Sofia si Plovdiv

La invitatia Majestatii Sale Regelui Simeon al II-lea, Principesa si cu mine am petrecut sfarsitul de saptamana la Sofia si Plovdiv, intr-o vizita privata. Regele Simeon este o sursa de inspiratie pentru Principesa si pentru mine, o personalitate cu o bogata experienta a prezentului sud-estului european. Bulgaria, dincolo de politica momentului si de dinamica europeana a intregii ei societati, ii datoreaza mult. Gratie prezentei sale in tara, Bulgaria a ajuns membru NATO si UE dar, mai mult decat atat, a regasit o parte importanta a identitatii sale europene, o insemnata parte a culturii, traditiei si statalitatii ei.

Este, de fiecare data, o incantare sa fii in preajma Regelui Simeon. Ajuns la 70 de ani, pe care i-a sarbatorit in luna iunie a anului trecut alaturi de numeroasa lui familie, Majestatea Sa Regele este un monument de echilibru, rabdare, discretie, rafinament si stiinta politica.

Continuator natural, instinctiv, al europenismului initiat de Regele Ferdinand, bunicul sau, si de Regele Boris al III-lea, tatal sau, Regele Simeon este si un reper identitar, statal, cultural, nu numai unul politic. Bulgaria, precum Romania, se afla intr-un moment prea fierbinte si prea dinamic pentru a-si putea lua ragazul de a cantari exact aportul regal al prezentului. O va face, desigur, mai tarziu.

Impreuna, Regele, Principesa si cu mine am depanat amintiri, am rasfoit tomuri, am privit fotografii, am reinnodat firele rupte ale istoriei Familiei si am analizat prezentul. La propunerea Majestatii Sale, am petrecut intreaga zi de ieri la Plovdiv, unde am descoperit extraordinara frumusete si pitorescul inegalabil ale orasului vechi. Opera a comerciantilor greci si armeni din Bulgaria, cartierul vechi numara o suma de case din secolul al XIX-lea de mare frumusete si originalitate, un amfiteatru roman si o retea de strazi inguste si abrupte, pavate cu piatra.

Orasul vechi este, dupa cum se poate vedea in fotografii, in curs de restaurare. Daca peste cativa ani casele vor fi reparate, renovate si introduse in circuitul public, cultural si turistic, atunci Plovdiv va beneficia de prezenta unui numar inzecit de turisti.

Bulgaria are o traditie bazata pe un amestec unic de influenta orientala si spirit slav, turnate in forma europeana, in partea moderna a istoriei tarii. Sunt o multime de aspecte care ne apropie, in cultura, obiceiuri, geografie, clima, mentalitate si, din anul 2000 incoace, in principiile lumii translatlantice. Cunoasterea vecinatatii Romaniei, care include Bulgaria, Ucraina, Serbia, Croatia, Slovenia, ca sa nu mai vorbesc de Ungaria, Austria, Cehia, Slovacia, va juca un rol binefacator in viitorul apropiat si cel indepartat.

Cultura romaneasca, precum spiritualitatea noastra, în general, nu a suferit niciodata de lipsa de creativitate si a fost rareori ocolita de minunatul dar al schimburilor.  Comunicarea, prin anihilarea efectelor frontierelor geografice si de limba, este unul din cele mai importante principii ale vietii de astazi, fie ea româneasca, europeana sau mondiala.  Exercitarea unui schimb european de spiritualitate si de credinta, de valori si de experiente nu îl va face pe european numai mai bogat, ci si mai bun. Un concept, o valoare, un rezultat, o atitudine plimbat prin diferitele culturi si spatii ale Europei întregi, unite, va face acel concept nu numai mai important, ci si mai viu.

Cortina de Fier nu a actionat numai ca separator de lumi în cadrul aceluiasi continent. La un moment dat al deceniilor dictaturii comuniste, izolarea a facut ravagii si în stricta noastra vecinatate, aflata de aceeasi parte a Cortinei. Ma uit cu tristete si îngrijorare cum încercam sa întoarcem privirea de la Balcani, sa nu vrem sa ne cunoastem vecinatatea si (re)sursele etnice, sa facem discursuri în care sa ne îndepartam mental de proximitatea noastra geografica si sa pierdem ore, zile, luni în a argumenta ca nu apartinem Sudului sau Estului ci Centrului, sau în cel mai rau caz Sud-Estului Centrului.

Noi, si multi din cei ce ne sunt vecini, stim mai bine cum arata Parisul sau Londra decât cum arata Sofia, Belgradul sau Liubliana. Si aceasta în conditiile în care Balcanii, alaturi de zbuciumata si sângeroasa lor devenire, au revarsat si revarsa peste continent o uluitoare istorie, o fabuloasa experienta etnica si un fundamental rol religios în omenire. Un geopolitician francez de origine greaca, Georgios Prevelakis, spunea în lucrarea sa intitulata “Balcanii”, ca Stalin a facut un mare rau tarilor pe care le-a îngenunchiat, prin folclorizare. Fenomenul era fioros si subtil:  popoarele aveau voie sa-si vorbeasca limba si sa-si depene povestile cu zâne, dar nu aveau voie sa vorbeasca despre istoria lor si, mai ales, de momentele de independenta din istoria lor. Astfel, oamenii aveau confortul spiritual amagitor ca traiesc în albia lor identitara dar, în fapt, se îndepartau de propria lor identitate, ca o coaja pe care o îndepartezi de miez.

A nu ne apleca rabdator, generos si admirativ fata de fiecare colt din zona de dincolo de Cortina de Fier, Centrul si Sud-Estul Europei, detinatoarea atâtor dureri, taine si adevaruri, înseamna a continua subtila crima stalinista. Toata Europa e obligata sa cunoasca frumusetea identitatii Tiranei, a Sofiei, a Belgradului, a Odessei, a Bucurestiului, a Budapestei, a Bratislavei, dar mai ales noi, cei care suntem în preajma.

De aceea, Principesa si cu mine dorim sa fim cat mai mult prezenti in tarile invecinate, purtatoarele unor culturi si civilizatii aproape necunoscute lumii occidentale de astazi.