Acvila încoronată
|
Din cele mai vechi scrieri, simbolismul coroanei îi conferă o semnificaţie eminentă: ea include nu numai valorile capului, culme a trupului omenesc, ci şi valorile a ceea ce se află mai presus de cap, un dar venit de sus. Se marchează astfel caracterul transcendent al unei împliniri. Forma circulară indică perfecţiunea şi participarea la natura cerească, al cărei simbol este cercul. Ea uneşte ceea ce este dedesubt cu ceea ce este deasupra, şi separă terestrul de ceresc, umanul de divin. Coroana exprimă întotdeauna ideea de înălţare, de putere, de iluminare. Este un semn al puterii şi al luminii. Este sensul simbolic al coroanei christice. Materia coroanei, vegetală sau minerală, precizează natura actului eroic săvârşit şi pe cea a recompensei divine atribuite. Demnitate, putere, acces la forţele superioare, suveranitate absolută. Sunt sensurile cuprinse în imaginea coroanei. În stema Regatului Român, Acvila României poartă pe cap Coroana de Oţel, însemnul Independenţei şi al Suveranităţii depline a României, cucerite în timpul domniei Regelui Carol I. Turnată din ţeava unui tun turcesc, capturat în Războiul din 1877, Coroana este simbolul Independenţei obţinute prin luptă. Crucea de deasupra coroanei este crucea decoraţiei „Trecerea Dunării”. Absolut toate fostele ţări comuniste (inclusiv Rusia) au revenit, după 1989, la stemele anterioare, cu coroana la locul ei, chiar dacă sunt încă republici. România a rămas singura ţară care a adoptat o stemă decapitată. Nici o altă naţie creştină din fostul lagăr socialist nu a avut curajul să-şi reteze coroana din stemă, altfel spus, una din căile de comunicare cu divinitatea. Simbolurile sunt partea vizibilă a invizibilului. Adevărata putere stă în respectul şi cultivarea lor. A nu preţui simbolul – sacru – al coroanei de pe capul acvilei din Stema României, înseamnă a-ţi submina puterea ca naţie, din proprie voinţă. Marilena Rotaru |
Felicitari, Doamna Rotaru, pentru superba prezentare a Coroanei Romaniei in stema de stat !
Ne respectam tara si dupa componenta si atributele stemei. Dupa cum ne respectam, noi insine, tara, ne respecta si celelalte state. Si se vede !
Ne mentinem inca, in situatia de inversunare funciara pentru tot ce a fost inainte de bolsevizarea Romaniei. Toti specialistii in heraldica au sustinut completarea stemei cu Coroana, simbolul Statalitatii si Independentei, dar incrancenarea si ignoranta sunt profunde.
Poporul roman s-a nascut crestin si nimic nu este mai potrivit pentru noi decat deviza NIHIL SINE DEO !
Aţi scris adorabil, stimată doamnă Marilena Rotaru.
dar nu numai atat:
culmea dezvoltarii statale romane este REGATUL ROMANIA MARE .simbolul heraldic al Romaniei mari este si va fi STEMA TARII in cele 3 variante cunoscute – mare,mijlocie si mica –
doar PUDIBONDERIA COMUNISTA a facut sa se contrafaca in acest rusinos mod aceasta comoara nationala castigata in 2000 de ani de lupte si munca…
militati in continuare doamna rotaru ca la revizuirea constitutiei ca natiunea romana sa fie repusa in vechile drepturi !!!
cu toata stima:
doc.
Virginia Zeani. Convorbiri afective
9 septembrie 2012 putea fi, în ce mă priveşte, ocazia uneia dintre reconstituirile zilnice ale obişnuitului în cadenţa firească a faptului individual şi general al vieţii! Dar nu a fost aşa. Ziua aceasta a adus în viaţa mea schimbări pe care stările de căutare a bucuriei celei mai mari sunt împlinite: întâlnirea cu o personaitate fascinantă. Oricine este înclinat să ia drept intuiţie gândul că într-o zi s-ar putea întâlni din întâmplare cu o persoană la care se gândeşte, făr-a stabili o întâlnire, însă un telefon primit de către mine în dimineaţa acelei zile, aproape mă face să cred că atunci minunea a avut pentru mine, ca de puţine ori în viaţă, valenţele realului şi că bucuria cea mai adevărată este divizibilă numai la infinit şi exclude timpul!
În anul 2011 am întâlnit-o pe magnifica soprană Virginia Zeani la evenimentul anual organizat la Palatul Elisabeta, Garden Party. La baza acestei întâlniri care decurge din ocazia de a fi invitat şi eu şi domnia sa la acest eveniment s-a postulat încă de atunci speranţa că într-o zi voi avea cu doamna Virginia Zeani o convorbire din care să se alcătuiască un fragment de interviu, între altele râvnite ca o comoară a convorbirilor mele cu oameni de valoare.
S-a scurs de atunci mai mult de un an de zile pentru ca în acest început de curgere a aurului pe estuarele toamnei să mă sune la telefon, din Florida, chiar domnia sa, doamna pe care eu o asociez cu stările de memorie ce susţin posibilitatea numai în vis: soprana Virginia Zeani! Memoria, ca viziune în timp, explicată prin ceea ce adevărul cunoscut nu poate explica mi-a readus în inimă, de la celălalt capăt al firului, tocmai din America, pe doamna Virginia Zeani, pe care o revedeam aievea prin puterea gândului şi îi auzeam glasul fără să-mi fie uşor să cred cine îmi vorbea. Acum am putut înţelege ce multe trăiri e în stare să păstreze memoria şi să repornească, oricât de puţin te-ei aştepta într-un moment sau altul.
Fireşte, am decis să începem diversele precizări în legătură cu interviul al cărui proiect e încă o inimă ce o am şi mă înstăpâneşte cu graba şi ritmul unei tobe! Propunându-i prezentarea includerii în sumarul unei cărţi pe care o semnez şi e gata de tipar, A.S.R. Principelui Radu al României, doamna liricii româneşti m-a rugat să transmit Alteţei Sale Regale cuvintele de mai jos, pe care le transcriu cu totală fidelitate, ele referindu-se în principal la primirea de către Majestatea Sa Regele Mihai, cu ocazia decernării Decoraţiei regale „Nihil Sine Deo”:
„Domnul Aurel Zgheran vă rog să transmiteţi Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare şi Principele Radu ai României, multe, dragi salutări din partea mea! Au fost de o înţelegere şi drăgălăşenie care m-au uluit de plăcere. Poate niciodată nu voi putea exprima cât de mult m-a impresionat prezenţa Regelui la decorarea mea cu meritul « Nihil Sine Deo ». Eu iubesc pe Rege şi iubesc Familia Regală a României. Transmit Majestăţilor Lor Regele şi Regina, dragoste şi reverenţe. Am tot dragul pentru Regină, pe care am cunoscut-o în Luisiana, când a fost în America. Aş dori enorm de mult să pot avea cât de rar corespondenţă despre Majestăţile Lor. Să ştiu cum se simt. În special îl rog pe A.S.R. Principele să vorbim la telefon. Aş fi în al nouălea cer dacă ar face posibilă această comunicare cu mine.
Trimit prin tine, domnul Aurel, gânduri bune şi frumoase publicului. A trecut un an de când l-am reîntâlnit cu ocazia venirii mele în ţară.
Nu mă simt atât de bine cu sănătatea, din cauza artritei şi reumatismului, dar am intenţia să mai trăiesc zece, cinsprezece ani. Transmit publicului, dumitale, şi în special Familiei Regale, dragoste şi iubire. De asemenea, transmit acestea, bisericii greco-catolice, P.S. Bercea, domnului Sever Voinescu, colectivului Editurii « Gutenberg », care au concurat rodnic şi splendid la realizarea cărţii de dialoguri cu mine, « Canta che ti passa ».
Treci prin toate eforturile pe care le faci în viaţă, dacă sufleteşte ai cântul, treci prin multele greutăţi mai uşor, ajungi să fii în vârstă, ca mine, dar să te simţi încă tânăr!”.
Da, Virginia Zeani a fost şi este şi acum, mereu tânără! S-a născut, primind numele de acasă, Zehan, pe 21 octombrie 1925, la Solovăstru, judeţul Mureş. Inegalabila cântăreaţă de operă, a tuturor timpurilor, printre cele mai prestigioase soprane lirice de la jumătatea secolului al XX-lea a fost timp de douăzeci şi cinci de ani „prima donna assoluta” a Teatrului de operă din Roma. Făcând studii de canto cu Lucia Anghel a ţintit registrul vocal de mezzo-soprană, după care a aprofundat studiile de canto cu ilustra soprană de operă, rusoaică, Lydia Şipkowska, una dintre titanicele voci ale începutului de veac, parteneră memorabilă de scenă a lui Caruso, ori Şaliapin. La doar douăzeci şi doi de ani, cea care avea să ridice vocii un amvon ce glorifică sublimitatea umană în sacralitatea şi eternitatea muzicii întinse pe covorul Universului, Virginia Zeani călătoreşte în Italia, unde se stabileşte pentru îndelungat timp începând o nouă etapă de „lustruire” a aurului corzilor vocale, de „aducţiune” a vocii în cascadele magnifice, la „ecluzele” ştiinţei muzicale aprofundate, cu marele tenor Aureliano Pertile, precum şi cu alţi profesori prestigioşi, de la Milano. Acum, numele artistei se va preschimba din Zehan, în Zeani şi va rămâne astfel pentru totdeauna, înmarmorat în columna muzicii universale.
Odată cu debutul în „La Traviata” de Verdi, pe scena Teatrului Duse din Bologna, în rolul ce îi va fi efigie carierei sale muzicale, Violetta Valery, va irumpe ca din cer o lance a luminii ce va arbora pentru eternitate, un nume solar al muzicii: Virginia Zeani!
Pe cât e cerul de necuprins, pe atât este biografia acestei mari artiste. O biografie Virginia Zeani nu poate fi gândită decât analoagă unui sistem unitar al muzicii, unui cosmos al muzicii. Mi-ar fi greu şi aş avea insuficient timp al vieţii mele pentru a cerceta o odisee atât de comprimată în caratele umanului, prin tot ce a dăruit umanităţii Virginia Zeani, încât, dacă s-ar desfăşura totul, ar încăpea în câteva secole.
Ceea ce mi-am propus împreună cu divina cântăreaţă, este să scoatem din câteva convorbiri cuvinte alese, în care să aşezăm gânduri şi mesaje pentru românii de acasă şi din străinătăţile lumii, pe care de o viaţă îi poartă cu sine artista, oriunde şi oricând, ca pe talismanul, amintirea şi ardoarea vieţii.
Reprimind, poate, atât de puţin din câte i se cuvin celei considerate cea mai mare artistă lirică a secolului al XX-lea, în multe publicaţii, celei pe care media americană o consideră printre cele mai importante cinci sute de personalităţi din istoria Americii, Virginiei Zeani i s-a închinat anul trecut o carte care cuprinde dialogurile sale cu Sever Voinescu. Este una dintre bucuriile ei mari, pentru că soprana Virginia Zeani tinde într-o caldă apropiere de semeni, către trăirea iubirii, bunătăţii, bucuriei, în mărturisirea şi împărţirea cu cei apropiaţi. După fiul Alessandro şi soţul Nicola Rossi-Lemeni, cel care a făcut o viaţă parte şi din constelaţia de voci partenere de scenă, dar din nefericire astăzi este o stea ce arde la pridvorul cerului, Virginia Zeani împarte mirajul spiritual cu sinceritate şi afecţiune, publicului; şi nu este de uitat, pentru că ar mâhni-o pe artistă, unui suflet plin de dragoste, căţeluşul de la locuinţa ei de la West Palm Beach, în Florida.
Cea mai emoţionantă clipă a vieţii artistei, şi ceea ce-i mai nepreţuit din tot ce a primit în viaţă, rămâne a fi, cum se destăinuie, ziua de 11 mai 2011, cînd Majestatea Sa Regele Mihai a onorat performanţele în viaţa publică ale unor români din ţară şi de pretutindeni. Pentru contribuţia meritorie în orizontul magnific al muzicii secolului al XX-lea, soprana Virginia Zeani a primit din partea Majestăţii Sale Decoraţia regală „Nihil Sine Deo”! (Aurel V. ZGHERAN)
Mare adevăr spuneţi, doamnă Marilena Rotaru! Ţin minte că, în 1990-1991, când tocmai se elabora noua Constituţie a ţării, avându-se în vedere inclusiv însemnele statului român, s-a pus problema ca noua stemă să aibă acvila încoronată. Totuşi, cei aflaţi la putere (ştim noi cine şi proveniţi din ce), în ura lor antimonarhică, au refuzat Coroana de pe capul acvilei, spunând că România este republică… S-a trecut cu vederea tocmai peste faptul esenţial că acea Coroană era nu numai simbolul monarhiei, ci şi simbolul Suveranităţii de stat, care nu este deloc incompatibil cu forma republicană de guvernământ. Dacă o primă decapitare a ţării a avut loc prin nefastul act de la 30 decembrie 1947, când Capul legitim al statului român a fost trimis în exil, a doua decapitare s-a făcut în 1991, prin adoptarea noii Constituţii, care reconfirmă republica, ba mai mult, una fără cap pe stemă.
Oare chiar nu există nimeni care să schimbe această situaţie, iar Coroana să îşi recapete locul cuvenit?…
[…] Marilena Rotaru / romaniaregala.ro […]
Felicitari ! Traiasca Regele !
Oare nu ar putea familia regala sa organizeze un referendum, sa se vada daca poporul doreste intoarcerea la regat?
De la trecerea de la regat la comunism tara asta a decazut foarte mult, e nevoie de o schimbare.
Romania a avut o perioada mare de prosperitate in timpul domniei familiei regale, dar din prostia(ca altfel nu am sa o zic) a regelui Mihai tara a ajuns in mana comunistilor……dupa comunism s-a ajuns la o tara “democrata” timp in care partidele au inceput sa distruga si divizeze populatia acestei tari(cu un trecut pe atat de glorios, pe atat de sumbru,) ce fac partidele acum s-a facut si in trecut fapt ce a dus la instaurarea monarhiei…….in cazul partidelor istoria se repeta………..oare nu se poate repeta si in cazul instituirii monarhiei in tara noastra?
Poporul are nevoie sa fie condus de o persoana care doreste prosperitatea, in momentul de fata partidele vor prosperitate doar lor, nu a poporului.
Multumim Doamna Marilena Rotaru !
Avem nevoie de Regat !
Avem nevoie de M.S. Regele Mihai , pe Tronul Romaniei !
Suntem singura tara de pe mapamond care nu isi apreciaza valorile regale.Este prostia guvernului instaurat la Cotroceni de a nu aprecia si de a nu cinsti jertfa Regilor Romaniei care au fost mai romani decat toti politicienii de astazi.Ce fac politicienii instaurati in scaune caldute este o blasfemie.Corona Regala trebuia pusa pe frontispiciul ei normal pe drapelul Romaniei!Rusine farisei de neam care saraciti intelectualitatea si poporul roman!