Noblețe la Garden Party
|
Articol de Aurora Martin Regele Mihai ne-a adus din nou aproape; aproape de monarhie şi aproape unii de alţii. În jurul regelui, ca în jurul unui pater familias, ne recăpătăm sensul unităţii şi al valorilor comune; ne recăpătăm rostul. Ne amintim cine suntem, ce temeinice ne sunt temeliile şi ce demni ne sunt înaintaşii. Ne amintim că merităm respect şi datorăm respect celor de dinaintea noastră celor de lângă noi. Prea des aruncaţi în vâltoarea jocurilor unor politicieni care îşi văd doar interesele personale şi de partid, ne-am dezobişnuit să ne poarte cineva de grijă cu adevărat, aşa cum face în modul cel mai firesc şi cel mai părintesc Majestatea Sa Regele Mihai. De aceea, petrecerea de 10 Mai de la Palatul Elisabeta are un aer de intimitate familială, chiar dacă ştii că eşti înconjurat de circa 4000 de invitaţi. Sunt invitaţi de toate vârstele, de toate confesiunile şi profesiile, din toate comunităţile, din toate colţurile ţării. Acolo, în grădina Palatului Regal, toţi laolaltă redefinsc an de an noţiunea de naţiune română. Pentru a ne reda sentimentul naţional, Regele nostru nu a trebuit să rostească discursuri măreţe. A fost suficient să apară în balcon, ca liniştea, emoţia şi o stare de maiesuoasă înălţare să se pogoare peste noi. Imnul Regal, muzica militară, steagurile, reprezentanţii Regimentului de Gardă al MApN, demonstraţiile de acrobaţie aeriană m-au făcut să simt pentru prima dată că sărbătoresc Ziua Naţională a României! La Garden Party nu se vine ca la un eveniment monden oarecare, chiar dacă multe dintre tabloide se limitează la a relata despre vedete şi ţinute vestimentare. La Garden Party se vine ca la un eveniment de suflet, pentru care îţi pregăteşti starea interioară şi ţinuta exterioară. Eleganţa, eticheta impusă i-au făcut pe invitaţi să se simtă altfel, să se simtă speciali, să se simtă distinşi, frumoşi…. Şi chiar erau frumoşi, o frumuseţe care venea din bucuria de a fi trataţi altfel decât în viaţa de zi cu zi. Pentru câteva ore, Regele nostru ne-a redat din nou demnitatea şi frumuseţea şi ne-a amintit că distincţia şi eleganţa sunt trăsături care ne definesc atât de bine… Un gând umbros mi s-a îndreptat către umilitoarele chermeze electorale cu manele, mici si bere… Ce blestem pe poporul ăsta condamnat să-şi inhibe nobleţea! |
Asta ne- e tara ce-o avem!
Astia sunt oamenii ce o populeaza. Trebuie sa muncim mult pentru ai aduce la unison, sa-i facem sa-nteleaga care ne-e rostul in acest capat de lume!
Doamne, cât mi-aş fi dorit să fiu acolo…prea frumos, mi-e dor de Monarhie!
Felicitări pentru articol,admirație pentru crezul vostru,al unor tineri,în VALOARE,DEMNITATE și NOBLEȚE.”
Felicitari Aurora! Si multumesc! Intotdeauna este o incantare sa te citesc! Nobletea condeiului tau a putut recunoaste si saluta, cu atata respect si distinctie, aceasta oaza de noblete si demnitate romaneasca, care a fost si inca mai este monarhia in desertul politicii romanesti ce dateaza din a doua jumatate a secolului trecut, si care a devenit insa tot mai arid in ultimele 2 decenii… in ciuda micilor, berilor si a manelelor care-o acompaniaza, mai strident din 4-n 4 ani… Da, sunt convins ca recultivarea monarhiei in constiintele romanilor ar fi mai importanta decat integrarea euro-atlantica, prin demnitatea, frumusetea, eleganta, distinctia si muzica ce-o reprezinta…
St. inca multi romani care nu stiu de regalitate si de aceea st.anihilati de la valorile regalitatii adevarate.Numai impreuna uniti vom redeveni ceea ce am fost o data.
Iubirea pentru Rege, în florile de stânjenel şi inima cerului
Am fi singura patrie liberă a lumii care nu şi-ar sărbători Independenţa şi Suveranitatea, dacă Familia Regală a României nu ar organiza în fiecare an, într-o nerepetabilă splendoare, un şir de evenimente festive, în jurul atomului lor de parfum şi feerie, Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta. Ele sunt zugrăvitoare ale unei grandioase comuniuni a românilor de pretutindeni, rechemaţi de idealul naţional al României reunite şi restaurate, de valorile Instituţiei Monarhiei, de Familia Regală a României, care arcuieşte peste ţară un simbol al istoriei sale: Majestatea Sa Regele Mihai I al României.
Cristalizate într-o atmosferă profund omagială şi de solemnitate, sărbătoarea zilei de 10 Mai a consfinţit şi în acest an, 2012, ardoarea regăsirii forţei şi exploziei patriotice, a unităţii în diversitate, a bucuriei, a purităţii gândurilor desveşmântate de lupte şi încrâncenări de tot felul. Presa liberă, pluralistă şi independentă a ipostaziat fără nicio cădere în patimă şi răutate, doar oglinda etic-estetică subscrisă la nivelul umanului, a luat doar marea de culoare, cerul muzicii, catifeaua inimii unui moment de unitate a românilor, de încărcare intensă a sentimentelor de patriotism, semnificaţia real-obiectivă a sărbătorii pe care oamenii politici actuali continuă să o ocolească atunci când este vorba de a fi instituită zi naţională. Internele şi exterioarele constrângeri ale partidelor politice, unele mai bizare decât altele, simptomatice unei traume împotriva emoţiei, destinderii, bucuriei, şi-au înăbuşit măcar pentru câteva momente, zgomotul. Exprimată direct şi natural, ospeţia Familiei Regale a României a avut cordialitate, decenţă, eleganţă, solemnitate. A fost învinsă încordarea, fricţiunile, exersarea energiilor în planuri ascunse, încenuşarea destinului poporului român. Peste tocarea nervilor, asaltul insinuărilor tăioase, căutarea obsesivă a paşilor greşiţi ale cuiva, găsirea punctelor slabe ale lui şi lovirea la ţintă, s-a aşternut semnul „interzis”. El a venit de la balconul Palatului Elisabeta, unde au apărut de două ori, arătând chipuri luminate de omenie, bunătate, bucurie, mulţimii care I-au omagiat, Majestatea Sa Regele şi Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României.
De sus, din balconul Palatului s-a deschis o fereastră interioară a inimii Regelui şi Alteţelor Lor Regale, lăsând să le fie văzută lumina sufletului. O dată mai mult, Familia Regală a României a oglindit prin exemplul personal, ce frumuseţe izbucneşte din sufletele nobile, pe lângă întunericul şi spaima împietrite în inimile celor îmbătaţi de putere, agăţaţi de ea, ca liliecii peşterilor negre…!
Au fost prezenţi la eveniment oameni de artă, oameni de afaceri, jurnalişti din întreaga mass-media românească, reprezentanţi ai administraţiilor locale din toate judeţele ţării, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai Bisericii Catolice, ai Armatei Române, membri ai Parlamentului şi ai Guvernului României, ambasadori acreditaţi la Bucureşti, academicieni, profesori, elevi, studenţi. Tuturor, Majestatea Sa le-au întins braţele şi căldura inimii, din balconul Palatului Elisabeta, li s-au deschis sufleteşte şi le-au oferit momentele reîmpăturirii sentimentelor umane. Idealul armoniei, pentru care a fost creat să aspire omul, a fost căutat şi regăsit, din nou împreună cu Majestatea Sa, cu Alteţele Lor Regale, Principesa Moştenitoare şi Principele Radu ai României. Cătuşele armoniei şi bunei dispoziţii, găsirea sensurilor cele mai iraţionale de a frământa omul, de a scoate din om frumosul, dezvelindu-i numai urâtul şi vina, nu au făcut casă bună cu atmosfera Palatului, un simbol al sărbătorii elevate, un memorial al vizitelor şi petrecerilor elegante ale atâtor regi, regine, prinţi, prinţese, personalităţi, oameni cu decenţa însădită profund în fire şi manifestare.
Muzica Reprezentativă a Armatei a intonat Imnul Regal lucrări de muzică militară, valsuri, tangouri şi muzică uşoară. La sfârşitul spectacolului a interpretat Marşul „Carol I”, de Iosif Ivanovici. Pentru că adversarul cel mai exigent al frumosului este frumosul însuşi, dirijorul, compozitorul, muzicianul Constantin Arvinte, nespus de încântat de mirajul sărbătorii, fără nici un gând reprimabil a spus doar că şi-ar fi dorit includerea în repertoriu a câtorva piese tradiţionale ale compozitorilor români, din „epoca de aur a Regalităţii româneşti”. Programul artistic muzical a fost şi în opinia altistei Corului Madrigal, Aneta Arvinte, exclusiv european, ceea ce-i meritoriu, dar artista îşi asumă curajul să propună orchestrei şi abordarea unor piese despre care vorbeşte marele şi din păcate uneori uitatul Constantin Arvinte…!
Într-un moment de maximă splendoare şi tremurare a bătăii inimii, pe cerul albastru ca o oglindă de cobalt, trei avioane de acrobaţie aviatică au survolat Palatul Elisabeta, într-un spectacol aviatic fascinant. De la bordul unui aparat de zbor, s-a transmis jos, prin staţii: „Majestate, aviatorii României vă iubesc!”. Cine poate simţi mai adânc în suflet, splendoarea acestui moment, decât Majestatea Sa Regele, care a fost pilot şi a săgetat bolta cerului de atâtea ori, pentru ca acum, piloţii României să acuareleze pe cer o inimă mare din aburii avioanelor pe care le-a îndrăgit ca pe bijuterii şi fără de care anii toţi ai Majestăţii Sale nu ar avea miezul temerităţii şi pasiunii celei mai fascinante! Majestatea Sa a fost omagiat de patru mii de inimi. Cea de pe cer, desenată de către piloţi, era făurită din toate cele de jos, dar urcate o clipă în văzduh, pentru Rege.
Ce mulţi oameni frumoşi şi buni are România! Unii dintre ei au fost pe 10 Mai la Palatul Elisabeta, iar inimile altora, de acasă ori de oriunde, au bătut pe cer în inima cea mare, albă, a iubirii pentru Rege!
Cu toţii suntem oamenii Regelui. Însă, cei care zi de zi, clipă de clipă sunt alături de Familia Regală a României şi fără de care nu este cu putinţă nicio activitate la Palatul Elisabeta şi pretutindeni, au angajat un efort al fiecăruia în parte, pentru care primesc recunoştinţa a patru mii de oameni serviţi cu nobleţe la acest eveniment. Mii de griji a avut pentru ajungerea invitaţiilor, în toată ţara şi în străinătate, domnişoara Asistent Personal al Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, Cristina Parii. Aceasta însă a depins şi de serviciile poştale, în unele localităţi cu totul opuse distinsei amabilităţi a domnişoarei Cristina!? Nu pot fi pretutindeni şi oricând oameni ca ea, decât într-o patrie reaşezată!
Pe cât de normal ar trebui să fie, tot pe atâta mirare naşte, în miezul acestui timp tocat de fricţiuni politice şi de anormalităţi istorice, prezenţa la Garden Party a tinerilor frumoşi, răpitor de frumoşi amândoi, solista Alina Sorescu şi soţul ei, Alexandru Ciucu, furnizor al Casei Regale. Politicieni au fost mulţi şi vrem, nu vrem, prin natura împrejurărilor, ei se află mereu în ochii românilor.
Nu pot vorbi despre toţi cei prezenţi, nu pentru că nu ar fi plăcerea şi entuziasmul meu. Numai cu unele personalităţi cunoscute cândva, sau atunci, am schimbat un cuvânt, pentru că nu a fost timp şi lejeritate ca să zăresc, cel puţin, pe toţi. Ivan Patzaichin ţinea în mâini un drapel mic, urcat de atâtea ori pe catarg, pentru gloria sa. Familia distinsă în viaţă şi pe scenă, Eugen Cristea şi Cristina Deleanu a transmis prin mine editorului ziarului New York Magazin, Grigore Culian, salutul lor, sobrul de la televizor, Cornel Nistorescu, parcă nu era el, acum fiind foarte destins şi prietenos, Valentin Stan, vorbăreţul, era un filozof adâncit în gânduri, Stelian Tănase era acelaşi, Cristi Minculescu era o încântare, un nerostit respect pentru cine l-a văzut… Dan Berindei, Adrian Cioroianu, Dan Grigore, Gabriela Szabo, Cristian Ţopescu, Ştefan Câlţia… foarte multe personalităţi, din câte avem, mai fiind mult loc gol pentru soarele şi surâsul României, au fost prezente pe 10 Mai, la sărbătoarea de la Palatul Elisabeta…! Este sărbătoarea ţării pe care însuşi preşedintele nu o sărbătoreşte. Pe 10 Mai 1866 a sosit la Bucureşti şi a depus jurământ în faţa Parlamentului, Prinţul Carol; pe 10 Mai 1877, Principele Carol I a proclamat Independenţa absolută a României; pe 10 Mai 1881, Principele Carol I a fost ridicat la rangul de rege al României, primind coroana făurită din oţelul topit al unui tun capturat în Războiul de Independenţă, de la oastea otomană.
Undeva, în grădina Palatului Elisabeta sunt nişte stânjenei superbi. Îi iubesc mult, Margareta Pâslaru…! „Stânjeneii, lăsaţi să se vadă stânjeneii!…”, mi-a spus frumoasa doamnă care le seamănă, Margareta Pâslaru, când stăteam în faţa lor, acoperindu-i.
„Stânjeneii Margaretei Pâslaru”, minunatei Margareta Pâslaru, rămaşi în urma noastră la Palatul Elisabeta, vă rog, Majestatea Voastră, Alteţele Voastre Regale, să vă reamintească de noi, cei care am fost pe 10 Mai, la Garden Party 2012! (Aurel V. ZGHERAN)
Ati primit invitatia la Graden Party personal, prin posta sau exista undeva un automat (precum bancomatele) care elibereaza astfel de imprimate, dra Martin ? Cred ca este util de stiut modul in care se poate veni la acest Garden Party, incat sa-si poata (re)capata rostul cat mai multi romani…
Acesta e sensul pe care regalitatea îl impune, îl induce, de pater şi de model, de personalitate magnetizantă ce coagulează naţiunea , de unde şi condiţia divină a regalităţii pe care azi în neomodernitate, foarte puţini o mai înţeleg. La nivelul fiinţei unui popor, – căci există o fiinţă şi o fiinţare colectivă – monarhul reprezintă ipostaza cea mai înaltă şi mai elevată pe care structurile sociale, administrative şi politice sunt capabile să o adopte la un moment dat. Între monarhie şi regimurile democratice există o simiiltudine uimitoare….De Zece Mai, cei care ştiu ce semnificaţie are această zi pentru România, se bucură oricum, indiferent unde se află.
Frumos articolul D-nei. Aurora. Intradevar prezenta regelui ne face sa ne simtim demni si sa avem sperante. Ce face el pentru noi se vede. Intrebarea este ce facem noi pentru el si de fapt implicit pentru noi ? Ar fi fost un efort atat de mare ca cei de la garden Party sa fie prezenti la 11.30 am si apoi la 13 la statuia lui Carol I si sa aratam clasei politice ca noi vrem sa sarbatorim 10 Mai.
Ne vaitam, ii criticam pe cei de la putere dar nu miscam un deget sa rectificam
situatia. Ne batem cu pumnul in piept ce grozavie am facut. Ne-am adunat 150 de oameni la intrunirea de la ora 13 iar la Garden Party am fost 2 – 3 mii.
La ora 13 ar fi trebuit sa fie cantata rapsodia Roman a lui Enescu ar fi trebuit sa se recite poezia Penes Curcanu insa Dl. Caramitru mi-a spus seara in 9 Mai ca nu poate veni desi Dl. Bacanu a confirmat si reconfirmat din Martie participarera dumnealui la miting. As mai putea insira multe “off the record”.
Adevarul este ca suntem departe de romanii din generatia interbelica.
Cred ca ar fi bine ca atunci cand treceti pe bulevardul dintre Piata Universitatii si Piata Romana sa cititi ce scrie pe un afis mare – Daca “merge si asa ” nu merge.
Probabil vor fi critici la adresa mea. Este OK. Daca tii la rege la familia regala, la poporul roman si tara ta, le pui toate acestea inaintea ego-ului in care ne umflam de cate ori se iveste ocazia si macar participi la un miting la care nu ti se cere bani, nici un sacrificiu ci doar 3 – 4 ore dintr-un an . In 22 de ani nu am reusit sa impunem sarbatorirera independentei noastrte nationale iar daca am sarbatorit-o pe ici pe colo doar daca s-a dat bani sau a fost de mancare. Astia suntem.
Dnei. Sanda Florentina Popa : Imi pau permisiunea de a vă ”dumiri” eu, stimată-tovarășă, cum stă treaba cu ”bancomatele” emitente de invitații la evenimentele Casei Regale ; de-a lungul anilor, oamenii își demonstrează caracterele, competențele, nivelil de educație și de bun-simț…De regulă, îmbrățișând anumite convingeri, de- Est, de-Vest ș.a.m.d., se manifestă public, ba-chiar se implică în acțiunile întreprinse într-una (sau mai-multe) din direcțiile respective . E atât de-simplu !… Invitații la respectivul eveniment au fost ”selectați” pe criterii de compatibilitate, la fel ”postacilor ” diversioniști, plantați pe toate site-urile internet-ului , spre a face valuri și a tulbura eforturile societății de a reveni la starea ei firească ; cam-așa funcționează un ”bancomat regal” emitent de invitații la ”Graden Party”, stimată dnă.S.F.Popa… La modul insinuant în care v-ați exprimat ”curiozitatea” cred că…mai aveți de făcut ”anticameră”, ceva-vreme… 🙂
Frumos si bine-meritat articolul dnei Aurora Martin.Nu este primul citit scris de domnia sa. Cuvintele sale suprapuse peste imaginile de la Palatul Elisabeta, pe care le-am urmarit cu bucurie la TV, imi dau o stare de bine, imi reinvie toate povestirile tatalui meu din perioada monedei Un Leu de aur, imi da sentimentul ca am putea sa rupem si sa ardem proastele obiceiuri(manele si mici de la primar), sa ne recapatam demnitatea , eleganta, frumusetea sufleteasca, bunul simt, pentru care eram cunoscuti si respectati candva..! Si chiar am fost educati asa,pana nu demult…
Multumesc dlui Petre Chiriac pentru raspunsul elegant dat celei ce s-a semnat S.F.Popa…..!