Suceava si Falticeni

Am inceput in aceasta dimineata o vizita de trei zile in nordul Moldovei. Prima parte a zilei am petrecut-o la Suceava. A fost o zi insorita, cu caldura si adiere de primavara si, ca de obicei in partea locului, cu mult aer curat. Bucovina este plina de oameni gospodari, retinuti dar cu un anume simt al ospitalitatii si cu spirit.

Desi suntem din ce in ce mai aproape de campania electorala, vizita mea a fost primita cu mintea si sufletul deschise de catre majoritatea oamenilor. Este, pentru mine, o nespusa bucurie. Fiindca, intr-o lume a divizarii, a competitiei si a agresivitatii, sensul unificator, de punere laolalta al Casei Regale se face simtit si inteles.

Suceava este un municipiu cu 106.000 de locuitori, un loc cu puternice influente ale traditiei si culturii, ale vestigiilor medievale. Stefan cel Mare si manastirile ortodoxe din nordul tarii sunt embleme inconfundabile ale locului. Putina lume, insa, vorbeste despre mostenirea administrativa si de civilizatie a Bucovinei din timpul imperiului, binefacatoare si inca prezenta.

Colegiul National Petru Rares este un exemplu de institutie legata direct de epoca imperiala. Construit in anul 1904 si restructurat in 1919, cand primeste numele de Doamna Maria, colegiul este una dintre putinele institutii publice cu continuitate nestirbita, vreme de un secol. Elevii sunt inteligenti, au rezultate de prima mana, si-au facut relatii internationale in mai toate capitalelele importante ale Europei. Ei studiaza in cabinete de informatica, laboratoare si spatii de cercetare de cea mai buna calitate posibila in Romania de astazi. Scoala de astazi are peste 1200 de elevi, cu specializari dintre cele mai diverse, studiind in patru limbi straine de larga circulatie.

Am avut bucuria de a vizita scoala, prezentata pas cu pas de directoarea colegiului. Apoi am intalnit un mare numar de elevi, dar si de profesori, care au tinut sa ia parte la dialogul propus de mine. Am discutat, ca de obicei, despre leadership, despre valori, despre viziune si despre constructia durabila a societatii romanesti. Matei, elevul care a luat primul cuvantul, a spus ca punerea laolalta a oamenilor, spiritul unificator reprezinta o valoare de insemnatate a momentului. Am incercat impreuna, toti cei prezenti, sa facem o distinctie intre leadership-ul puterii institutionale, democratice, politice si forta puterii exemplului personal, a generozitatii, a iubirii si viziunii.
Elevii mi-au promis ca vor accesa aceste pagini si ca vor contribui cu ideile lor.

Urmatoarea intalnire a avut loc la primaria municipiului Suceava, unde am fost intampinat de dl primar Ion Lungu. La intalnirea din sala de Consiliu au fost prezenti consilieri locali, oameni de afaceri, jurnalisti, personalitati din societatea civila. Am luat, pe rand, cuvantul, vorbind despre proiectele economice, culturale, turistice si educationale ale orasului. Primarul a prezentat proiectele de infrastructura, de atragere de investitii iar eu am invitat, la randul meu, reprezentantii comunitatii sucevene sa vina la Palatul Elisabeta, in noiembrie, pentru a lua parte la Seara suceveana. Va fi ultima seara regionala a anului 2008. Pana atunci, insa, am rugat pe cei prezenti sa vina pentru o intalnire la Palat la inceputul lunii iulie, in formula pe care o va avea atunci Consiliul si Primaria, pentru a discuta proiectele in care Casa Regala ar putea sa sprijine municipiul Suceava, in urmatorii ani.

Am plecat la libraria „General Cart“ din centrul Sucevei, un spatiu al cartii recent constituit, care a gazduit lansarea volumului „Biblioteca in flacari“. De multa vreme lansarile de carte nu mai pot concura cu impactul mediatic al prezentarilor de carte la televiziuni, radio-uri sau in ziare. Si totusi, chiar daca in librarii nu se afla mai mult de 10-20 de persoane, farmecul acestor intalniri ramane nestirbit.

Suceava, ca municipiu, are un potential economic, cultural, turistic, dar si geostrategic. Asezata nu departe de confluenta dintre Europa si Asia, Suceava este una dintre portile importante de intrare catre lumea imensa a estului. Prin Ucraina si Basarabia se deschide calea catre nesfarsita intindere a Rusiei si a Asiei. O lume in plina dezvoltare, care are un mare volum de legaturi cu Europa culturala, economica si politica. Desi pare greu de inteles, flancul estic al Uniunii Europene, delimitat de Romania si Bulgaria nu are inca infrastructura. In ultimii 18 ani, acest lucru nu pare sa fi interesat pe nimeni. Atata vreme cat nu va exista o autostrada care sa porneasca de la Istanbul, sa treaca pe la Bucuresti, Iasi si Suceava si sa mearga spre nord, la Kiev si in Tarile Baltice, nu se va putea vorbi despre un est consolidat al Europei. Aeroporturi precum cel din Iasi si Suceava, ca si porturile de la Galati si Constanta, trebuiau sa fie de mult extinse, modernizate, amplificate ca activitate.
In fine, bogatia Sucevei este aproape inegalabila. Dotata cu oameni gospodari si cu o vasta paleta de frumuseti naturale, Suceava are sansa de a atrage, an de an, un numar mare de vizitatori din lume, care sa fie interesati nu numai de manastirile medievale, ci si de multe alte atractii.

La Falticeni, urmatorul oras vizitat astazi, m-am oprit mai intai la primaria municipiului. Dl Vasile Tofan, primarul Falticenilor, alaturi de consilieri locali, ziaristi, oameni de cultura si personalitati ale orasului, a fost o gazda desavarsita. Am purtat, la primarie, aceeasi discutie despre importanta Romaniei locale, despre sansa pe care o poate cunoaste dezvoltarea prin initiativa privata curajoasa, despre viziune si tineri, despre valoarea generozitatii si a spiritului de raspundere.

Falticeni este un oras care si-a pastrat destul de bine patrimoniul arhitectural. Desi destul de multe dintre casele cu iz patriarhal au fost demolate, exista o strada principala, pietonala, cu copaci si case boieresti din trecut. Unele au fost frumos renovate.

Desigur, cladirea Colegiului National „Nicu Gane“ este una dintre cele mai impunatoare. Aflat intr-un proces de restaurare, edificiul adaposteste aproape 1000 de elevi. Am intalnit o parte dintre ei intr-una dintre cladirile mai noi, iar intalnirea mi-a mers la inima. Inteligenti si sensibili, elevii au ascultat cu luare-aminte cuvantul pe care l-am adresat lor si profesorilor. Ei au raspuns, cu timiditate si seriozitate, cu profunzime temelor propuse de mine: loialitate, leadership-ul generos si responsabil, rolul de model, constructia durabila prin viziune si altruism. La randul lor, elevii de la Falticeni mi-au promis si ei ca vor contribui pe blog.

In finalul vizitei la Falticeni am vizitat Galeria de arta „Ion Irimescu“. Sculptor roman care a traversat mai bine de un secol, Ion Irimescu a plecat dintre noi acum trei ani, lasand o colectie impresionanta de desene si sculpturi orasului Falticeni, in care si-a trait ultimii ani ai vietii. Am vazut cu placere si uimire o serie de lucrari de mare frumusete si diversitate. De la stilul influentat de scoala lui Brancusi, trecand prin arta energica, in tuse groase, a anilor 60 si 70, Ion Irimescu este un ilustrator al stilurilor artei secolului care tocmai a trecut. Doua-trei lucrari din tinerete, ca si unele semnate de prietenii sai Iser sau Baba, sunt de o mare frumusete.