Principesa Margareta, la Savarsin

img_4438.jpg img_4435.jpg

Principesa Margareta si cu mine citim in Evenimentul Zilei despre o batrana de 101 de ani, care locuieste in judetul Deva, isi taie singura lemnele, traieste intr-o casa mica de 150 de ani si nu are nici electricitate, nici apa. Casa este de o armonie perfecta, arata ca o figurina de turta dulce. Alexandrina, femeia de 101 ani, a fost pana la varsta de 85 de ani, „colindatoarea sefa“ din sat.

Este, poate, detaliul care m-a miscat cel mai mult din toata povestea. Fotografia femeii taind lemne era artificiala, arata de parca ar fi fost pusa de fotograf sa faca acest gest. Casa arata frumos, dar am mai vazut case frumoase, modeste, de tara. Batrani de 100 de ani mai exista, unul din ei a venit la castelul de la Savarsin in ianuarie, sa-i cante Regelui Mihai „Traiasca Regele“, cu glas darz. Dar „colindatoarea sefa“, acesta este un detaliu care imi aminteste de Elisabeta Rizea. Darzenia cu care Alexandrina a tinut vii traditiile, cantul, portul, obiceiurile, dincolo de ortodoxie, dincolo de iubire, dincolo de sentimentul de „acasa“, dincolo de toate. Alexandrina a tinut sa pastreze, alaturi de casa ei fara electricitate, colindele.

De cate ori petrec cateva zile la Savarsin, ma uit cu uimire la hotararea cu care Principesa Margareta vrea sa refaca, pas cu pas, memoria Reginei-mame Elena. Regina, care a marcat definitiv viata si destinul a doi oameni, fiul ei Mihai si prima ei nepoata, Margareta, a construit aici, in numai cativa ani, un model de regalitate, de comunitate, de armonie si frumos, de respiratie europeana, in timpul unuia din cele mai detestabile decenii europene ale secolului trecut, anii 40. Femeia aceasta inalta si fragila, de un rafinament absolut, intoleranta la urat si la nedrept, cea care ii cerea maresalului Antonescu sa nu ucida evrei, cea care se uita cu indiferenta politicoasa la Hitler si care a suportat o viata intreaga lipsa de cavalerism si de cuvant a fostului ei sot, cea care a refuzat propuneri care i-ar fi schimbat viata doar pentru a nu afecta viitorul fiului ei surghiunit, femeia aceasta de sange regal si imperial, cum va fi reusit ea sa creeze Savarsinul, ca model european cu parfum stravechi, in asemenea contrast cu momentul romanesc de atunci, confiscat sovietic?

Poate ca acesta este motivul pentru care Principesa Margareta doreste cu atata ardoare sa redea frumusetea sobra si calda a caminului regal si a parcului de douazeci de hectare: nevoia launtrica de a reface un model, un legamant, un pariu cu istoria europeana a secolului trecut, care nu prea flateaza continentul. Principesa Margareta, absolventa de stiinte politice si relatii internationale la faimoasa universitate din Edinburg, are un puternic reflex, caracteristic generatiei ei, de impotrivire la nedrept, la ipocrizie, la aventurierii politici, la crimele sistemelor totalitare si la „demagogia latrans“, cum spunea, din cate imi aduc aminte, Ibraileanu.

Dupa o asteptare de sase ani, in care am incercat toate sentimentele, de la deznadejde la speranta si de la umilinta la privirea cu umor a situatiilor de necrezut, castelul golit de 40 de ani de lasitate, furt si indiferenta vindicativa isi reface, putin cate putin, profilul, incepand sa dea semne de frumusete, de armonie, de autenticitate si de catifelarea aceea protectoare si feminina, de nespusa gratie, care a caracterizat-o pe Regina-mama Elena, din prima pana in ultima clipa a vietii ei.

Castelul va intra in reparatii, parcul va fi refacut cu specialisti romani si britanici, iar comunitatea va beneficia de proiecte sociale, culturale si educative, prin intermediul Asociatiei de Dezvoltare Durabila, creata tot de Principesa, cu cativa ani in urma. Primarul Ioan Vodicean, sotia sa Adina, ca si angajatii castelului Sebastian, Elena, Viorica mica si Viorica mare, Iosif, Adam, Nelu si ceilalti care au ramas fideli castelului de azi, vor dovedi curand ca Romania rurala nu este un subiect de dispretuit de la inaltimea cinismului civic al inteligentei europene.

Castelul Savarsin, 25 februarie 2007
img_4400.jpg img_4399.jpg img_4397.jpg
img_4398.jpg img_4403.jpg img_4406.jpg
img_4413.jpg img_4416.jpg img_4424.jpg
img_4421.jpg img_4449.jpg img_4442.jpg
img_4451.jpg img_4452.jpg img_4448.jpg

5 comentarii

  1. George N. says:

    Biruinta asupra comunismului nu se face atat prin justitie, declaratii care de multe ori seamana dezbinarea, cat prin reluarea firului acolo unde el a fost intrerupt. Este judecata tacuta de care avem nevoie pentru a fi convinsi de faptul ca lupta impotriva ideilor care au dat nastere unei ideologii bazate pe represiune este continua si trebuie purtata pentru ca ne dorim democratia si nu pentru ca exista reglementari sau alte prevederi oficiale. Poate fi si aceasta o forma de lupta, insa probabil nu foarte eficienta. Refacerea atmosferei regale de la Savarsin pana la cel mai mic detaliu va permite celor de astazi nu doar cunoasterea personalitatii unui membru al Dinastiei Romanesti, ci imersiunea in atmosfera regalitatii care cel mai adesea nu poate fi descrisa, ci doar simtita. Restaurarea dupa 1989 a proiectelor majore ale monarhiei sfarsita abuziv in 1947 este dovada cea mai clara ca valorile sunt eventual alterate, diminuate, insa niciodata extirpate. In plus, istoria arata clar ca marile schimbari nu au pornit din locurile unde ne-am astepta, ci din aceste mici insule de trecut si perspectiva.

  2. Principele Radu says:

    Domnule George N.,

    Comentariul dumneavoastra ma bucura. Ce spuneti are mult sens, pentru ca o constructie durabila nu se face numai cu democratie si libertate, ci si cu mortarul pe care il reprezinta alcatuirea inexplicabila de esente locale, traditionale, culturale si istorice identitare. “Micile insule de trecut si perspectiva”, asa cum frumos le denumiti, sunt indiscutabil necesare, fiindca ele vin natural din eul natiunii, nu din comoditati globale sau inventii abil-transatlantice, foarte necesare, de altfel, si ele.

    Dar comentariul dumneavoastra ma mai bucura pentru un motiv, mai important decat cel dinainte: pentru ca postat aici, pe blog, el ar putea cadea sub ochii tinerilor din liceele Romaniei de azi, ori sub ochii tinerilor romani care sunt acum plecati peste frontierele Romaniei. Ei ar putea, intelegand ce spuneti dumneavoastra, sa europenizeze cu o picatura mai mult si cu o clipa mai devreme Romania.

  3. Sebastian Brinzas says:

    Nu pot decat sa va multumesc din suflet ca mi-ati acordat aceasta sansa de servii Familia Regala si de a contribui la renasterea Domeniului Regal Savarsin.

    Sebastian Brinzas

  4. Dorin Boila,arh -Sibiu says:

    De exemplu, un grup de arhitecti din Arad ar putea organiza iarna citeva discutii in sat,cu gospodari care doresc refacerea constructiilor proprii si cu constructori,echipe din zona – ca o consultanta despre pastrarea imaginii corecte a satului traditional si cum se poate face modernizarea lui. Am facut astfel de intilniri in satele din jurul Sighisorii si din Marginimea Sibiului.

  5. Esmyana Martisor says:

    Intuiesc doar,intuiesc ca numele de Savarsin provine de la verbul a savarsi,a infaptui,chiar daca nu am dreptate totusi consider ca numele de Savarsin simbolizeaza INFAPTUIREA,ce poate fi mai sfant decat a avea sansa de a infaptui pentru eternitate ceva trainic,da, Castelul Savarsin,Castelul Infaptuirilor,Castelul Trainic,ce splendid!

    Cu infinit respect, salut calduros intreaga Casa Regala Romana!
    E.M.

Lasa un comentariu

© 2007-2024 Casa Majestății Sale Custodele Coroanei. Toate drepturile rezervate

Visits: 53973598
Fundația Regală Margareta a României           Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș
Politica de cookie-uri    Politica de confidentialitate