Radauti si Campulung Moldovenesc
|
Ultima zi a vizitei in Bucovina. Am inceput dis-de-dimineata, la ora 8.30, printr-o intalnire cu elevii Colegiului National „Eudoxiu Hurmuzachi“ din Radauti. Directorul, profesorii si elevii m-au intampinat cu multa caldura si simpatie, fapt ce a facut dialogul nostru placut, profund si cuprinzator. Am vorbit cu elevii cei mai merituosi din scoala, adunati in holul mare de la etaj. Le-am prezentat angajamentele si proiectele noastre, precum si viziunea pe 30 de ani si cateva aspecte legate de leadership-ul din zilele noastre.
Municipiul Radauti are un numar de 32.000 de locuitori. Primarul, dl Mihai Frunza, a fost gazda mea pe parcursul intregii vizite. La primaria municipiului, am intalnit membri ai consiliului local, ziaristi, oameni de afaceri. A avut loc o discutie cuprinzatoare, in care am vorbit despre proiectele economice ale orasului. Radauti este o urbe de mare traditie, impletind rigoarea administrativa austriaca cu frumusetea si temperamentul locului. Aceasta traditie se simte inca si astazi, in viata comunitatii. Orasul este foarte curat, cladirile vechi sunt numeroase si bine intretinute, strazi intregi pastreaza parfumul patriarhal al urbei din secolele trecute. Ca si in celelalte calatorii, am invitat pe consilierii locali si pe reprezentantii primariei sa vina in toamna la Palatul Elisabeta, pentru a continua discutiile legate de proiectele lor economice, de mai mica sau mai mare perspectiva.
Am continuat prin vizita la Catedrala ortodoxa, o constructie incheiata dupa al doilea razboi mondial, Galeriile de arta, Muzeul etnografic si manastirea Bogdana. Muzeul etnografic are un relief aparte. Posesor al unor opere ale satului medieval romanesc, el este insufletit si de prezenta unui atelier de ceramica, transmis din tata in fiu, de cinci generatii incoace. Motive populare de inspiratie bizantina, aplicate pe farfurii, cani, sfesnice sau placi de ceramica, precum si alte modele pastrate de sute de ani, fac din acest atelier un unicat in Romania.
Manastirea Bogdana are o poveste cu totul iesita din comun. Ctitorita de strabunicul lui Stefan cel Mare, Bogdan I, biserica a fost construita pe la mijlocul secolului al XIV, in jur de o suta de ani inainte de inceputul domniei lui Stefan cel Mare. Forma si armonia interioara a bisericii sunt desavarsite.
Pe un drum serpuit si lung, de calitate destul de indoielnica, am ajuns, cu intarziere, la ultimul oras din vizita de trei zile in Bucovina.
Am inceput prin vizita la Colegiul Militar Stefan cel Mare. Acolo, aproape patru sute de elevi, din toate clasele de liceu, ma asteptau in sala mare a scolii, pentru a asculta conferinta despre leadership pe care o anuntasem. Colegiul are o istorie lunga, fiind intemeiat, in secolul al XX-lea, de Regele Ferdinand I. Cladirea actuala dateaza din anii ‚50, detaliu vizibil in arhitectura edificiului. A fost o placere sa ma adresez unor elevi militari, pe un subiect care ii intereseaza in mod special, avand in vedere cariera pe care si-au ales-o si pe care 60% dintre ei o vor urma, in cursuri la scoli superioare.
Am mers apoi la primaria municipala, unde m-am intalnit cu dl Gabriel Constantin Serban, primarul orasului. In sala erau prezenti consilieri locali, precum si un numar de oameni de afaceri si personalitati din societateea civila. Am vorbit cu precadere despre fondurile structurale, despre dezvoltarea durabila, despre viziune si despre initiativa locului. Campulung are o situatie precara in multe privinte. Oamenii, pe buna dreptate, sunt exasperati de asteptare si de provizoratul care nu le aduce decat descurajare si umilinta. Sunt de parere ca multe dintre eforturile de a trece peste aceasta situatie le pot face singuri sau, macar, le pot initia. Dar, tot atat de adevarat este ca locul a devenit complet izolat de restul judetului, prin calitatea execrabila a soselelor. Este dificil de inteles cum, dupa 18 ani de democratie, dupa 5-6 guvernari care s-au succedat, nimeni nu a gasit de cuviinta sa repare soselele care leaga acest oras de Gura Humorului, de Suceava, de Radauti sau de Vatra-Dornei. Mai ales ca, in proximitatea acestor asezari urbane se gasesc cele mai frumoase manastiri medievale din Europa rasariteana. As dori sa acord, daca voi putea, o atentie speciala acestui loc. Posesorul unor imprejurimi care seamana cu un colt de paradis, Campulung are un prezent gri, cenusiu. Este pacat de atata talent si de o generatie tanara care ar merita un altfel de comunitate acum, dupa ce a inceput al III-lea mileniu.
In continuare am avut o a doua intalnire cu elevii orasului, cei de la Colegiul National Dragos Voda. M-am intalnit cu directorul si o parte din profesorii lor, apoi am purtat cu totii un dialog despre viziunea pe 30 de ani a Casei Regale, despre valori, despre institutii, personalitati si lideri.
Ultima parte a vizitei s-a desfasurat la Muzeul Lemnului, un asezamant cultural care poseda o valoroasa colectie de peste 3.000 de obiecte din lemn, cu vechime de cateva sute de ani.
In finalul vizitei am mers la Muzeul etnografic Ioan Tugui, gazduit in chiar fosta resedinta a profesorului care l-a creat. Este vorba despre o uimitoare colectie de peste 5.000 de linguri de lemn, din toate colturile lumii, din toate timpurile, de toate felurile si, in special, acoperind intreaga paleta a traditiilor locului.
Am incheiat trei zile de sedere in Bucovina. Dintre toate cele pe care le-am vazut si simtit in aceasta jumatate de saptamana, am ramas cu bucuria de a intalni atata ospitalitate si talent, atata farmec si frumusete naturala. Dar, am ramas si cu gustul amar al neimplinirilor din locuri precum Dorohoi si Campulung, orase cu un trecut si cu o bogatie culturala care merita un alt prezent. |
Ma numesc Lazarov Sandra si sunt eleva la Colegiul National “Eudoxiu Hurmuzachi” din Radauti. Am luat parte la intalnirea cu Alteta Sa Regala Principele Radu si pot sa afirm ca ceea ce am aflat datorita Excelentei Sale nu m-a uimit, ci m-a luminat, m-a facut sa inteleg multe dintre lucrurile pe care le stiam, dar poate nu ma interesau direct pana in acel moment. Aceasta, datorita mentalitatii formate in cadrul tarii, mentalitate care se pare ca s-a “instaurat” incepand cu 1990 cand dupa Revolutie, romanii si-au recastigat libertatea dupa mult timp si fiecare dintre noi, a inceput sa actioneze fara sa se gandeasca la unitatea tarii; fiecare isi urmareste propriul interes in zilele noastre. Ca urmare a acestui fapt, a aparut si s-a dezvoltat coruptia de toate tipurile: afectiva, mentala si psihologica. Si mult mai grav este, dupa parerea mea, ca a luat o amploare atat de mare incat este privita ca fiind ceva normal; daca se intampla ca unul dintre noi sa nu respecte ” regulile” impuse de societatea din ziua de azi este pur si simplu inlaturat… Cine nu se adapteaza, nu merge mai departe… Si nu asta ar trebui sa fie calea spre reusita, nu trebuie sa ne adaptam la rau; avem posibilitatea sa indreptam lucrurile, sa ne ridicam, este nevoie de vointa, de realism pentru a constientiza starea demoralizata in care ne aflam.
Omul, in general este o fiinta slaba, greu constientizeaza starea de decadere morala si daca se intampla sa o constientizeze totusi, refuza sa accepte ca a gresit; aici intervine orgoliul, mandria care nu ne lasa sa ne indreptam greselile, nu ne lasa sa inflorim, sa revenim la starea buna de la inceput. Cu toate acestea, ca rezultat al situatiei de azi in Romania este si faptul ca noi, ca popor, am decazut in timp. Raul nu s-a intamplat deodata, ci a evoluat si s-a “instaurat” in timp; au fost etape, in care ne-am obisnuit treptat cu cate putin, ca mai apoi sa se mai adauge un strat si inca unul pana cand in final sa se ajunga la ceea ce este acum in tara. Spre exemplu, cand punem mana in apa fierbinte simtim durerea si reactionam; dar, daca am pune in mana in apa calda si am incalzi treptat, nu ar mai fi nici o problema pentru ca am fi deja obisnuiti cu temperatura care creste gradat. Acelasi lucru s-a intamplat si cu omenirea, totul tine de impactul psihologic asupra noastra; daca raul si-ar face aparitia brusc, am avea tendinta sa refuzam, in sens contrar insa, ni se par lucruri normale, ceea ce pe mine ma intristeaza, ma ingrijoreaza…
Am citit de asemenea si “Romania. Viziune pe 30 de ani” realizata de Inaltimea Voastra si Principesa Margareta. Am fost placut surprinsa sa aflu ca este cineva interesat de viitorul acestei natiuni, facand ceva concret si luand atitudine,deoarece noua, ca popor ne lipseste trunchiul de sustinere, o “coloana vertebrala”; lipseste unitatea spirituala a tarii, valorile morale, esenta intr-un cuvant. Sigur, ca este nevoie de efort si vointa din partea tuturor pentru realizarea acelor proiecte marete care ar aduce intr-adevar o ameliorare a situatiei tarii. Dar asta ar insemna schimbarea mentalitatii poporului in primul rand, ar trebui promovata solidaritatea, munca in echipa si in folosul comunitatii pentru a prospera, ar trebui sa renuntam la individualism. Datorita perioadelor mai putin placute, apasatoare, prin care am trecut de-a lungul timpului s-a instaurat un soi de egoism, de unde si coruptia prezenta pretutindeni.
Dar situatia se poate schimba, tot in timp cu munca, vointa si rabdare, cu efort din partea fiecaruia; societatea ar trebui sa incurajeze tinerii, sa ii formeze ca oameni adevarati pentru ca in viitor ei vor prelua functiile celor de azi, vor fi noua generatie, una mai buna si mai prospera sa speram.
Sandra,
Principesa Margareta si cu mine va multumim pentru timpul pe care l-ati daruit compunand o scrisoare atat de completa si de profunda. Suntem fericiti ca un tanar din Romania poate gandi astfel si simti nevoia de a impartasi aceste ganduri.
As dori mult ca randurile scrise de dumneavoastra sa ajunga sa fie citite de administratia centrala a tarii. Ar fi in folosul comunitatii, fie si daca numai 5% dintre ei ar fi patrunsi de ceea ce spuneti. Va rog sa ramaneti incredintata ca vom continua sa sustinem public, in cele mai felurite chipuri, valorile in care credeti.
Sunt convins ca generatia dumneavoastra ne va sta alaturi si ca ea va lua, putin cate putin, cunostinta despre ceea ce vrem sa facem, in numele unui alt fel de leadership decat cel politic.
Democratia si libertatea sunt absolut necesare si de neinlocuit, asa cum am mentionat si la intalnirea noastra. Administratia tarii va performa, de aici incolo, dupa regulile si principiile Uniunii Europene, ceea ce este o binefacere pentru toata lumea.
Cat despre rest, identitate, mandrie, demnitate, etica, respect si iubire, acestea vor fi aduse de alt fel de institutii si forte, unele cu semnificatie perena, cum este Casa Regala, altele cu forte spirituale de factura unica, precum tinerii din tara.
Cu toata consideratia,
Principele Radu
Altetei Sale Regale Principele Radu,
Va multumesc si va sunt profund recunoscatoare pentru timpul acordat citirii scrisorii mele. Ma simt incurajata de faptul ca este cineva care sa asculte si parerile altora decat oamenii importanti ai tarii, deoarece oricum mass-media in general publica stiri neinsemnate despre acestia sau multe altele – pe care nu mai are rost sa le mentionez – in loc sa fie mijloc de incurajare pentru proiecte sau acte de binefacere.
Ar fi fost si mai bine daca spuneam toate lucrurile mentionate in scrisoarea anterioara si la intalnirea cu Excelenta Voastra in cadrul Colegiului National din care fac parte, dar inca nu am reusit sa-mi inving timiditatea cu care ma lupt de mult timp; mizez pe faptul ca am 16 ani si mai am timp sa-mi corectez acest defect, pe care in mare parte am reusit sa-l diminuez. In fine, probabil ca vor mai aparea ocazii unde voi putea sa-mi sustin punctul de vedere in fata unui public; totul este sa avem vointa si sa luptam pentru ceea ce dorim sa obtinem.
Sunt sigura ca sunt multi alti tineri in tara care ar dori sa impartaseasca astfel de ganduri dar poate nu au conditiile necesare sau nu au cui. Dupa cum bine stim, fiecare dintre noi poate reusi, se poate implini atat pe plan profesional, dezvoltandu-si si valorificandu-si aptitudinile, cat si pe plan spiritual, incurajand valorile morale. Asemenea Inaltimii Voastre, sper ca generatiile tinere de azi sa sustina ideile si conceptiile initiate de Casa Regala.
Cu stima si respect,
Sandra Lazarov
Alteta Voastra,
Sunt eleva a Colegiului National “Dragos-Voda” din Campulung Moldovenesc si trebuie sa va marturisesc ca am citit cele spuse mai sus de catre Alteta Voastra cu inima putin indoita, deoarece situatia decadenta a acestui oras in care locuiesc este intr-adevar decadenta si lamentabila. Ceea ce este mai trist e faptul ca exista potential de inteligenta si orizonturi largi din perspectivele tinerilor din aceeasi generatie cu mine, iar locuind in acest oras, se simte intr-un mod veridic “amputarile” pe care conditiile precare ale unor sisteme aplicate prost sau cu o functionalitate aproape inexistenta ni le “impun”… Eu, personal, odata cu vizita Altetei Voastre, intrevad in prealabil unele oportunitati si usi deschise in perspectiva, iar orice “mana ajutatoare” sunt sigura ca o vom primi entuziasti si recunoscatori.
Cu stima,
Despina Ciocan
Multumesc pentru mesaj, Despina. Cuvintele dumneavoastra ma bucura si ma intristeaza, in acelasi timp.
Sunt bucuros, fiindca si eu cred acelasi lucru. Sunt convins ca amputarea de care vorbiti este executata artificial. Un mediu atat de talentat si de bogat, cum este cel al comunitatii dumneavoastra, nu merita un astfel de prezent. Daca investitiile ar fi mai consistente, serviciile si turismul mai bine organizate, iar soselele aduse macar la nivelul bunului-simt, alta ar fi situatia.
Sunt, totodata, trist, fiindca o situatie de asemenea absurditate poate exista astazi, in anul 2008. Sa stiti insa ca atmosfera de la liceul dumneavoastra este, ca si tanara generatie care populeaza incaperile scolii, din alta realitate. Dumneavoastra aveti potential, aveti aripi si sunt sigur ca va veti lua zborul.
Va rog sa nu va pierdeti speranta, fiindca exista un viitor pentru Campulung Moldovenesc. Voi incerca, imediat ce se incheie vara, sa aduc la Palatul Elisabeta din Bucuresti consiliul local, primaria si personalitati ale orasului, profesori, elevi si reprezentanti ai societatii civile, pentru a-i pune in legatura cu institutii bucurestene care ar putea ajuta orasul dumneavoastra.
Principele Radu