Orizontul prezentului
|
Emiratele Arabe Unite, ca si Republica Populara Chineza, nu corespund termenului de democratie, asa cum il defineste spatiul Uniunii Europene. Au însa doua lucruri în comun: o serie de libertati economice, în absenta democratiei de tip euro-atlantic, care au dus la prosperitate; si lideri care au provocat, cu viziune si program, aceeasta dezvoltare neobisnuita. Iar fenomenul devenirii, in aceste tari, nu are legatura doar cu economia, ci cu proiectia vizionara si responsabila a statorniciei natiunii, la scara istorica.
În Romania, marea realizare din 1989 încoace a fost dobandirea unui cadru democratic. Este, desigur, fundamental. Fara aceasta întorsatura de sistem nimic nu ar fi posibil, astazi si maine. Dar instinctul constructiei durabile întarzie sa apara. Mai ales în comportamentul celor cateva mii de oameni care alcatuiesc establishment-ul politico-administrativ. Am vizitat China si Emiratele Arabe Unite. În ambele societati, vibratia dezvoltarii este aproape palpabila, nimic nu este întamplator, totul este prevazut, masurat, exploatat economic, adus la zi, conectat la prezent si proiectat spre viitor. Nu pot fi ignorate minusuri ale acestor societati, precum diferentele dintre bogati si saraci sau lipsa de grija fata de mediul inconjurator. Dar rezultatele sunt incredibile. China a scos din starea de saracie, in 30 de ani, mai bine de 400 de milioane de oameni, performanta fara egal in intreaga istorie a omenirii. O dezvoltare exceptionala are si Malayezia, Thailanda sau Singapore.
Generatia de astazi a administratorilor Romaniei nu pare tentata de viziuni institutionale si economice. Acestea ar aduce stabilitate si forta la nivelul securitatii nationale. Formati la o scoala care îi învata ca manifestarea puterii este efortul de a o pastra, ei adesea nu construiesc nimic, în afara de mecanisme care sa-i tina „pe val“. În Romania, dupa 18 ani de democratie, nu avem autostrazi, nici parcari, nici porturi aduse la zi, nici noi aeroporturi, dar nici convingerea ca ele ar fi absolut necesare. Raspunderea fata de o Romanie solida si temerara este mereu a altcuiva, nu se stie bine cine. Am citit recent comentariul gresit al unei personalitati a societatii civile, care traducea cuvantul „breaking news“ prin „stiri tari“. „Breaking“ nu înseamna tare, ci ceva care tocmai se „sparge“, precum valul pe care plutesc cei care fac „surf“. Se poate spune ca pe noi ne caracterizeaza „breaking politics“, adica politica facuta pe creasta valului, datatoare doar de adrenalina, care ne amageste ca ne miscam. De fapt, rezultatul este egal cu ceea ce ramane de la valul care tocmai s-a spart. În timpul acesta, tari care nu raspund standardelor euro-atlantice de democratie construiesc cu o viteza ametitoare. Mi se va spune ca Emiratele Arabe Unite au petrol. Nu acesta este secretul. Petrolul a ajutat mult, la început, în anii 60. De atunci încoace a jucat un rol decisiv creierul. Si dorinta de a construi ceva. Sa nu uitam ca petrol are si Irakul.
Cand Regele Mihai, în cel mai recent mesaj de Anul Nou, vorbea despre „instinctul binelui national“, Majestatea Sa se gandea la pornirea launtrica de a consolida: stat, economie, mediu înconjurator, cultura, educatie, sanatate. Pornirea de a pune baze solide proiectelor fundamentale, cele care cer loialitate, generozitate si modestie.
În Shanghai, orasul olimpic are 5 km patrati si s-a construit în 12 luni. Monaco are 2 km patrati si i-au trebuit 3 decenii ca sa ajunga ceea ce este astazi. La Dubai, un etaj de cladire se construieste în trei zile. La noi, in cele trei zile se cheltuiesc energii pentru a construi si alimenta rivalitati artificiale. Noi mai pierdem o ocazie, Emiratele Arabe Unite mai construiesc un etaj. Si apoi, înca unul si înca unul.
În vacantele lor din ce în ce mai de calitate, romanii merg în Turcia, Italia, Emirate si Spania. Adica exact acolo unde este confortabil, ieftin si demn. În timp ce noi ignoram valoarea arhitecturala citadina care ne-a ramas, altii construiesc noi suprafete de teren pe mare, iar omenirea se bate sa cumpere acolo metri patrati care au ajuns la 5000 de euro/metrul patrat. În Romania, unele orase au centre vechi farmecatoare si originale: Cluj, Galati, Lugoj, Braila, Bistrita, Sulina, etc. Refacerea lor este timida, izolata si aleatorie. Prapastia dintre leadership-ul fara orizont si instinctul corect al comunitatilor locale romanesti se mareste pe zi ce trece. Din pacate, factura fiecarei zile pierdute din prezentul romanesc o vor plati romanii viitorului.
|
Alteta Voastra!
Analiza lucida a comparatiei dintre unele tari cu o democratie mai putin euro-atlantica in comparatie cu cea Romaneasca mi-a adus aminte de o zicere a lui Blaise Pascal:”Intru comparatie sta nefericirea omului!”Evident cele analizate nu au avut darul sa me faca fericit,dimpotriva!Este evidenta incapacitatea establishmentului dambovitean de a-si canaliza inteligenta spre proiecte cu adevarat strategice care cer” generozitate,loialitate si modestie”.Energiile mai-sus pomenitului establishment se irosesc intr-o interminabila si de pros-gust telenovela politica ce ar putea fi intitulata “Balamucul Dambovitean”,a carui scenariu si regie sunt usor de deslusit!In timp ce factorii (i)responsabili se agita la fel ca musca din fabula lui La Fontaine,in jurul Romaniei se petrec lucruri “interesante”,cu consecinte chiar grav paguboase pe termen scurt,mediu si lung.As spicui cateva:
-o tot mai pronuntata apropiere a Republicii Moldova de Rusia cu cresterea progresiva a ostilitatii oficiale si oficioase fata de Romania!
-o apropiere tot mai suspecta intre Ungaria si Rusia!
-relatiile economice si politice tot mai stranse dintre Bulgaria si Rusia(cu largul concurs al prietenilor italieni!)-se pare ca proiectul Nabucco se duce pe apa…Volgai!
-Insula Serpilor “Zona Economica Speciala”-un fel de off-shore ucrainian-ce conteaza ca sunt sfidate conventiile internationale,ca si in cazul Bastroe!
-in timp ce politicieni din Germania fac zarva,amestecandu-se in politica unei societati private,ai nostri…mai bine ma abtin!
Stau si ma intreb:chiar atat de orbi si iresponsabili pot fi oamenii “elitei” valahe?Se pare ca da,de vreme ce-cel putin in privinta proiectelor din sistemul de sanatate si in special de sanatate mintala-pot sa ma pronunt in cunostinta de cauza-le-am parcurs si…nu am stiut ce sa fac:sa rad sau sa plang!Vad in acelasi timp si….rezultatele.Ori nu putem sa culegem decat ceea ce semanam…si in afara de “vant”(al dihoniei),nu vad altceva semnificativ semanat!
Dr.Ovidiu Nicoara
Alteta Voastra!
Atrageti atentia asupra unei cauze profunde care submineaza grav stabilitatea si chiar siguranta nationala:”Lipsa de raspundere institutionala,de etica si de performanta profesionala la nivelul administrativ-politic.”Din pacate maladia aceasta este endemica,ea generand o Constitutie suie,un sistem instabil de legi in perpetua shimbare,prolix,abundand in termeni de “poate”.Datorita iresponsabilitatii funciare a establishmentului Romanesc,lipsesc aproape cu desavarsire generozitatea,raspunderea si creativitatea!Mai mult lipsesc programe si masuri rapide in caz de criza internationala(ca in cazul actualei crize financiare internationala).Si nu pot sa trage decat o concluzie logica,care ma dezrmeaza:am castigat democratia,dar suntem oare liberi?
Cu toata consideratia,
Dr.Nicoara Ovidiu
daca aveam si noi petrol… alta era situatia. (www.themarketer.ro)
Stimata D-na Irina(sau Domnisoara),am o veste pentru Domnia-Voastra:Romania poseda(inca) zacaminte de petrol si gaze destul de importante!Oare cat petrol are Japonia;sau China;sau Elvetia?
nu este vorba de petrol,ci de cu totul altceva;va invit sa recititi cu atentie cele scride da Alteta Sa Principele Radu:sunt convins ca a veti lamuri!
Cu consideratie,
Dr.Nicoara Ovidiu
Si daca am fi avut petrolul lor tot nu am fi fost in stare sa facem o amarata de autostrada