Cartea unei regine frumoase, o carte frumoasă

Articol de Aurel V. Zgheran

După decenii de despărţire, demnitatea naţiunii române exaltă iarăşi recuperându-şi zi cu zi istoria risipită, contorsionată, vândută, impurificată deliberat, ori din tragică neştiinţă. Rănile istoriei nu se leagă, istoria singură le vindecă lăsându-le să-şi supureze în timp răul şi rămânând în urma lui cicatricea care să amintească.

Reîntoarcerea acasă a Majestăţii Sale Regelui Mihai, împreună cu Familia Regală a României este dovada faptului că istoriei nu i se împotrivesc zidurile groase clădite de timp ci îi dau identitate asemeni unei cetăţi brăzdate de acţiunile vremurilor şi luptelor, ca munţii de ape, asemeni crenelurilor prin care e panoramată ţara  şi aruncată grindina de lănci care o apără, asemeni frizelor şi firidelor monumentale, zugrăvitoare ale veacurilor şi mileniilor prin care curg legenda şi destinul unei ţări.

Istoria e dominată de cetăţi, de fresce şi cronici, de oglinzi pe care din vechime şi până în sfâşietorul decembrie 1947 s-au cristalizat chipuri de regi şi voievozi, de regine şi prinţese. Istoria României are scoarţe brodate cu acul cusătoarelor strămoşeşti care au îmbrăcat ţara cu solemne festoane voievodale, nu cu mantii uniforme de preşedinţi.

Întreaga istorie a României de până în 1947 e poleită cu aurul soarelui şi-i impregnată cu parfumul pajiştilor pe care familiile domnitoare au păşit ca pe pluş, cu sfială şi dragoste, ca pe o ţarină de rodit pentru urmaşii urmaşilor, nu ca pe o mahala cutreierată de fanţi şi mahări. Din această istorie a României, dantelată ca o constelaţie şi făurită din culori de vitraliu, dar întunecată şi îngustată ca un turn, de către preşedinţi, răsare chipul frumos ca o orhidee albă, neasemuit de frumoasă şi imaculată, al Reginei.

Istoria României e o diademă cu smaralde, încenuşată nu de timp, ci de făptuitorii contorsionării ei, cei care i-au smuls şi învelit pietrele; istoria României e un castel din lumini şi cristale limpezi pe care le-au ruinat cei ce au sfâşiat libertatea şi au nenorocit naţiunea, închizând-o în meditaţie şi răbdare neomenesc de lungă dar întărită numai de speranţa de la Dumnezeu şi Rege! Pacea sufletească a românilor s-a încuiat după ce Regele a fost abdicat, într-un chivot ferit de meandrele de ieri şi de azi ale trădătorilor. S-a purtat un război mintal cu oamenii, timp de decenii ca să le fie smuls din minte chipul Regelui să le fie oprită vibraţia iubirii de ţară, să le coboare geana propagandistică, zădărnicind irizarea luminii adevărului istoric, decenii de-a rândul.

Astăzi pare supranatural acest efort, astăzi au slăbit forţele răului. Deceniile viitoare apar la orizont descătuşate, deceniile viitoare apar din ce în ce mai îmbrăcate în lumină şi strălucire.

Familia Regală a României s-a întors acasă. E o fantezie a avea luciu emailurile politice post şi pro comuniste când istoria vie e sub privirea noastră şi reintră în conştiinţa noastră purificată de vraja malefică a peste o jumătate de secol. Ţara începe să fie siderată de câtă minciună au scos la iveală un lemn geluit, găunos şi mort pe dinăuntru! Începem să ne cunoaştem istoria, începem să aflăm despre regii şi reginele noastre. Se detaşează din istoria noastră siluetele fascinante şi avem neegalata şansă de a ne fi în viaţă Majestăţile Lor Regele Mihai şi Regina Ana. Intensa lor lumină, renăscătoare de speranţă este oglindită azi în mass-media, în cărţi, în prezenţele Majestăţilor Lor printre noi, aşa cum cândva era de neînchipuit. Această renaştere miraculoasă de adevăr, libertate şi dreptate este sporită de cărţile scrise foarte izbutit de către Alteţa Sa Regală Principele Radu al României.

Nicio lumină care răsare pe cer, ca un fir de iarbă într-o imensă câmpie, nu lasă să i se fure timpul ei ! Fiecare îşi are în spaţiu şi eternitate un punct de referinţă. Astăzi e ora rânduită unei cărţi aşteptate şi primite ca un minunat dar : „Ana. Portretul Reginei”, („Anne. The Queen’s Portrait”), ediţie bilingvă. Această carte scrisă de Alteţa Sa Regală Principele Radu al României e un colţ de iarbă răsărit la picioarele românilor, o lumină aprinsă sus, la arcadele conştiinţelor lor. Oglindeşte un chip fără asemănare de frumos, un spirit nemaigăsit de fermecător: Regina Ana. E o carte care coboară prin jgheabul istoriei, din copilăria Reginei Ana, până la noi. „Regina Ana”, scrie Alteţa Sa Regală Principele, „este soldatul Regelui cel mai devotat, cel mai simplu, cel mai puţin pretenţios. Este omul pe care Regele l-ar găsi, la întoarcere, aşteptând în acelaşi loc şi o sută de ani, dacă e nevoie. Serviciul ei faţă de Rege este necondiţionat. Regina este nerăbdătoare, uneori subiectivă, alteori îşi pierde cumpătul, are un ascuţit spirit critic de care nu scapă nimeni, dar devotamentul ei faţă de Rege şi prin el, faţă de Ţară este absolut.”.

Cartea a fost lansată la 1 martie (2013), la Muzeul Naţional de Istorie a României Bucureşti, în prezenţa Alteţei Sale Regale Principelui şi a invitatelor care au rostit succinte prezentări: Georgeta Filitti, istoric, Iren Arsene, managing partner la Editura „Curtea Veche”, Sandra Gâtejeanu-Gheorghe, director de protocol al Casei Regale. Elevi ai Liceului de Muzică „Dinu Lipatti”, din Bucureşti au susţinut un admirabil recital cameral.

Prezent fiind la eveniment, ca unul dintre mulţi iubitori şi sprijinitori ai valorilor Familiei Regale a României, am avut plăcerea ocaziei rare de a întâlni pe distinsa autoare, documentaristă, jurnalistă de televiziune, publicistă şi romancieră, Marilena Rotaru. Doamnei Marilena Rotaru i se datorează „restituirile” închinate românilor de valoare expatriaţi „Memoria exilului românesc”. Este un fragment al unui amplu volum de opere culturale şi istorice făptuite azi şi pentru azi, dar fără îndoială că mult mai înţelese şi apreciate, mâine! Nimeni, ca doamna Marilena Rotaru nu îndeamnă prin tot ce realizează, la normalitate, pe români. Alăturate operelor Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, precum şi ale altora, toate realizările doamnei Marilena Rotaru sunt grele şi consistente chemări la lumină, libertate, adevăr şi dreptate. A realizast peste douăzeci de interviuri şi documentare cu Majestatea Sa Regele Mihai şi întreaga Familie Regală Română. Nu e puţin lucru! E colosal şi de inimaginabilă valoare. Abia mâine se va vedea cât!… Eu, cel puţin, am simţit o iubire de la Dumnezeu purtând o scurtă conversaţie cu domnia sa, pe care a promis să o continuăm, în măsura în care timpul ne va da voie să îl fructificăm pentru ceea este un principiu şi ideal comun. Desprind acum doar o singură idee care mi se pare predilectă între declaraţiile pe care le face: „De aproape douăzeci şi unu de ani fiecare respiraţie a mea este dedicată venirii Regelui Mihai I pe tronul României şi restaurării monarhiei în România, conform succesiunii stabilite de Majestatea Sa Regele Mihai. Chiar dacă unora le sună patetic, pentru mine este adevărul care mă ţine încă aici, între hotarele României”.

Lansarea cărţii „Ana. Portretul Reginei”, la Muzeul de Istorie a României Bucureşti a fost, pe 1 mrtie (2013) revenirea unui soare editorial îngemănat cu soarele primăverii. „Regina”, a spus directorul de protocol al Casei Regale, Sandra Gătejeanu-Gheorghe, „va împlini pe 18 septembrie, nouăzeci de ani şi volumul vine ca un cadou oferit Majestăţii Sale. Încă din start, Principele Radu precizează că volumul nu este unul istoric, ci de familie, care o prezintă pe Majestatea Sa Regina Ana pe parcursul vieţii sale, începând cu copilăria şi adolescenţa, continuând cu perioada de exil şi apoi finalizând în ultimii ani în care Majestatea Sa a fost prezentă aproape zi de zi în viaţa din România”.

O carte frumoasă despre un om frumos! O oglindă editorială care arată chipul fizic şi sufletesc al unei regine purtătoare de frumuseţe şi iubire: Regina Ana a României.

„Ca şi Regele”, scrie Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, „Regina a avut norocul de a i se aşterne pe chip anii cu frumuseţe şi eleganţă. Deşi nonagenare, Majestăţile Lor sunt frumoase încă. Iar frumuseţea lor fără vârstă nu este numai una a chipului, ci şi una a sufletului. Aceste două trăsături constituente ale fiinţei lor sunt modelul nepreţuit pentru societatea românească de astăzi.”