Friendship Tour IV
|
Astazi este prima zi a Pastelui, pentru credinciosii romano-catolici. Principesa si cu mine uram tuturor celor care sarbatoresc astazi Invierea Domnului „Hristos a inviat“! Am ajuns, dupa o escala la Amsterdam, din nou in Statele Unite ale Americii, impreuna cu Principesa, pentru a desfasura initiativa „The Friendship Tour IV“. Vom fi prezenti in alte doua state dupa ce, in anii 2006 si 2007, am vizitat Illinois, Massachusetts, Indiana, Missouri, Michigan si Ohio.
„The Friendship Tour“ este o initiativa care nu are, dupa cunostinta mea, un precedent in vreuna dintre tarile europene. Este un proiect pe care l-am gandit in urma cu vreo patru ani. Incercand sa servim interesele fundamentale ale tarii, Principesa si cu mine dorim sa punem Romania pe harta culturala si economica a Statelor Unite calatorind, pe rand, in fiecare dintre statele SUA, vizitand cat mai multe orase pentru a intalni personalitati din mediul universitar, oamenii de afaceri locali, administratia statala, precum si comunitatile romanesti. Toate acestea pentru a conecta mediul local american, influent si cu un mare potential neexploatat, direct cu comunitatile romanesti. Nici un demnitar din nici o tara a Europei nu a reusit aceasta performanta, vreodata. Nici nu cred, de altfel, ca a incercat cineva sa o faca. Ne-am dat seama, din multiplele vizite in pe care Principesa si cu mine le-am facut peste Ocean in ultimul deceniu, ca Statele Unite sunt tratate doar ca o tara, nu si precum un continent. Or, in afara de dimensiunea puterii planetare, mai exista si dimensiunea geografica: SUA acopera aproape un continent. Asadar, noi nu ne vom liminta la vizitele la Washington DC si New York, ci vom merge metodic, din loc in loc, ducand cooperarea in fiecare loc la Statelor Unite, asa cum facem, de pilda, cu tarile mari europene.
Sunt necesare rabdare si efort durabil pentru a duce interesele fundamentale romanesti in locurile-cheie ale viitorului relatiei bilaterale: mediul local (statal) universitar, mediul local de afaceri, autoritatile politice si administrative statale si comunitatea romaneasca. Intr-un numar de cinci-sase ani, poate mai mult, am putea sa trecem prin doua-trei state in cate o vizita de doua saptamani. Astfel am putea acoperi intreaga arie geografica a tarii si toate segmentele societatii americane de astazi. Ne gandim cu speranta la faptul ca studentii de pe bancile universitatilor americane de astazi vor fi, peste zece-douazeci de ani, cei care vor conduce SUA. Daca o parte din ei se vor forma, ca intelectuali si ca lideri, avand cunostinta despre Romania si despre Europa de sud-est, atunci efortul nostru nu va fi fost in zadar.
Principesa Margareta si cu mine am pornit de la un model: legendarul turneu pe care l-a facut regina Maria in SUA, in toamna si iarna anului 1926, cand a rascolit continentul prin prezenta ei, desi americanii nu erau necesarmente favorabili monarhiei si nici nu stiau unde se afla Romania pe harta. Dar pentru “aceasta regina din Europa”, Marie of Romania, au iesit cu zecile de mii pe strazi, rezervandu-i o primire formidabila, peste tot pe unde a mers. In fond, daca lasam la o parte caracterul glamour al personalitatii sale si spectacolul acelui timp, ca si usurinta ei de a epata, Romania incerca, prin aceasta regina originala, insufletita de patriotism si apropiata de oameni, sa-si sustina interesele fundamentale. Desi acum peste 80 de ani, Romania dadea dovada de spirit novator, ducand mesajul politic si economic printr-un mijloc care nu este la indemana oricui, dar care lasa urme ca nimeni altul: regalitatea.
Insotita de copiii ei Nicolae si Ileana, Regina Maria a efectuat, din octombrie pana in decembrie 1926, turneul vietii ei, vizita in Statele Unite ale Americii, ducand la apogeu popularitatea unui reprezentant al Statului roman in lume. Nimeni, la noi, nu a egalat inca aceasta performanta. Peste tot in SUA, Regina si suita ei au fost primite de oficialitati, dar si de multimi entuziaste. Astazi, dupa 40 de ani de leadership rigid si brutal si dupa 18 ani de leadership lipsit de stralucire si insufletire, este dificil de inteles cat de mult bine a facut Regina Maria tarii ei si cat de admirata era, pe ambele continente.
La 15 octombrie 1926, Regina a fost intampinata la New York de primarul James J. Walker, care i-a oferit cheia orasului, si de o multime entuziasta, ce a ocupat trotuarele de pe principalele strazi din centru. A fost intampinata de zeci de mii de oameni, iar fotografiile ramase de atunci sunt uimitoare, mai ales astazi, privite cu ochiul cinic al contemporaneitatii. Trei zile mai tarziu, Maria a Romaniei merge la Washington DC, unde Calvin Coolidge, presedintele Statelor Unite ale Americii, a primit-o la Casa Alba si i-a intors vizita, venind la receptia data de Regina la Legatia Romaniei. A mers apoi la Philadelphia, unde a participat la o Expozitie Internationala si la Brooklyn, unde a vizitat Camera de Comert, la Buffalo, unde i s-a inchinat o oda, cu versuri precum: „From coast to coast and sea to sea, (…) We give our hearts to Queen Marie“.
In noiembrie, Regina a continuat cu Portland, din statul Oregon, Denver din statul Colorado, Indianapolis, Chicago, statul Ohio, Minneapolis, Seattle si Kansas City, in statul Missouri. Aici a fost intampinata de o multime imensa de oameni si de oficialitati la gara. La plecare, oamenii de pe strada erau atat de multi incat au ocupat tot carosabilul si masina Reginei a iesit cu greu din oras. Vizita la Maryhill, in statul Oregon, va ramane imortalizata pentru totdeauna, fiindca acolo Regina Maria a inaugurat un muzeu care i-a dedicat o sectiune.
Unii comentatori au vorbit despre un „frison regalist“ pe care vizita Reginei l-a provocat in Statele Unite. Regina insasi a considerat ca, uneori, „pompa“ a fost exagerata si declarat ca si-ar dori ca, la o viitoare vizita in SUA, sa reuseasca sa vada America si nu doar sa fie vazuta de aceasta. Regina Maria a fost prima regina moderna a Romaniei, pentru implicarea directa in favoarea cetatenilor tarii ei.
Proiectul nostru „The Friendship Tour I“ a inceput, in februarie 2006, la Chicago. Printr-o intamplare, am locuit in primele trei zile ale acestei vizite la hotelul The Drake, exact hotelul unde Regina statuse, impreuna cu suita ei, cu exact 80 de ani inainte. Directorul de la „The Drake“ mi-a aratat registrul cu factura camerei, semnata de Regina. De asemenea, ca peste tot pe unde a trecut, hotelul are zeci de fotografii de la acel eveniment. Efortul de a pune Romania pe harta SUA este, astazi, inca mai important decat dupa primul razboi mondial. Fiindca acum tara noastra este membru NATO si UE, iar Europa a ajuns la un grad de dezvoltare economica si la o „soft power“ fara precedent. O Romanie cunoscuta in toate universitatile, administratiile locale si presa americana, este un avantaj si pentru continentul european, nu numai pentru romani. Rolul tarii nostre in familia transatlantica se poate defini prin multiple actiuni. Una dintre ele poate fi legatura dintre America locala si sud-estul Europei, prin intermediul Romaniei. Principesa Margareta si cu mine credem din toata inima in acest proiect. |
Pastorala Arhiepiscopului si Mitropolitului romano-catolic de Bucureşti, Inalt Preasfintia Sa dr. Ioan Robu:
Evenimentul Învierii lui Isus nu a fost recunoscut plecând de la Scripturi, ci însuşi evenimentul Învierii a iluminat Scripturile. Vorbind despre Învierea din morţi a lui Cristos, Catehismul Bisericii Catolice ne spune:
‘Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor noştri că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus’ (Fapte 13, 32-33). Învierea lui Isus este adevărul culminant al credinţei noastre în Cristos, crezut şi trăit ca adevăr central de cea dintâi comunitate creştină, transmis ca adevăr fundamental de Tradiţie, stabilit de documentele Noului Testament, predicat ca parte esenţială a Misterului pascal împreună cu Crucea: Cristos a înviat din morţi/ Cu moartea pe moarte călcând/ Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!
Misterul Învierii lui Cristos este un eveniment real, care a avut manifestări constatate istoric, aşa cum atestă Noul Testament. Sfântul Paul le scrie deja corintenilor către anul 56: ‘V-am transmis, înainte de toate, ceea ce am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că s-a arătat lui Chefa, apoi celor Doisprezece’ (1Cor 15, 3-4). Apostolul vorbeşte aici despre tradiţia vie a Învierii pe care o primise după convertirea sa la porţile Damascului.
‘Pentru ce-l căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci a înviat’ (Lc 24, 5-6). În cadrul evenimentelor Paştelui, mormântul gol este primul element întâlnit. Acesta nu este o dovadă directă în sine. Lipsa trupului lui Cristos din mormânt ar putea fi explicată şi altfel. Cu toate acestea, mormântul gol a constituit un semn esenţial pentru toţi. Descoperirea lui de către ucenici a fost primul pas spre recunoaşterea faptului însuşi al Învierii. Este cazul femeilor sfinte mai întâi, apoi al lui Petru. ‘Ucenicul pe care-l iubea Isus’ (in 20, 2) afirmă că, intrând în mormântul gol şi descoperind ‘fâşiile de pânză jos’ (in 20, 6), “a văzut şi a crezut” (in 20, opt). Aceasta presupune că el a constatat, după starea în care se afla mormântul gol, că lipsa trupului lui Isus nu putea fi o lucrare omenească şi că Isus nu revenise pur şi simplu la o viaţă pământească, aşa cum se întâmplase cu Lazăr’ (Catehismul Bisericii Catolice 638-640).
Să analizăm faptele relatate de Evanghelia lui Ioan despre evenimentele petrecute în dimineaţa duminicii Paştelui. A doua zi după sâmbătă, Maria din Magdala merge la mormânt. În momentul în care ajunge acolo are parte de o mare surpriză: piatra de la intrarea în mormânt era dată deoparte.
Versetele 1-9 din capitolul 20 al Evangheliei după Ioan ne arată că Învierea este un eveniment neaşteptat chiar şi pentru ucenici, este o surpriză. Ei cugetau în inimile lor că totul se sfârşise odată cu moartea lui Isus, nu pătrunseseră încă sensul prevestirilor făcute de Isus despre Învierea sa; erau cu totul nepregătiţi în faţa Învierii Domnului.
După ce vede piatra înlăturată de pe mormânt, Maria nu se gândeşte că Domnul a înviat, ci la faptul că ‘cineva l-a luat pe Domnul din mormânt”, pentru ea Învierea este un eveniment neaşteptat şi de neimaginat. Domnul murise, nu putea ieşi singur din mormânt, prin urmare l-au luat şi ”nu ştim unde l-au dus’. Se gândeşte la profanarea mormântului, asta este concluzia la care ajunge Maria din Magdala.
Maria se duce să le vorbească celor doi ucenici despre ceea ce văzuse, iar cei doi se duc în grabă la mormânt ca să verifice cele relatate de femeie. Aceştia doi sunt Petru şi Ioan, ucenicul pe care îl iubea Isus.
‘A ajuns şi Simon Petru, care a venit după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile pe jos şi marama care îi fusese pusă pe cap, nu pe pământ împreună cu fâşiile de pânză, ci împăturită deoparte”. Lucrurile pe care le vede Petru arată că este vorba de un fapt total neaşteptat. Ce înseamnă toate acestea? Dacă cineva ar fi luat trupul lui Isus, l-ar fi furat cu tot cu giulgiuri şi maramă, nu ar fi lăsat pânzele pe jos şi marama în ordine, deoparte.
În momentul în care intră şi celălalt ucenic vede şi el giulgiurile şi marama, dar are o sclipire şi înţelege dintr-odată: trupul lui Isus nu a fost furat; Isus şi-a reluat viaţa, viaţă total diferită de cea pământească, viaţă în care giulgiurile şi marama nu mai au nici o importanţă. ‘Celălalt ucenic a văzut şi a crezut’.
Evanghelistul observă apoi: ‘Nu înţeleseseră încă Scripturile, că el trebuia să învie din morţi’. Ioan vrea să ne ajute să înţelegem că evenimentul Învierii lui Isus nu a fost recunoscut plecând de la Scripturi, ci însuşi evenimentul Învierii a iluminat Scripturile. Numai după acest eveniment au reuşit ucenicii să înţeleagă ceea ce spuneau Scripturile şi ceea ce anunţau prezicerile lui Isus. Înainte de acest eveniment nu ştiau cum să le interpreteze. Învierea lui Isus a fost evenimentul care a deschis mintea şi inima ucenicilor.
Isus înviat din morţi este izvorul luminii, Învierea sa ne dezvăluie sensul pătimirilor sale. ‘Nimeni nu are o iubire mai mare ca acela care îşi dă viaţa pentru prietenii săi’ (In 15,13). Isus a îndurat pătimirile sale plin de iubire, prin urmare a ajuns la Înviere, a primit viaţa nouă, care nu este asemănătoare cu cea pământească, viaţă învăluită de mister, viaţa veşnică plină de frumuseţe şi putere deplină.
Să primim şi noi mesajul Învierii lui Isus! Ştim că nu putem cunoaşte această Înviere decât prin credinţă, omeneşte vorbind ea este imposibil de descris, însă credinţa ne ajută să devenim conştienţi de lucrarea lui Dumnezeu şi să primim această lumină, care să strălucească nu numai peste misterul lui Isus, dar şi asupra întregii noastre existenţe.
Vouă tuturor, preoţilor, călugărilor, călugăriţelor şi credincioşilor vă doresc din toată inima bucurie, pace şi speranţă în Domnul.
Consider ca sant necesare cat mai multe informatii despre familia regala,in ansamblul ei,pentru ca intreaga generatie nascuta imediat dupa 1945 sa cunoasca adevarata istorie a Romaniei.Va rog sa continuati.
multa sanatate familiei regale
mult succes in continuare si multa sanatate ca e mai buna decat toate