Plopeni si Boldesti-Scaieni

Am incheiat saptamana printr-o vizita in alte doua localitati din judetul Prahova. La Plopeni, asezare urbana cu 10.000 de locuitori, am mai fost in vizita in anul 2005, cand am luat parte la dezvelirea unei placi de marmora, care consfintea acordarea numelui de “Carol I” scolii generale din oras.

Dupa trei ani, am revenit la Casa de Cultura plina de muzica, expozitii, obiecte de muzeu, picturi si sculpturi contemporane. Se pare ca modestia economica a locului este bine compensata de o sete de frumos si de demnitate pe care o au toti cei din partea locului: primar, profesori, oameni de afaceri, functionari publici. Dl Octavian Zaharia, primarul orasului, m-a intampinat ca si prima oara cu fanfara orasului si cu corul de femei, care au cantat frumos dar, mai ales, insufletit.

Am avut o intalnire cu elita orasului, careia i-am prezentat viziunea pe 30 de ani, ca si felul in care am indreptat noi efortul ultimilor trei ani pentru consolidarea Romaniei.

Am vizitat expozitia de icoane pe sticla, de sculptura in lemn si de sticlarie, apoi am facut un scurt popas la Intreprinderea Mecanica Plopeni, institutie a economiei nationale care implineste anul acesta 70 de ani de existenta si se afla in pragul dizolvarii. Creata de regele Carol al II-lea pentru ratiuni militare, institutia a crescut mult in anii 60 si 70, apoi s-a faramitat in anii 90 si isi traieste cea mai grea parte a existentei ei in anii 2000.

La Grupul Scolar, care a primit un grant de 500.000 de euro printr-un program Phare, totul este pe ultima suta de metri a renovarii. Sper ca in martie sau aprilie, la inaugurarea acestei vaste lucrari, sa pot fi prezent. Elevii, adunati in laboratorul cel mai incapator, au excelat prin intemeiatele lor raspunsuri, prin subtilitate, emotie si afectiune.

Am plecat de la Plopeni, multumind primarului Octavian Zaharia si deputatului Corneliu Popescu pentru ospitalitatea lor, invitand pe toti cei intalniti sa vina la Palatul Elisabeta, in vara, pentru a oferi si Majestatilor Lor ceva din talentul pe care fanfara orasului sau corul de femei l-au etalat la intalnirile cu mine, din 2005 si 2008.

Urmatoarea oprire a fost la Boldesti-Scaieni. Apropiindu-se de cifra de 11.000, locuitorii celor patru asezari care compun astazi urbea au mult mai putin noroc decat alte asezari urbane prahovene, chiar de aceeasi dimensiune cu ei. Proiectele structurale nu pot fi accesate (mai ales cele privitoare la canalizare si apa), fiindca nu se intrunesc anumite caracteristici, complet irelevante dupa parerea consilierilor si a primarului.

Intalnirea cu primarul, profesorul Ion Dumitru, si consilierii locali a fost incurajatoare. Oamenii au fost precisi, deschisi, la obiect si au avut acea masura care lipseste aproape cu desavarsire in mediile aglomerate civic sau intelectual. Ramane sa ne revedem, la Bucuresti sau la ei acasa, pentru a gasi, poate, o modalitate in care i-as putea ajuta sau sfatui.

La scoala generala nr 1, unde au venit si elevi de la alte scoli, am urmarit un fermecator spectacol imperfect, in care copii, emotionati si unii dintre ei stangaci, au facut dovada unui talent si a unei gingasii desavarsite. Profesorii, ca si directoarele, s-au scuzat pentru poticnelile muzicii sau a copiilor, dar nu aveau nici un motiv sa o faca. Emotia a fost purtata de la ei catre noi tocmai de trairile lor, nu de mestesugul lor. Am vorbit cu ei pret de o jumatate de ora, iar ei au avut, in ciuda emotiilor, multe lucruri bune de spus.

La Grupul scolar al orasului, in sala mare de sport asteptau sute de elevi din clasele terminale. Atmosfera acestui loc, desi a fost bine agrementata cu cantece si poeme de Minulescu, a avut ceva din energia si ascutimea temperamentului adolescentilor de astazi. Cu atat mai mare a fost bucuria colaboratorilor mei, a profesorilor lor si a mea cand am simtit, minut dupa minut, cum linistea si luarea-aminte se instalau, in locul zumzetului si exclamatiilor lor. Le-am vorbit despre insemnatatea artelor si meseriilor in educatia europeana de astazi, precum si rolul de constructor al liderului, in vremurile noastre.

Ultima intalnire a fost la un centru medical si social, initiativa salutara a primarului Ion Dumitru si a doctorilor de acolo, care au transformat un spital dezafectat intr-un centru vital al judetului, unde isi gasesc adapost batrani bolnavi, de care nu mai are nevoie nimeni: familie, prieteni, societate. As vrea sa ajut cumva acest edificiu. Voi incerca sa nu uit imaginile de acolo si sa contribui la transformarea lor intr-o realitate pe cat posibil suportabila ochiului.

Sper sa ma mai intorc la Boldesti-Scaieni, poate cu ocazia sarbatorilor pe care orasul le organizeaza. Totodata, ma gandesc la posibilitatea de a solicita bunavointa unor fundatii sau personalitati din Europa si America pentru ca experimentul social si medical de la Boldesti sa infloreasca. Ar fi un bun generator de putere a exemplului.