Statul – ieri, astăzi și mâine
|
În anul 1866, sub domnia lui Carol I, după o serie de eforturi începute în anul 1848 și continuate de Alexandru Ioan I, România a avut parte de o Constituție care poate fi considerată un punct esențial al începuturilor Statului român modern. Timp de aproape un secol, prin clarviziunea și loialitatea competentă a oamenilor de Stat și politici, Statul român a evoluat remarcabil, atingând o treaptă de stabilitate și de respectabilitate fără precedent. Din păcate, ultimii șaizeci și patru de ani nu au fost la fel. Ceea ce s-a întâmplat după 1948 la noi în țară, din punct de vedere politic și public, nu pare să fi dovedit că oamenii puterii din România contemporană au înțeles deplin importanța Statului ca garant, cultivator și ocrotitor al identității, tradiției și continuității națiunii. Cert, există o diferență fundamentală între felul în care s-a performat politic în anii 1948-1989 și exercitarea democrației, după anul 1990. România a trecut de la dictatura comunistă la o democrație ce nu a încetat să se consolideze și a intrat cu drepturi depline în NATO și în Uniunea Europeană. Numai că democrația nu durează doar douăzeci și patru de ore, și anume în ziua alegerilor. Democrația are nevoie să fie respectată și în restul celor patru ani de mandat, zi de zi, clipă de clipă, de către fiecare instituție publică, de către fiecare reprezentant al ei și de fiecare dintre cetățeni. Pentru aceasta, legile și cadrul democratic nu sunt suficiente. Este nevoie de aportul fiecărei forțe din societatea românească pentru a transforma în practică ceea ce afirmăm lesne în vorbe. Și, mai presus de toate, avem nevoie de un Stat respectat și dătător de încredere, cu instituții profesioniste, care să lucreze complementar și etic, în armonie unele cu altele. Articolul 1 din Constituția anului 1866 suna astfel: „Principatele Unite Române constituiesc un singur stat indivizibil, sub denumirea de România”. Această Lege fundamentală a fost revizuită de mai multe ori, în 1879, 1884, 1917 și 1923, în acord cu modificările de structură și întindere ale Statului, dar a rămas coloana vertebrală a unuia și aceluiași Stat, elementul hotărâtor al continuității lui politice. Începută la 24 ianuarie 1859, dăltuirea Statului național modern, unitar și indivizibil, s-a încheiat la 10 mai 1881. Aceasta este statalitatea românească modernă, cu puternice rădăcini europene. Puține dintre aceste adevăruri sunt cunoscute de oamenii cu putere de astăzi (politicieni, oameni de afaceri, formatori de opinii) și încă mai puține dintre ele sunt considerate relevante pentru anii noștri. Dar adevărul este că, fără cunoașterea contextului dezvoltării noastre statale și, apoi, fără consolidarea instituțională a României, nu putem face pași durabili înainte. Provizoratul istoric în care ne aflăm nu se poate rezolva doar prin dinamica politică, un capitol la care stăm aproape prea bine. România provizorie și instituțiile ei pot fi vindecate doar dacă societatea românească se pune împreună și face un pas generos și responsabil înainte. Așa cum a făcut-o de câteva ori, strălucit, în ultimii o sută cincizeci de ani. La data de 1 decembrie 1918, Transilvania s-a unit cu România, iar data a rămas drept simbol al Marii Uniri. Dar Statul român nu se naște de câte ori i se alipește sau i se dezlipește o bucată de pământ. Dacă Statul actual s-ar fi născut în 1918 (așa cum o sugerează indirect alegerea actualei Zile naționale și cum s-a și afirmat uneori public), atunci Alexandru Ioan Cuza și Carol I ar rămâne în istorie doar ca fondatori ai Casei de Economii și Consemnațiuni. În anii din urmă, au început să se vehiculeze cuvinte importante, precum “viziune”, “identitate”, “continuitate”. Este bine că ele pătrund în vocabularul puterii politice și mediatice. Dar aceste virtuți au nevoie să fie tratate corect și competent. Viziunea se face cu generozitate și cu responsabilitate, nu cu șmecherie și cu interes propriu. Identitatea nu se repară cu oportunități politice, fie ele și inspirate, ci cu loialitate. Continuitatea înseamnă cunoaștere și respect, nu dispreț la adresa instituțiilor, domnia bunului-plac și meșteșug politic. Valoarea cârmuirii inspirate, creatoare de proiecte durabile și vizionare, subscrisă principiilor și virtuților statale și nu rațiunilor politice este neasemuită. Dar slujirea Statului, ca instituție și ca sumă de valori și tradiții, ca expresie a continuității, mândriei, respectabilității, ca noțiune cuprinzătoare a solidității instituționale, nu se suprapune întotdeauna dinamicii politice, rigorilor democrației și nici relațiilor internaționale sau diverselor tendințe geopolitice. Într-un sistem bazat pe democrație și libertăți, astfel precum este în fiecare stat al lumii euro-atlantice, politica este partea esențială a vieții publice. Nu există însă nici un motiv ca politica să treacă dincolo de cercul guvernării și de arena parlamentară și să ocupe spațiul neutru, ritual, armonios și respectabil al cârmuirii statale. Fie că țara este republică, fie că este monarhie, reprezentarea statală la cel mai înalt nivel are nevoie să fie un instrument al punerii oamenilor împreună, un spațiu al încrederii, al iubirii generoase, al armoniei responsabile, al echilibrului vizionar. România nu va avea, în deceniile care vin, probleme de democrație sau de prosperitate. Va continua să devină o țară din ce în ce mai avută, mai conectată, mai democratică și, poate, mai stabilă. Dar dinamica și abilitatea ei politică nu vor fi suficiente pentru ca națiunea să se simtă acasă la ea în realitatea românească, în viitoarele decenii. Pentru ca viața publică să fie întreagă, echilibrul societății să fie cu adevărat stabil și viitorul predictibil, România are nevoie să conștientizeze din nou importanța respectabilității Statului și a profesionalismului instituțiilor lui. Toată suflarea românească – de la guvernare, societate civilă și până la familia obișnuită – are nevoie de instituții coerente și demne de încredere, așezate sub stema unui stat modern dăltuit organic, pe bază de tradiții, cunoaștere și loialitate, nu reinventat în mod lamentabil de chiriașii istoriei.
|
Doamne, incet, incet, minunile Tale implinesc Monarhia Romana si semenii care o iubesc, admira si se dedica Ei cu toata fiinta .
Remarcabile prin coerență și sinceritate, reflecțiile acestea ale Alteței Voastre scot în evidență liniile principale ce definesc un secol și jumătate de istorie românească în contextul continentului: statalitate, politică dedicată patriei, solidaritate, democrație. O frază sintetizează o realitate dureroasă a zilelor noastre, îndemnând la meditație: “Fie că țara este republică, fie că este monarhie, reprezentarea statală la cel mai înalt nivel are nevoie să fie un instrument al punerii oamenilor împreună, un spațiu al încrederii, al iubirii generoase, al armoniei responsabile, al echilibrului vizionar”. Ce rană vie! Din nefericire, niciodată, ca în anii foarte recenți, n-a fost pusă în act o mai sălbatică politică de învrăjbire, de pauperizare accelerată, de distrugere a țării… Și tocmai pentru că o imensă parte a societății românești a conștientizat că lucrurile nu mai pot continua astfel, aproape șapte milioane și jumătate de cetățeni au înfruntat canicula și au votat la referendum, deoarece avem vitală nevoie să reclădim punțile firești, pornind de la marele moment de solidaritate din 29 iulie 2012. Principe, păstrez neșterse în memorie cele patru prelegeri pe care, în anul universitar trecut, le-ați ținut în Universitatea de Vest din Timișoara, ctitorie a Majestății Sale Mihai I de România. Interes deosebit și un val de întrebări a stârnit expunerea despre însemnătatea instituțiilor, idee pusă în evidență pregnant și în cugetările de mai sus. Cu sufletul la gură, urmărim nobilul efort al magistraților de a reda justiției independența, fără de care există pericolul instaurării statului polițienesc. Dar aproape totul a fost “virusat”, ruinat, cu înfricoșătoare rea-credință. De la universități la grădinițe și creșe, de la spitale la instituțiile de cultură, de la domeniile ce asigură apărarea, siguranța națională și ordinea publică este nevoie de spirit devotat și creator, liantul fiind iubirea de neam și glie. Crește necontent numărul acelora care trăiesc cu nădejdea că echilibrul asigurat de monarhie reprezintă calea salvatoare pentru înlăcrămata noastră națiune. NIHILSINE DEO!
Citind interesanta expunere, gandul m-a purtat pret de cateva clipe spre antichitate si celebrele cuvinte: ” lumea este un foc vesnic viu care se inteteste si domoleste dupa masura” . Inca din cele mai vechi timpuri , empiric sau stiintific – conform datelor vremii- evolutia vietii , a societatii a fost argumentata. Organizarea statala- de la constituirea sa , evident, s-a dezvoltat continuu. Statul ,”organism viu” s-a structurat prin permanenta adaugare a unei pietre de temelie, reprezentata printr-un eveniment istoric epocal. Statul roman modern are la baza activitatea unor personalitati UNICE in istoria Romaniei. In ceea ce priveste eventuala prosperitate a societatii romanesti contemporane, am o atitudine sceptica avand in vedere viata extrem de zbuciumata; personaje politice controversate, adesea animate de interese personale. De aceea consider ca simbolul MONARHIC ar fi binefacator pentru statul roman, MONARHIA fiind UNICA forma de organizare aducatoare de echilibru si normalitate. Fie ca am scris cateva randuri, fie ca am incercat sa conving cat mai multe persoane de necesitatea revenirii la MONARHIE ca unica sansa de salvare a natiunii romane, pe harta sufletului meu va sta scris cu litere de foc: MONARHIE !
Contrar diversiunilor permanente ale autoritatiilor comuniste ,de a falsifica si ascunde poporului roman, adevarata lui istorie recenta ,postbelica si in ciuda refuzului prelungit al guvenantilor postcomunisti de interzicerea intrarii in Tara Lui a Suveranului Romaniei, constat cu bucurie ca niciodata de atunci si pina astazi, in prezentul Libertatii noastre postcomuniste, nu au incetat relatiile Regelui Nostru Mihai I al Romaniei si ale Familiei Regale cu Patria si poporul roman. Nu trebuie sa ne mai lasam influentati de gandirea ateista si propaganda mincinoasa a guvernantilor nelegitimi ai Romaniei de dinainte si de dupa 30 Dec 1947. Aflind cu intirziere adevarul istoric nu-mi scuza o anumita comoditate de tacere vinovata in a-mi exprima fara teama si cu maturitate politca optiunea ferma pentru revenirea la forma de guvernamant traditionala a romanilor, la restaurarea Monarhiei Constitutionale,”si odata cu ea, la redobindirea demnitatii si increderii in noi insine “Nu-mi este indiferent daca in viitor Patria este republica sau Monarhie Conastitutionala, deoarece credinta in valorile democratice si garantarea libertatiilor noastre au fost de nenumarate ori inselate in perioada republicanismului postbelic, iar marturiile de credinta ale neamului meu si ale altora care au trait in timpul Regalitatii Romanesti, m-au determinat sa devin cetatean responsabil si sa spun cu iubire si dragoste :Traiasca Regele si Patria!
Cum putem respecta institutiile Statului român atata timp cat proprietatea privata si mostenirea (pietrele de temelie a unei natiuni) sunt atacate sistematic prin diferite metode “suveica” ajungand in unele cazuri la nationalizari ca in 1945-1947 sub ochii instantelor de judecata chiar si azi in 2013…? Cat ele sunt impinse in derizoriu in mod tacit de catre statul de drept “postdecembrist”, e clar ca nu poate exista nici cea mai mica evolutie a societatii prospere si un respect reciproc (cetatean-institutie). Reinstaurarea monarhiei constitutionale a devenit o prioritate de grad zero pentru Romania, chiar daca cei care nu cred in aceste baze si le regeaga categoric, in viitor o sa ii afecteze f. mult.
Sunt intru totul de acord cu schimbarea zilei nationale in data de 10 mai, din mai multe considerente. Nici alegerea imnului si nici a zilei nationale nu au fost corect facute, si cred ca stramosii neamului se invart in morminte si nu ne ajuta sa ne mearga bine, ca nu le place nici lor!!!
Pertinent articol si comentarii pe măsura.De obicei sunt pline de venin doar pt ca sunt părerile unui membru al casei regale.
Aveti mare dreptate in ceea ce spuneti dar dupa cum vedeti si dumneavoastra este greu sa convingi politicienii de asemenea este greu sa faci cunoscuta istoria adevarata a Romaniei atat timp cat mijloacele de informare (slava domnului sunt destule)nu o fac si asta incepand cu manualele de istorie care fiind alternative (mi se pare o prostie fiindca istoria este una)introduc cu spatii largi evenimente ce nu tin de adevarul istoric iar politicienii intradevar sunt pentru neam si tara 24 de ore(alegerile)dupa cre fac tot ce pot sa-si rezolve intai problemele personale si apoi sa vada ce pot face si cu data zilei nationale.
Ne aflam dupa 23 de ani de Constitutie republicana, si am ajuns cu intreaga societate romaneasca divizata, atomizata politico-ideologic si in mare impas. Trebuie “sa ne trezim si sa ne scuturam de cosmarul care ne impresoara” si sa nu lasam ca dorinta noastra legitima de a trai in dreptate si adevar sa fie sufocata de minciunile ,dezinformarea, interesle inguste, lasitatea si demagogia ,numerosilor impostori din toate paturile sociale ale societatii noastre postcomuniste. Cum participam la aceasta nobila actiune de redesteptare a noastra ? In primul rind sa fim solidari si sa nu ne lasam gandirea dominata de manipularea si propaganda comunisto-securista care inca mai exista la noi in tara, lasindu-si amprenta neproductiva si lipsita de creativitate in insasi comportamentul public al societatii noastre . Elita tarii are responsabilitatea si datoria cetateneasca sa contribuie activ la indrumarea tineretului si a intregii societati civile de a-si dobindi un “comportament public rupt complet si definitiv de naravurile trecutului ” dictatorial comunist. Mai intai sa ajutam la fiintarea a cit mai multor Cluburi Monarhiste in toata tara, sa ajutam sa se dezvolte,prin toate mijloacele mass-media si apoi cit mai grabnic sa ne unim , pentru ridicarea pe Tronul Tarii Sale a Regelui Nostru Mihai I al Romaniei, garantul cel mai de seama al consolidarii libertatii si democratiei noasrte , reperul nostru moral, respectat si admirat in intreaga lume, fiind de 85 de ani devenit Regele Tuturor Romanilor, adevaratul Om de Stat al istoriei noastre postbelice, recunoscut de intraga umanitate. Noroc cu Libertatea cistigata prin jertfa suprema a tinerilor eroi din Dec.1989,care au darimat dictatura comunista, eroi pentru care avem eterna noastra cinstire. Avem si astazi , aici acasa in tara, pentru noi, plin de rabdare,de intelepciune si de nesfarsita iubire pentru Tara Lui pe Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei. In primavara anului 1992 peste un milion de cetateni au fost a alaturi cu iubire si respect pentru Rege si Familia Regala a Romaniei. Astazi vom fi si mai multi impreuna cu Alteta Sa Regala Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei si intraga Familie Regala, si vom avea aceeasi Libertate, credinta si vointa sa nadajduim ca ne vom redobindi deplina demnitate si identitate natinala, prin revenirea la forma de guvernamint traditonala a romanilor, la Monarhia Constitutionala. Dupa cit de multe sacrificii s-au indurat in lupta din rezistenta romaneasca fata de comunism si nazism, poporul roman isi merita o soarta mai buna. “Dureros de mult timp a fost irosit ! Sa nu irosim iarasi momentul venirii in 2013 a “Primaverii Romanesti ” ,pentru o Adevarata si Dreapta Schimbare a Romaniei in Monarhie Constitutionala , in Regatul Romaniei .Traiasca Regele!Traiasca Libertatea !