Imagini de la Europeana 1914-1918
|
Cu ajutor financiar de la Uniunea Europeană și cu parteneriate de prestigiu, precum cel cu Universitatea Oxford, Biblioteca Academiei Române a lansat, săptămâna trecută, pe Internet, un site de mari proporții, cuprinzând documente, amintiri, scrisori, cărți poștale sau obiecte legate de Primul Război Mondial. Europeana 1914-1918 va continua seria evenimentelor publice, în orașe precum Cluj sau Iași. Colecta de materiale continuă. Este, așa cum s-a remarcat adesea în comentariile publice, o inițiativă pe cât de originală, pe atât de generoasă și de inspirată. Vă invit să priviți câteva fotografii de la lansarea portalului Europeana 1914-1918, realizate vineri, 27 septembrie 2013, la Academia Română.
http://www.europeana1914-1918.eu/ro https://www.facebook.com/Europeana19141918 |
Coplesitoare si inaltatoare este buna credinta si sacrificiul imens al fiilor armatei patrie noastre Romania!
Istoria adevarata a faptelor de vitejie a romanilor prin soldatii si excelentele lor capetenii din al doilea Razboi Mondial este aceia care rascoleste profund inimile celor care le poarta amintirea pana in ziua de astazi.
Recunostinta ASR Principele Radu un roman de toata splendoare si Academiei Romaniei pentru onoarea pe care astazi o fac celor disparuti la datorie!
Sus casa Regala a Romaniei!
Traiasca Regele Mihai al Romaniei eterne!
Ambitiile fara limita ale unor tari cu mare pondere economica si militara precum Germania (fara ca aceasta sa fie singura) si convingerea lor ca pot dispune dupa bunul lor plac de traiectoria vietii tarilor mai mici precum Romania (fara ca aceasta sa fie singura) au condus catre conflagratii ce au antrenat, atat printre agresori cat si printre victime, multe tari si popoarele lor. Primul razboi mondial a semanat distrugerea si ruperea unor echilibre – care erau oricum precare -, pierderi de milioane de vieti, semanarea pamantului cu sute de cimitire pentru cei cazuti, crearea unei intregi generatii de copii orfani si a unei ‘armate’ de vaduve de razboi cu umerii greu incercati de poveri, distrugeri de monumente istorice. Sfarsitul acestui cosmar mondial in 1918 a insemnat, cum era si de asteptat, prin recul, o euforie generala printre supravietuitori, ceea ce s-a tradus intr-o vasta actiune innoitoare, de reasezare la matca pe premize noi. In general acest suflu nou a fost de bun augur, cu cateva mari exceptii cu impact negativ. Una ar fi diluarea treptata a conceptelor morale ale membrilor societatii si orientarea lor catre profitul rapid; alta – si cea mai grava – a fost miscarea bolsevica din Rusia care urma sa fie devastatoare in deceniile care au urmat, stalcind vietile unor sau curmand vietile unor alte milioane.
De aceea nu avem dreptul sa uitam. Mi-am petrecut copilaria ascultandu-l pe bunicul meu care imi povestea cum, chiar si dupa cateva zeci de ani de la incheierea Primei Conflagratii, de fiecare data cand se trezea dimineata inca se mai minuna ca este in viata. A fost la razboi in toata perioada dintre 1914 – 1918, si nimeni din familie nu se mai astepta sa se intoarca. A trait pana la 89 de ani, si ii multumesc si acum ca mi-a tinut adevarate lectii de istorie vie. De la el am aflat, pentru prima data, de cata dragoste si respect se bucurasera regii Carol I si Ferdinand din partea romanilor, care simteau din partea Lor ca sunt cu inima si fapta alaturi de tara Lor. Bunicul meu fusese primar liberal, ocazie cu care avusese onoarea de a-L intalni pe Majestatea Sa Regele Carol, iar in 1918 a primit o medalie de razboi din partea Majestatii Sale Regelui Ferdinand, medalie care, ajungand la tatal meu, s-a pierdut din pacate in urma deselor noastre mutari cauzate de domiciliul fortat impus de comunisti. Durerea traita in acea perioada nu mi se va sterge niciodata din memorie.
Academiei Romane pentru initiativa si Familiei Regale pentru implicare, adanca recunostinta.
prof. Diana Lucia Zotescu
Imaginile prezentate sunt pura istorie! Alaturand documentarea temeinica avem tabloul complet al evenimentelor perioadei respective . Va multumim, ALTETA !
Alteta, ne-au dat lacrimile cand am citit despre aceasta mareata misiune pe care v-ati asumat-o, aceea de a scoate, de sub lanturile tacerii, ale erorilor cu diferite masti si ignorantei, file de istorie ce cuprind parte din jertfele poporului nostru care la inceputul secolului al XX-lea intelegea ca are, inainte de toate, sfanta datorie, aceea de a apara glia stramaseasca.
Patriotismul. Generatii noi, tinerii nostri studenti viseaza la un trai dulce pe plaiuri indepartate si zambesc ironic sau trist cand se vorbeste despre sentimentul patriotic. Sentiment perimat? Nu. Nicidecum.
Noi, romanii care vrem sa ramanem romani intr-o Romanie demna, Va multumim si Va suntem alaturi in gand si traire. Bunul Dumnezeu sa Va ajute!
In perioada respectiva bunicul meu facea serviciul militar in Garda Regala A Majestatii Sale la Peles si de acolo ii trimitea vesti sub forma de poze-carti postale viitoarei lui sotii. Bunicul, care a trait pana in 1972 la 81 de ani, m-a invatat sa iubesc pamantul romanesc pe care comunistii ni-l “cumparau” contra unor sume ridicole de bani (de ordinul zecilor de bani), m-a invata sa iubesc Regele si spera ca Majestatea Sa, Dragul Rege Mihai al Romaniei se va intoarce si-i va inapoia pamantul si demnitatea furata, va reinstaura ordinea politica. El m-a invatat ce-i demnitatea si mandria de a fi roman adevarat,care nu se lasa cumparat de comunisti. Nu mi-e teama sa recunosc ca nici un membru al familiei mele nu a adoptat doctrina comunista si nu s-a manjit cu beneficiiile unei simplei aderari la PCR. Sper ca lumina calauzita de acest act maret asupra acestei file de istorii va atinge si sufletul studentilor mei.
Nimic fara Dumnezeu!
Traiasca Casa Regala Romana! Unica!
Conf. dr. C. Prisacaru si familia
Neuitați fie, în veci de veci, toți eroii care și-au dat sângele pentru ca Patria să fie reîntregită, prin voința Regelui Ferdinand, a Reginei Maria, a întregului popor, însuflețit de înaintași incomparabili precum Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Brătienii! Gratitudine, Alteței Voastre Principe, Casei Regale, în totalitatea sa, pentru cultivarea neabătută a iubirii de țară, de marile valori fără de moarte! Sunt convinsă că i-ați povestit Principelui Nicolae despre uimitoarea Ecaterina Teodoroiu, despre sergentul Iordan și căprarul Bivolaru (cei doi olteni din regimentul de vânători de munte cu șotia de la Budapesta), despre Emil Rebreanu, despre formidabilul țigan din Banat Luță Ioviță (care i-a uluit, inclusiv pe vremelnicii inamici italieni cu bravura sa de taragotist, în tranșeele de pe Podișul Carso, când preferau – și românii, și italienii – să se simtă frați, deși îi despărțea sârma ghimpată), despre sutele de mii de militari și civili care n-au pregetat a lupta pentru împlinirea visului cel mare al Unirii, al Europei democratice. Nihil sine Deo!