“Poveștile unei Regine” la Editura Curtea Veche

Curtea Veche Publishing şi-a propus să facă o tradiţie din a aduce în dar o carte regală la fiecare sfârşit de an. „Poveștile unei regine” de Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) este cel mai recent titlu din colecția dedicată Casei Regale a României.  Reluând aproape douăzeci de scrieri literare din ediţii princeps, volumul „Poveștile unei regine” este un gest recuperator ce înapoiază culturii române visele, nostalgiile şi imaginaţia unei regine.

Volumul „Poveştile unei regine” reuneşte câteva dintre scrierile literare ale lui Carmen Sylva, care, în ciuda trecerii timpului, îşi păstrează până astăzi prospeţimea lor literară. Amestecând feeria cu realismul, poveştile conturează personaje şi descrie situaţii care, împreună, creează un tablou naiv, prelucrat însă cu mǎiestrie şi originalitate, dând în cele din urmă impresia transmiterii unei naraţiuni de tradiţie orală.

Carmen Sylva este o visătoare care părăseşte din când în când tronul regal şi fuge de constrângerile etichetei, găsindu-şi refugiul în lumi imaginare, în poezie şi în personaje de basm. Rândurile îi sunt străbătute de melancolie şi de un suflu naiv, copilăresc, care îi atinge atât pe copii, cât şi pe adulţi. Fiecare povestire cuprinde o morală, raportându-se mereu la nişte valori umane universale, fără a fi însă apăsătoare şi dogmatică. În universul literar al poveştilor publicate în acest volum întâlnim fete curajoase, fete care iubesc, ostaşi care sunt gata să-şi dea viaţa pentru patrie, Peleşul atât de drag, alături de spiriduşi, urzici şi şerpi vorbitori.

Delicată, scriitura în proză a lui Carmen Sylva îi datorează poeziei lirismul şi graţia sa. De aceea,  alături de povestiri, au fost alese şi câteva poezii care pun şi mai mult în lumină dantelăria literară a prozei Reginei.

Carmen Sylva este pseudonimul adoptat de Regina Elisabeta, întâia regină a României, soția Regelui Carol I, în calitate de patroană a artelor. Poetă și prozatoare, Majestatea Sa Regina Elisabeta a României a fost profund influenţată în scrierile sale de propria biografie.

„Chiar dacă coroana regală a dat, fără îndoială, strălucire scrierilor Carmen Sylvei, astfel şi regina la rândul ei a dat aripi de fantezie numelui României, cu care a zburat mai departe în jurul globului decât ar fi putut fără ele”.
(Mite Kremnitz, 1903).

„Astă-noapte a fost lună plină şi eu n-am închis ochii. Nu poţi dormi când e lună plină. Căci atunci se plimbă umbrele şi par aşa de ciudate, şi pârâul îngână aşa de încetinel, şi câinii din sat latră, şi caprele tresar din somn câteodată şi-şi scutură capetele, şi gândurile ţi se călătoresc odată cu luna. Nici nu ştii încotro o pornesc gândurile. Se duc”.
(fragment din povestea „În luncă” din volumul „Poveștile unei regine”).