Scrisoarea dlui Titus Berinde

La 15 octombrie 2012, am avut bucuria de a lua parte la  înălţătoarea şi emoţionanta aniversare  a celor nouăzeci de ani de la Încoronarea Regilor Ferdinand Întregitorul şi Regina Maria. Fericitul eveniment s-a desfăşurat prin grija Casei Regale a României şi cu efortul înaltelor oficialităţi administrative, militare şi bisericeşti din Alba Iulia, oferind mulţimilor participante o veritabilă lecţie de respectare a Istoriei Românilor şi de trezire a conştiinţei Fiinţei Naţiunii, pentru redobândirea identităţii şi demnităţii noastre de neam creştin. Distinsa  prezenţă a  Alteţelor lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta a României, Principele Nicolae al României şi Principele Radu al României au  indus şi sădit în sufletele numeroşilor credicioşi români participanţi la solemna rugăciune Te Deum de la Catedrala Întregirii Neamului, nu numai simţământul credinţei în comuniune, ci şi starea de bucurie care ne inunda inimile, redescoperind şi cu această fericită  ocazie, sensurile adânci ale convingerilor Majestăţii Sale Regele Mihai I al României: „Prin credinţa chiar datoria faţă de Patrie ţi-o îndeplineşti mai tare”.

Toţi participanţii la desfăşurarea întregului program al aniversării, am slujit cu patriotism şi responsabilitate, dar şi cu maturitate politică, cauza sfânta a Adevărului şi Dreptăţii Istorice, respectând marile interese ale Ţării, in felul nostru ardelenesc de a ne gândi nu numai existenţa individuală, dar şi cea a „STATULUI, în continuitatea lui istorică şi a Naţiunii, în devenirea ei”.

În sesiunea generală a Academiei Romane din Mai.1915, Majestatea Sa Regele Ferdinand cel Loial a spus, în discursul Său: „…ISTORIA – ESTE CĂLĂUZA NEPREŢUITĂ PRNTRU A NE CUNOAŞTE PE NOI ÎNŞINE…”.

Oprirea trenului regal la Blaj, în „capitala jertfelor româneşti”şi inspiratul popas al Alteţelor Lor Regale în istorica citadelă culturală a lui Simion Bărnuţiu şi Gheorghe Şincai, în Blajul înaltei moralităţi şi tăriei de caracter al creştinătăţii române, are şi o semnificaţie aparte pentru întreaga comunitate de credincioşi ai Bisericii Române Unite cu Roma din  Transilvania – continuatoarea, în interesul neamului românesc, în aceeaşi măsură cu sora sa Biserica Ortodoxă Română.

La momentul istoric al Încoronării Regilor României, de acum 90 de ani, atât la Alba Iulia cît şi la Blaj, cele „doua case sfinte strămoşeşti” şi-au însuşit deopotrivă acelaşi Adevăr de unire şi împreuna BISERICA ROMANEASCĂ.

Faptul ca  Alteţele Lor Regale sosesc cu trenul regal la Aniversarea Încoronării Regilor României de la Alba  Iulia ,oprindu-se mai întâi şi poposind la Blaj are şi semnificaţia botezului pentru noi toţi cu „focul luptei şi jertfei pentru dreptatea românilor ardeleni”. Însă faptul în sine, ca expresie a spiritualităţii noastre, poarta  pecetea şi amprenta demnităţii din mesajul Majestăţii Sale Regelui: „Romanii trebuie să-şi cunoască Istoria, mai ales istoria ultimelor doua secole, care a fost cel mai primejdios falsificată. Trebuie să se înapoieze oamenilor adevărul despre ei înşisi. Noi trebuie sa ne întoarcem la viata civilizată de dinainte. Noi avem la ce să ne întoarcem. Pe noi comuniştii ne-au scos din făgaşul nostru”.

În vâltoarea istoriei, multi reprezentanţi ai spiritului Blajului au fost eroi adevăraţi şi martiri ai luptei de rezistenta a poporului roman împotriva ocupaţiei bolşevico-comuniste, precum episcopii patrioţi dr. Iuliu Hossu, Ioan Balan, Ioan Suciu, Ioan Ploscaru, mitropolitii Blajului Alexandru Todea şi Alexandru Nicolescu, naturalistul Alexandru Borza şi numerosi preoţi şi protopopi din împrejurimile Blajului, din Ţara Haţegului şi Caras-Severin, precum Iustin Bora, Vasile Berinde, Ion Petean, Petre Alboni, Silvestru Prunduş şi  multi alţii, animaţi de adevărul românităţii noastre în credinţă şi neam şi-au ales, în secret, în munţi, vetre de închinare, altare improvizate de jertfă liturgică. În plina teroare şi prigoană securisto-comunistă, în acest spaţiu sfânt, pe vatra ruinelor Ulpia Traiana Sarmisegetusa, în toamna anului 1948, aceşti credincioşi români, uniţi în spiritul greco-catolic al Blajului, îşi reînoiau în cadru solemn şi secret legământul de statornicie, fidelitate şi credinţă în Biserica Scaunului Apostolic al Romei, nerenunţând în slujirea lor liturgică la pomenirea Majestăţii Sale Regelui.

Înnobilaţi sufleteşte de suflul şi şcoala Blajului au fost şi iluştrii politicieni, eroi naţionali Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu, precum şi numeroşi patrioti din Comitetul Naţional Român al exilului românesc. Spiritul Blajului şi al Încoronării Regilor României de la Alba Iulia încă ne cheama la lupta dârză, cu hotarâtă vointă.şi izbândă, pentru UNITATEA şi REÎNTREGIREA ROMANIEI, la fel ca îndemnul M. S Reglui: „uniţi intre noi şi cu vecinii şi fraţii nostri” pentru că „Nu trebuie niciodată uitaţi romanii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirii Europei în sfere de influenţă”.

Avem datoria la această însemnată zi de aniversare şi sărbatoare să nu uităm mesajul de încredere şi îndemnul Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, spus fără ezitare Naţiunii Romane,  la 25 octombrie 2011, în Parlamentul României:… „SE  CUVINE  SĂ  REZISTĂM PREZENTULUI  ŞI  SĂ NE PREGĂTIM VIITORUL”, pentru că, „STĂ  DOAR ÎN  PUTEREA  NOASTRĂ SĂ FACEM ŢARA STATORNICĂ, PROSPERĂ ŞI ADMIRATĂ ÎN LUME”.

Trăiască Regele și Patria! La mulți ani, Majestatea Voastră!

Titus Berinde, 24 octombrie 2012