Buhusi si Roman

Orasul Buhusi are mai multe secole de atestare documentara si un prezent dintre cele mai putin de invidiat. Cu o populatie de 22.000 de locuitori, el are aproape 90 de ani de cand a fost declarat comuna urbana si cateva decenii de cand este oras. Buhusi este un prototip al oraselor romanesti posesoare ale unui trecut mai proeminent decat prezentul. Pe vremuri, orasul era binecunoscut datorita postavurilor de cea mai buna calitate.

Astazi, un sfert din populatie lucreaza in Europa, trimitand celorlalte trei sferturi veniturile lor de standard european. Nu exista infrastructura, iar nevoile de baza ale unei comunitati europene nu sunt satisfacute. Asa arata, la prima vedere, orasul pe care l-am vizitat in aceasta dimineata. Si totusi…

Urbea are urme arhitectonice dintr-un secol XX care cultiva spiritul patriarhal. Casele sunt armonioase si, unele dintre ele, foarte frumoase. Atmosfera urbana va capata culoare imediat ce urmele prosperitatii se vor face simtite mai cu curaj. Exista si astazi o elita intelectuala, oameni de litere si de arta, cel putin o mie de elevi de nivel national si o recenta activitate financiara, care a necesitat infiintarea de filiale a sase banci. Milioane de euro ajung, anual, la Buhusi, datorita celor cinci-sase mii de oameni ai locului care duc, deja, o viata europeana. Orasul are acum nevoie de forta de munca, iar aceasta a inceput sa vina din comunele invecinate.

Primarul urbei, dl Ionel Turcea, impreuna cu consilieri locali, oameni de afaceri, preoti si functionari din primarie, m-a intampinat cu multa ospitalitate si masura. Am constatat cu placere ca autoritatile locale, ca si ceilalti locuitori ai orasului, au pastrat aceeasi caldura, deschidere si bucurie de a primi oaspeti. In trecut, am vizitat orasul Buhusi de cateva ori, de-a lungul anilor.

Am vorbit aproape o ora despre proiectele lor, despre accesarea anevoioasa de fonduri structurale, despre sanatate, educatie si infrastructura. Orasul a inceput sa faca pasi inainte, unii de mare insemnatate, altii mai mici si mai sovaitori. Un lucru este cert: Romania va fi europeana atunci cand Buhusi va fi un oras cu viata europeana. Nu exista alta cala de dezvoltare decat consolidarea Romaniei locale. Adica cea de care nu se ocupa nimeni.

Colegiul Tehnic “Ion Borcea” din Buhusi este una dintre mandriile locale. Liceu cu o vasta paleta de studii, de la cele teoretice la arte si meserii, el aduna in banci sute, mii de elevi de cea mai buna calitate. Liceenii sunt in contact cu colegi ai lor din Uniunea Europeana, sunt informati despre tot ce se intampla in lume, au pareri referitoare la aspectele importante din evolutia Romaniei si, o parte a lor, sunt implicati in activitati de “debate” pe teme de actualitate.

Discutia cu ei despre leadership si despre valori a fost pasionanta. La discutie au asistat profesorii, directorul, primarul orasului si presa. In timpul vizitei, elevii mi-au oferit spre vizionare un film despre orasul lor, realizat de ei. I-am rugat, la randul meu, sa contribuie la pagina aceasta de jurnal, aducand aici tot ce nu au putut exprima in timpul intalnirii noastre. Ziua a fost neobisnuit de insorita, ca de primavara tarzie.

In incheierea vizitei am mers la manastirea Runc, asezata intr-un colt frumos de natura. Ca orice comunitate din Moldova, buhusenii acorda importanta religiei, iar biserica ortodoxa ramane una dintre institutiile fundamentale ale vietii lor.

Am ajuns la Roman la ora 12, unde am inceput vizita printr-o intalnire la primaria municipiului. Dl Dan Ioan Carpusor, primarul municipiului, m-a intampinat la sosire, dupa care m-a invitat la un dialog in sala mare a institutiei. A fost una dintre cele mai largi audiente pe care le-am avut vreodata intr-o primarie. O mare parte a consilierilor locali, oameni de afaceri, oameni de presa, personalitati culturale au venit la aceasta discutie cu caracter public, in care am facut cunoscut proiectul “Orasele Romaniei”, viziunea pe 30 de ani a Casei Regale si dorinta de a da o mana de ajutor initiativei locale, dezvoltarii pe temei solid a fortei si unicitatii comunitatilor din tara noastra.

Roman este unul dintre cele mai mari municipii care nu sunt resedinte de judet. Cu o populatie de 70.000 de locuitori, urbea trece prin aceeasi experienta a deplasarii populatiei tinere catre alte locuri din Europa, in cautarea de venituri mai mari. Desigur, acest fenomen are repercusiuni asupra vietii orasului. Au aparut 12 banci care au o activitate financiara de mai multe milioane de euro pe luna, piata imobiliara s-a activat, preturile terenurilor au crescut, forta de munca este cautata in imprejurimi, iar primaria are venituri mai mari decat inainte. Aceasta deplasare a populatiei tinere spre Europa locurilor de munca aduce si sacrificii la nivel familial, producand o presiune sociala in plus, in zona comunitatii locale.

Orasul pastreaza o zestre arhitecturala. Desi afectate de prezenta cladirilor noi, impersonale, casele vechi sunt de o mare frumusete si duc cu gandul la prosperitatea, mandria, eleganta vietii trecute a orasului. Casa Celibidache, un monument de arhitectura patriarhala, este aproape in ruina. Un numar de alte 10-12 cladiri, odata refacute si destinate unor activitati care sa le dea viata si sens, ar contribui mult la recompunerea identitatii locului.

Primarul a facut o expunere a vietii de astazi a municipiului si a proiectelor pe care le are administratia. Am expus vederile noastre legate de construirea durabila a Romaniei in urmatorii 30 de ani, despre proiectul de incurajare a oraselor Romaniei, despre felul in care le-am putea facilita unele parteneriate europene. Am invitat pe romascanii aflati in sala la Palatul Elisabeta, pentru a discuta despre planurile lor economice si culturale de viitor.

In continuare, am mers la Colegiul National “Roman Voda”, o scoala cu o poveste speciala. Fondata in anul 1872, este una dintre cele mai vechi institutii de invatamant gimnazial din tara. Cladirea este si ea o capodopera arhitecturala, fiind unul dintre bunurile cele mai de pret ale urbei. Alaturi, fostul liceu Sturdza-Cantacuzino este intr-o stare fizica precara. Aceste doua licee au fost, pentru decenii, punctele forte ale identitatii culturale si spirituale a locului.

Intalnirea cu elevii a fost un prilej de mare placere. Numerosi si bine pregatiti, ei au ascultat cu maturitate si atentie prezentarea facuta de mine, care s-a referit la institutii si valori, la leadership si la viziunea Casei Regale. Elevii au intrebat, au raspuns la intrebari si mi-au promis ca vor contribui la acest dialog online.

Urmatoarea vizita a fost la Episcopia Roman, o straveche asezare bisericeasca, de o mare frumusete si simplitate. Corul elevilor teologi a cantat minunat, incalzind sufletele celor prezenti.

In incheierea vizitei am participat, la Roman si la Bacau, la doua dialoguri televizate, in care am incercat sa aduc, pentru restul membrilor comunitatilor vizitate, cei pe care nu am putut sa-i intalnesc, gandurile despre prezentul si viitorul vietii lor. Gazdele mele au fost Tele M Plus si TV Bacau.