Moldova, 2013 (II)

Ziua III, miercuri, 9 octombrie

A treia zi a călătoriei a fost şi cea mai complexă, cuprinzând deplasarea cea mai lungă în afara Chişinăului. Ea a început la reşedinţa Preasfinţiei Sale Monseniorului Anton Coşa, Episcopul Romano-Catolic de Chişinău. Cu această ocazie, Principele Radu a vizitat Catedrala Providenţa Divină precum şi capela Maica Bunului Sfat, ocazie cu care acesta a admirat mozaicul din altar. Catedrala Providenţa Divină are o istorie multiseculară, comunitatea romano-catolică din Basarabia fiind prezentă aici încă din secolul al XIX-lea. Proiectul catedralei a fost realizat în Rusia ţaristă, cu participarea unor arhitecţi internaţionali. În perioada comunistă, şi comunitatea catolică a avut de suferit, prin închiderea Catedralei şi transformarea ei în club (1964), aceasta fiind retrocedată credincioşilor în 1989[1]. PS Anton Coşa este de origine român, fiind născut în judeţul Bacău, unde a urmat şi studiile. În 1989 a fost hirotonit pentru Dieceza din Iaşi, fiind transferat ca paroh al comunităţii catolice din Chişinău în 1991, în mijlocul primului val de schimbări şi al proclamării independenţei Republicii Moldova[2].

În cadrul vizitei, un punct important de discuţie l-a constituit personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea, care, prin puterea exemplului său personal şi activitatea sa misionară pentru pace, reprezintă un „pilon de bază la actuala construcţie socio-politică şi religioasă a Europei,” în cuvintele Principelui Radu[3].

A doua instituţie vizitată a fost Universitatea de Stat din Chişinău. Alături de domnul profesor universitar doctor habilitat Gheorghe Ciocanu, Rectorul Universităţii, Principele Radu a vizitat unele dintre cele mai performante locuri de învăţare din Republica Moldova. Astfel sunt, de exemplu, laboratorul de informatică, dispunând de un super-computer, centru al reţelei naţionale de educaţie superioară; laboratorul pentru pregătirea olimpicilor în domeniile ştiinţei, care dispune de truse de fizică, chimie, biologie, de cel mai înalt nivel, precum şi de un sistem de predare la distanţă (tablă virtuală), prin care experimentele şi procedeele tehnice pot fi transmise către alte universităţi din ţară şi din străinătate în timp real; de asemenea, sistemul informatic prin care Universitatea poate apela la supercomputere din întreaga lume pentru executarea calculelor complexe de îndată. În continuare, Principele Radu a ţinut o prelegere axată pe rolul şi potenţialul concret al tinerilor de a schimba lucrurile în bine, începând cu propria lor comunitate. Un lucru care m-a impresionat plăcut a fost că Principele a pus accent pe iniţiativa personală şi pe compatibilitatea reală dintre binele propriu (dorinţa fiecăruia de a ajunge mai departe în viaţă şi în societate) şi binele comun; cu alte cuvinte, pe faptul că creatorii de prosperitate au un efect benefic şi în societatea din jurul lor.

La ora 11, Principesa Moştenitoare s-a alăturat delegaţiei, pentru întâlnirea cu Preşedintele Republicii Moldova, Excelenţa Sa domnul Nicolae Timofti. Aceasta a avut loc la reşedinţa sa oficială, într-un salon restaurat cu gust, dominat de două sobe ceramice de secol XIX, care dădeau căldură şi intimitate spaţiului de întâlnire. După o primă parte formală, în cursul căreia Preşedintele şi-a exprimat bucuria că Alteţele Lor Regale se află în Moldova, şi regretul pentru incidentul de marţi, a urmat o convorbire lungă şi constructivă despre viitorul european al Republicii Moldova şi rolul Familiei Regale în crearea acestuia. Atât Basarabia, cât şi Familia Regală, au porţile deschise una pentru cealaltă, fiind recunoscută influenţa pozitivă pe care Coroana o poate aduce în societatea europeană în sprijinul tuturor celor de peste Prut. Preşedintele Republicii Moldova a afirmat în acest sens că „Republica Moldova se află la o etapă crucială, când urmează să parafeze, apoi să semneze, Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.” Principele Radu a transmis mesajul Regelui Mihai că „[acesta] ne-a rugat să vă transmitem că i-a avut mereu pe basarabeni în inima şi gândurile sale,” invitându-l pe Preşedinte la o vizită la Palatul Elisabeta din Bucureşti[4]. Vizita s-a încheiat cu un set de fotografii, care păstrează pentru memorie un moment istoric, de reconciliere şi deschidere oficială la cel mai înalt nivel dintre reprezentanţii Republicii Moldova şi Coroana Română.

Mai departe, obiectivele Principesei şi ale Principelui s-au împărţit. Astfel, în timp ce Principesa a vizitat Misiunea Socială Diaconia şi Unitatea de Transplant din cadrul Spitalului Clinic Republican, Principele a plecat spre Orhei, Soroca şi comuna Regina Maria, fiecare dintre ele cu un specific propriu, care merită dezvoltat.

Prima oprire a fost la Orhei, unde am vizitat Liceul Ion Luca Caragiale. În calitate de caragialist (din Bucureşti) nu am putut decât să mă bucur că Principele a ales această instituţie de învăţământ care, ca şi sora ei din capitala României, este încărcată de istorie. Aşa cum a prezentat directoarea instituţiei, doamna Maria Chişlaru, sala de festivităţi a liceului a fost locul unde Zemstva Raională a Orheiului a hotărât unirea Basarabiei cu România, cu două zile înainte de hotărârea Adunării de la Chişinău. Principele Radu a susţinut un discurs în care a trecut în revistă beneficiile formei de guvernare monarhice, dar a afirmat şi potenţialul tinerilor de a schimba în bine realităţile din comunitatea lor. După aceasta, a urmat un dialog cu elevii, cărora Casa Regală le-a oferit la sfârşit volumul Anul Regelui. Printre subiectele de discuţie abordate au fost noţiunea de patriotism, dar şi semnificaţia Înaltelor Patronaje Regale, formă de promovare pe care Familia Regală o face celor mai meritorii activităţi non-profit, în special în domeniul educaţiei, al sportului şi culturii[5].

Vizita a continuat în localitatea Soroca. Însă, până aici, se cuvine a spune câte ceva despre plaiurile Basarabiei. Personal, am fost impresionat de câteva lucruri pe care poate unii le trec cu vederea. În primul rând, drumurile. Republica Moldova este în mijlocul unui program de modernizare generală a şoselelor. Spre deosebire de alte ţări care încep câte un drum, stau cinci ani, şi apoi îl declară deschis pe jumătate, în Moldova se lucrează la toate drumurile mai importante în acelaşi timp. Rezultatele, acolo unde lucrările sunt finalizate, sunt foarte bune. Dovadă stă, de exemplu, drumul de la Chişinău la Leuşeni, sau cel de la Chişinău la Orhei. Acolo unde încă se lucrează, se circulă în condiţii destul de precare. Însă, peste tot unde drumul e în reparaţii, se vede concret munca susţinută a lucrătorilor companiei STRABAG (care este responsabilă pentru toate drumurile în lucru), ritmul de avansare a reparaţiilor fiind foarte bun, aşa cum am înţeles din relatările localnicilor. Până atunci, este de admirat stoicismul şi curajul şoferilor locali. În al doilea rând, am fost uimit de puţinele maşini care circulă, chiar şi pe drumurile reparate. Spre deosebire de România sau alte state europene, proporţia dintre maşinile utilitare (camioane, tir-uri) şi maşinile personale este aici de departe în favoarea primelor. În fine, m-a impresionat modul de gospodărire a satelor, a caselor şi livezilor întâlnite în lungul drumului. Nu este vorba despre o bogăţie materială. Este evident că marile profituri nu au atins aceste părţi de ţară. Însă este vorba despre o decenţă, despre bogăţia roadelor pământului, vizibilă în livezile pline şi lanurile treierate, precum şi de curăţenia şi întreţinerea cu grijă a puţinului care există. Până şi staţiile de autorată erau curăţate, iar unele dintre ele aveau scene în mozaic sau pictate, din folclorul naţional. În fine, mi-au plăcut culorile. Spre deosebire de România, cu care sunt aproape la fel ca stil arhitectural, casele din Basarabia sunt vopsite în culori vii: albastru, verde, galben, crem; culori care dau bucurie privitorului şi, proaspete, arată preocuparea proprietarului pentru o gospodărie frumoasă.

Ajunşi la Soroca, am salutat în trecere Nistrul, care curgea lin la dreapta noastră, urcând pe dealul din localitate către Liceul Ion Creangă. Aici, Principele Radu a vizionat o expoziţie dedicată Toamnei, cu ornamente şi lucrări artistice realizate de elevi din produsele oferite de natură toamna (frunze, fructe, legume, flori), şi a gustat din vinul şi fructele locale. De asemenea, s-a întâlnit cu un grup de cadre didactice din Franţa, parte a unui schimb cultural-lingvistic ce se desfăşoară la acest liceu. În faţa bustului lui Ştefan cel Mare, onorat cu năframe, flori şi pamblică tricoloră, dar şi a câteva sute de elevi şi cadre didactice, Principele a ţinut o prelegere despre rolul Coroanei în societatea română şi basarabeană, dar şi despre viitorul european al Republicii Moldova, acesta fiind un punct important de interes al audienţei. Personal, am fost impresionat de rezistenţa, stoicismul şi dragostea pe care le-am întâlnit la elevii acestui liceu. Conferinţa s-a desfăşurat într-o sală mare, neîncălzită, în care era mai frig decât afară. Cu toate acestea, audienţa nu numai că a participat la întregul eveniment, dar a şi fost activă şi, am remarcat, interesată direct de lucrurile prezentate. În condiţii destul de vitrege, elevii veniseră în straie de duminică pentru a primi pe reprezentantul Coroanei, şi se pregătiseră cu întrebări şi cu cadouri, dintre care cel mai neobişnuit a fost o rogojină lucrată manual prezentându-l pe Principele Radu în chipul unui tânăr îmbrăcat în straie ţărăneşti.

Vizita a continuat către cel mai pitoresc loc din întreaga călătorie, comuna Regina Maria, din raionul Soroca. De la sosire, am fost întâmpinaţi de un taraf şi de un ansamblu de tineri în costume naţionale, care au însoţit în cântec pe Principe de-a lungul comunei. Primul loc unde am intrat, alături de domnul Oleg Nastas, Primarul localităţii, a fost grădiniţa de copii, unde cei mai mici l-au aşteptat pe Principe cu cântecul Basarabia. Am văzut eforturile pe care comunitatea le-a făcut pentru a asigura acestor copii standarde de educaţie şi cazare, grădiniţa fiind cea mai modernă clădire din localitate. Principalul punct al vizitei a fost Casa de Cultură, în faţa căreia Primăria a construit un Teatru de Vară. Aici, alături de Primar şi domnul Victor Său, Preşedintele Raionului Soroca, Principele a asistat la o producţie de dans artistic al unui ansamblu tradiţional. După aceasta, atât Principele, cât şi Primarul, au arătat bucuria vizitei din această localitate, care poartă numele Reginei Maria deoarece, spune tradiţia orală, primii locuitori ai săi au fost ajutaţi de Regină cu materiale pentru construcţia caselor lor. Printre cadourile mai neobişnuite primite de Principe au fost o butelcuţă din lemn cu vin, având inscripţionat numele localităţii, o icoană de la o Mânăstire locală, precum şi un model din ghips al Cetăţii Soroca. Venind în întâmpinarea dorinţei primăriei de a ridica o statuie a Reginei Maria, Principele Radu a oferit un portret fotografic al acestuia înrămat, care va fi expus la loc de cinste. Directorul şcolii locale a anunţat la moment că de miercuri şcoala va purta numele Regina Maria. M-a bucurat voia bună şi primirea caldă pe care această comunitate a făcut-o Casei Regale, cu care are o legătură de nume, dar şi curajul identitar pe care l-au avut locuitorii de aici pentru a-şi relua, încă din 1992, numele tradiţional[6]. Vizita a fost remarcată şi pentru că a construit un nou pod peste ani între Basarabia şi România, un pod al ideilor, al culturii şi identităţii comune, aşa cum a afirmat domnul Nicolae Bulaţ, director al Muzeului Oraşului Soroca.

Ziua s-a încheiat la Chişinău, unde Alteţele Lor Regale alături de domnul Ambasador Lazurca au fost primite de vicepreşedinţii Parlamentului Republicii Moldova, au participat la un dineu privat.

Ziua IV, joi, 10 octombrie

Ultima zi din vizita istorică în Basarabia a fost pusă sub semnul Credinţei şi al Educaţiei. Ziua a început cu o întâlnire privată de rămas-bun cu Primarul Chişinăului, în care am trecut în revistă locurile şi oamenii întâlniţi în Basarabia, dar şi planurile de viitor pentru continuarea lucrării Familiei Regale aici.

Primul punct public pe agendă a fost depunerea de coroane de flori la Monumentul în memoria victimelor deportărilor regimului comunist. A fost un punct neaşteptat pe agendă, dar unul cu o semnificaţie aparte, de care mă bucur în mod special. Aceasta deoarece nimeni, niciodată, înainte sau după 1989, nu a vorbit deschis despre circumstanţele şi soarta persoanelor deportate în Siberia şi Kazakhstan în perioada 1940-1950, din Moldova şi din România. Prin această depunere a unei coroane de flori, Familia Regală este prima care recunoaşte această dramă şi realitatea ei istorică, fiind o reconciliere a sa cu cei deportaţi şi cu urmaşii lor. Sper ca, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova, momentul să contribuie la deschiderea unui dialog despre cei deportaţi, despre cei trimişi la Canal sau în gulagul sovietic, care s-ar înscrie în dorinţa unei majorităţi tăcute de aflare a adevărului istoric, chiar în al 12-lea ceas. Dovadă a bucuriei produse de eveniment au fost oamenii care au salutat, de data aceasta cu căldură şi speranţă, prezenţa noastră acolo[7].

Ziua a continuat cu o deplasare a Alteţelor Lor Regale la Mitropolia Moldovei, unde ne-am întâlnit cu Înalt Preasfinţia Sa Vladimir, Mitropolit al Moldovei. În cursul vizitei, s-a discutat în principal despre relaţiile ecumenice ale Bisericilor Ortodoxe ale lumii, despre acţiunea ortodoxiei în favoarea unităţii europene, dar şi despre situaţia materială a bisericii din aceste părţi, fiind ilustrate eforturile făcute pentru redeschiderea şi reconstrucţia bisericilor şi mânăstirilor de aici, după jumătate de secol de opresiune comunistă[8].

Alături de Principele Radu am făcut şi o vizită în afara Chişinăului, în localitatea Cimişeni, raionul Criuleni. Motivul alegerii acestei comune a fost existenţa unui liceu cu numele Regele Mihai, de altfel singurul liceu cu acest nume din spaţiul vorbitor de limbă română. Acest liceu se află din luna mai sub Înaltul Patronaj al Casei Regale a României, elevii de aici participând la proiectul educaţional Împreună pe drumuri de istorie şi cultură concretizat printre altele într-un concert ţinut la Castelul Peleş, alături de elevii de la liceul de artă Gheorghe Tăttărescu din Focşani[9]. Aceste grupuri de elevi s-au reîntâlnit cu ocazia vizitei noastre în localitatea Cimişeni, 17 elevi din Focşani aducând cu ei un bust al Regelui Mihai, în dar celor din Cimişeni, bust care a fost dezvelit, împreună cu o placă de Principele Radu, alături de doamna Valentina Pisarenco, directoarea liceului şi de domnul Dionis Urâtu, vicepreşedintele Raionului Criuleni[10]. După luările de cuvânt, impresionante prin concizia şi caracterul lor deosebit de constructiv, am vizitat încăperile liceului, începând cu o mini-expoziţie dedicată celor care „Şi-au luat zborul de aici,” adică a personalităţilor Republicii Moldova (profesori, academicieni, politicieni) care au primit educaţia în acest liceu. Mai departe, am putut observa condiţiile simple, uneori precare, în care totuşi elevii reuşesc să facă performanţă, de exemplu sala de sport care necesită o recondiţionare urgentă şi unde totuşi se antrenează campioni europeni! Mi-am dat seama, încă o dată pe parcursul acestei călătorii, de rezistenţa, credinţa şi stoicismul basarabenilor, care cu puţin reuşesc să facă mult, şi să nu îşi piardă speranţa. Un program pozitiv care funcţionează aici este cel al sprijinirii elevilor din familiile defavorizate cu mese calde, preparate la cantina liceului.

Faţă de aceste realităţi, pe loc s-au născut două iniţiative pozitive, respectiv, pe de o parte, înfrăţirea liceului şi a comunei cu localitatea Săvârşin şi liceul din aceasta, cele două comunităţi fiind comparabile atât ca număr de populaţie, cât şi ca număr de elevi; şi pe de altă parte, donaţia pe care doamna Iren Arsene, directorul Curtea Veche Publishing, a făcut-o pe loc către biblioteca liceului, donaţie constând în două seturi din Cărţile Copilăriei, seria de cărţi susţinută de Familia Regală, care caută să aducă literatura fundamentală din nou în biblioteca fiecărui român. Această donaţie s-a alăturat setului de cărţi cu temă regală oferit de Principele Radu, şi volumului Anul Regelui oferit în mai multe exemplare de Casa Regală. Sper sincer ca proiectul înfrăţirii să ia aripi şi să aducă un beneficiu real, material, acestei comunităţi de gospodari.

Întorşi în Chişinău, am continuat ziua cu o vizită a Alteţelor Lor Regale la Mitropolia Basarabiei, vizită care pune încă o dată în lumină principiul că aici Familia Regală nu a venit să dezbine, ci să unească. Aici, fiind primiţi de Înalt Preasfinţia Sa Petru, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, român de origine basarabeană, şi fost Episcop de Bălţi, ales în rangul mitropolitan în 1995, am discutat despre situaţia Mitropoliei Basarabiei; despre vizitele Familiei Regale din perioada interbelică, dar şi despre situaţia mormintelor de război care, mult timp, au fost pângărite de comunişti. Părintele Ioan Cosoi, secretar eparhial, a exprimat sentimentele faţă de această vizită arătând că „a fost un gest de mare atenţie, de preţuire şi de susţinere în activitatea Mitropoliei Basarabiei.” De menţionat că Principesa Margareta a vizitat Misiunea Socială Diaconia, care funcţionează în cadrul Mitropoliei Basarabiei, o dovadă că, chiar şi cu resurse puţine, Mitropolia se ocupă de fapte de binefacere pentru basarabeni[11].

În finalul vizitei, Principesa şi Principele au ales să acopere două puncte diferite din agendă, corespunzătoare preocupărilor lor publice. Astfel, Principesa s-a întâlnit cu reprezentanţii organizaţiilor non-guvernamentale care activează în domeniul asistenţei sociale. Printre lucrurile remarcate la această întâlnire a fost întrajutorarea sinceră, colaborarea strânsă dintre aceste organizaţii, care, din nou cu foarte puţine resurse, caută să îmbunătăţească soarta celor mai neajutoraţi dintre basarabeni. Spre deosebire de societatea civilă din stânga Prutului, s-a remarcat aici unitatea de vederi şi de ţeluri, în sensul îmbunătăţirii condiţiilor sociale şi de trai şi al limitării subiectelor politice în activitatea socială.

În acest timp, Principele Radu s-a deplasat la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Aici, domnul Arcadie Suceveanu, Preşedintele Uniunii, a prezentat istoricul şi situaţia actuală a acesteia, respectiv modul în care scriitorii au promovat identitatea culturală şi lingvistică a Basarabiei, în legătură cu cea a României. A avut loc un viu dialog, în cursul căruia scriitorii prezenţi au povestit experienţele lor legate de Casa Regală şi de păstrarea vie a amintirii acesteia în perioada opresiunii comuniste. Principele Radu, la rândul său, a prezentat pe rând volumele din seria Casa Regală ale editurii Curtea Veche, printre care în mod special cel mai nou dintre ele, Trei poduri peste lume. Consemnări între anii 1982 şi 2003, al cărui autor este, şi Monarhiile Secolului XXI, al cărui autori suntem doamna Sandra Gătejeanu şi cu mine. La final, domnul Leo Butnaru, membru al Uniunii, a propus Principelui Radu acordarea unui premiu pentru literatură în Republica Moldova, idee pe care personal aş vedea-o perfect în acord cu rolul Casei Regale de a promova cultura în tot spaţiul de limbă română[12].

Ce am învăţat?

Din această călătorie am învăţat mai multe lucruri, unele mai serioase, altele mai practice, şi toate neaşteptate. Am învăţat că:

–      Democraţia nu trebuie să însemne neapărat haos şi indisciplină. Acestea, după câţiva ani de speranţă, ajung să o erodeze şi să o distrugă;

–      A fi gospodar nu presupune să fii bogat. Poţi să fii gospodar şi cu puţinul pe care îl ai;

–      În Basarabia se trăieşte, se râde, se speră şi se iubeşte mai intens decât în alte locuri;

–      Limba noastră este aceeaşi, doar că se rosteşte mai dulce peste Prut;

–      Uniunea Europeană trebuie să-şi deschidă porţile către Republica Moldova. Ei o vor, iar noi europenii trebuie să o vrem, căci cu toţii vom profita de pe urma creierelor deştepte, braţelor muncitoare şi disciplinei înnăscute a basarabenilor, iar ei de pe urma prosperităţii noastre;

–      Familia Regală este în aceeaşi măsură aproape de români, indiferent unde ar fi ei;

–      Poţi să ai performanţe, să fii mândru de tine şi de ai tăi, chiar şi în cele mai crunte şi dificile condiţii materiale, mai ales atunci când eşti tânăr;

–      Aşa cum spunea Poetul Africii, Chinua Achebe, un copil, dacă se spală pe mâini, poate să stea la masă cu Regii. În alte cuvinte, că tinerii, oricât de neexperimentaţi, dacă au educaţia necesară, curajul şi un pic de ajutor, pot schimba în câţiva ani o societate, moravurile şi viitorul ei;

–      Regina Maria îi făcea ceaiul lui Mihai Eminescu, spunându-i că Regina României se înclină în faţa Regelui Poeziei;

–      Un politician, oricât de bun şi muncitor ar fi, trebuie să fie umil şi decent. Altfel, oamenii vor fi orbi la ce face, şi se vor simţi jigniţi de ce şi cum spune;

–      Este foarte util să ai o maşină de teren pe drumurile Moldovei;

–      Trenul Regal nu poate ajunge la Chişinău din cauză că boghiurile sale nu se pot schimba pentru ecartamentul local (Stalin ne-a pus o piedică cu efect întârziat);

–      Vom reveni cu siguranţă aici!

Bucureşti,

13 octombrie 2013

Ioan-Luca Vlad