfasurate in institutia noastra, catedra de biologie a initiat un program de educatie ecologica, in care s-a implicat, practic, toata scoala. Liceul Teoretic “Mihail Sadoveanu” a primit, in urma unei examinari, Steagul Verde si statutul de Eco-Scoala.
Ne-am bucura sa beneficiem de sprijinul Altetei Voastre, ca mesager al efortului nostru de a promova valorile culturale, educative si ecologice, pe care Liceul nostru se straduieste sa le cultive. Orice sprijin pe care ati putea sa il oferiti reprezinta pentru noi un ajutor pretios si o deosebita onoare.
Cu aleasa consideratie,
Cadrele didactice de la Liceul Teoretic “Mihail Sadoveanu” din Pascani
Educatie si cultura : Liceenii de la „Sadoveanu” doresc o dezvoltare a Pascaniului care sa respecte fiinta umana
2007/3/18
„Elevii, frumos îmbrăcaţi, unii cu gust remarcabil, au fost exact opusul adulţilor din urbe”, aceasta a fost impresia Principelui Radu, după vizita la Liceul „Mihail Saoveanu” din Paşcani, publicată pe pagina de internet http://www.romaniaregala.ro. „Ei au vorbit cu gravitate despre biblioteci, parcuri, spaţii de „respirat” în oraş, au spus că oraşul lor are nevoie de viziune, de o dezvoltare care să respecte fiinţa umană şi s-o aşeze într-un mediu confortabil şi demn”, a mai scris Principele Radu.
Impresiile sale, care pot fi citite integral pe blogul amintit, au fost generate de temele ridicate de liceenii păşcăneni, atunci când au fost întrebaţi de oaspete cu ce probleme se confruntă, ce nu le place în Paşcani şi ce soluţii văd tinerii pentru îndreptarea situaţiei. Prima intervenţie a fost a unei eleve, Emilia. „Pentru viitorii mei copii mi-aş dori ca în Paşcani să existe o bibliotecă decentă. Cea actuală nu este pusă la punct, din perspectiva cărţilor noi, care sunt puţine”. Principele Radu a vorbit despre importanţa unei biblioteci în contextul actual, insistând asupra necesităţii de informatizare a bibliotecilor şi integrarea în oferta acestora a tehnologiilor moderne, (internet, accesare de video CD-uri etc.). El a dat un exemplu personal, din Statele Unite. Principele a spus că, dacă în urmă cu 10 ani cărţile americane costau 2-3 dolari, astăzi ele se vând cu 30-40 dolari şi preţurile pe plan mondial nu vor scădea. Cum România urmează aceeaşi tendinţă, importanţa unei biblioteci moderne, din perspectiva mai sus enunţată, este cu atât mai mare pentru un oraş ca Paşcaniul, a fost concluzia Principelui.
Un alt tânăr s-a arătat nemulţumit de faptul că în Paşcani se construieşte intensiv, în dauna spaţiului verde. „Mă uit pe geam şi văd bloc lângă bloc. Construcţie după construcţie. Oraşului acesta îi lipseşte aerul şi locurile în care să se poată împrospăta, în care să poată prinde viaţă”, a spus liceanul. El a mai cerut administraţiei locale, viceprimarul Pantazi fiind de faţă, să „nu se mai construiască atât de mult, să fie lăsate spaţii pentru viaţă, pentru joacă, pentru copii”. Acest tânăr a mai spus, cu curaj, că amplasarea Catedralei în centrul oraşului este o greşeală. El nu a avut nimic împotriva construirii în sine a lăcaşului, obiectând însă că locaţie este cea potrivită.
A treia intervenţie a fost a unei tinere care a dezvoltat ideea, scoţând în evidenţă lipsa unui parc amenajat şi întreţinut. O altă liceancă a adus în discuţie lipsa locurilor de muncă în oraş, altele decât cele de confecţionere, spunând că oferta nu este corelată cu ceea ce pregătesc şcolile şi liceele păşcănene. Intervenţiile tinerilor au mai vizat dezvoltarea de proiecte culturale în Paşcani şi crearea condiţiilor ca la Casa de Cultură să fie un spaţiu accesibil tinerilor. De către un licean a fost abordată necesitatea renovării Casei de Cultură, pentru ca aceasta să fie un ambient civilizat.
La fiecare idee lansată de tinerii păşcăneni, Principele Radu a avut câte un comentariu, dialogul desfăşurându-se între problemele ridicate de liceeni şi experienţele europene ale oaspetelui. La finalul întâlnirii cu tinerii, Principele a scris un mesaj în Cartea de Onoare a Liceului „Mihail Sadoveanu”. La ieşirea din liceu, pe scări, Radu Duda şi-a manifestat încă odată plăcuta surpriză pe care a avut-o în urma întâlnirii cu tinerii păşcăneni, spunând că a fost impresionat de faptul că aceştia au abordat chestiuni serioase, profunde, fără să aducă în discuţie teme precum discoteci, distracţii etc.
Vreau sa remarc aici surpriza placuta pe care am avut-o, citind pe internet comentariile sitului http://www.newspascani.ro/
Felicit pe initiatorii acestui sit, pentru calitatea si promptitudinea articolelor lor. Ei au urmarit cu profesionism si rabdare vizita mea, au scos in evidenta toate detaliile importante, au fost prezenti peste tot si tot timpul, iar reflectarea in mediu electronic a vizitei a fost completa si la obiect.
Inca o data ma simt obligat sa declar ca niciodata pana acum, in cinci ani de vizite oficiale, nu am intalnit o astfel de initiativa. Bravo celor ce au creat-o! Aceasta dovedeste ca spiritele nelinistite si conectate nu au nevoie sa se nasca la New York pentru a se putea manifesta. Sunt sigur ca, avand astfel de tanara generatie, Pascaniul poate sa faca surprize chiar lui insusi.
Am ales pentru acest blog comentariul de la http://www.newspascani.ro/ referitor la elevi, pentru ca prezinta in detaliu parerile lor, importante pentru mine. Sper ca autorii lor sa nu se supere pentru aceasta postare.
Imi place sloganul vostru: “Pulsul orasului tau in timp real!” Suna ca la Chicago, nu ca la Pascani. Mergeti in continuare tot asa!
Principele Radu
P.S.
Am recomandat astazi unei emisiuni de maxima audienta la Radio Romania Actualitati sa invite pe dl Jitaru, om de afaceri pascanean, sa expuna toate ideile pe care le-a exprimat in fata mea, la emisiunea de la Radio. Astfel, vom putea sa aratam unui numar de sute de mii de oameni care sunt nevoile imediate ale comunitatilor locale in drumul lor catre europenizare.
Principele Radu
Multumim pentru aprecieri !
echipa newspascani
Altetea Voastra,
Sunt o eleva a Liceului Teoretic “Mihail Sadoveanu”, Pascani. Tin sa Va spun ca am ramas profund impresionata de vizita Dumneavoastra in orasul nostru.Asa cum spunea si Doamna noastra profesoara de limba franceza, Pascani-ul este prea mic pentru a fi vazut de cei “mari”. Avem nevoie de astfel de vizite.
Pentru mine a fost o zi deosebita, pe care nu o voi uita, tinand cont si de faptul ca am fost cea care V-a oferit cartea de onoare a scolii noastre pentru a ne lasa o amintire (dupa cum ati si vazut, prima amintire). Marturisesc ca am fost foarte emotionata si foarte bucuroasa.
Mi-a placut mult faptul ca ne-ati ascultat parerile si ne-ati incurajat sa nu fim nepasatori, ci sa participam cu proiecte si idei la o existenta mai buna a comunitatii noastre.
As fi vrut sa ajung si la Protopopiat, deoarece unul dintre preotii de acolo – “monarhistul” (am inteles ca asa a fost numit) este tatal meu, dar nu am mai putut. Imi pare rau, intrucat puteam sa ma bucur de prezenta Dumneavoastra si acolo, nu numai in cadrul liceului.
Va multumesc pentru aceasta zi speciala!
Va rog din suflet sa ma ajutati sa-mi gasesc prietena mea cea mai buna din liceu din Pascani.Se numeste DANILA Monica,are34 ani,am invatat impreuna la LICEUL TEORETIC MIHAIL SADOVEANU PASCANI.Nu am mai vazuto de 17 ani pt ca eu m-am casatorit iar acum sunt in ITALIA.NU mai stiu nimic de ea acum ,asi vrea daca se poate o adresa ceva nu stiu.Va multumesc din suflet.