Regele, cel mai puternic om
|
Regele Mihai, ajuns în cel de-al 91-lea an al vieții, începe agenda externă a Familiei Regale din 2012 cu o vizită oficială la Ordinul Suveran de Malta. Totodată, după douăzeci și doi de ani de ambiguități, viața publică românească pare să fie la unison în convingerea că nu există alt om de Stat român în afară de Rege și că Majestatea Sa este cel mai mare conațional în viață. Cum s-a ajuns aici? Cred că anii de după 2000, în care Casa Regală a avut o adresă pe harta românească postdecembristă, dau singuri răspunsul la întrebarea ce fel de rol poate avea Casa Regală în viitor. Familia Regală reprezintă o anume parte a identității naționale și a instituțiilor României moderne, pe care instrumentele noii democrații nu au cum să o reprezinte. Noi am trecut în ultimii șaptezeci de ani printr-o mulțime de experiențe în viața politică și instituțională, diverse improvizații constituționale și, din păcate, anumite concluzii le-am tras mai târziu sau nu le-am tras încă. Toate acestea nu s-au întâmplat “din vina” României, ci pentru că omenirea a experimentat, în secolul XX, mutații fără precedent. Trecerea de la capitalism la comunism a fost o experiență epuizantă, pe care contemporanii ei nu au anticipat-o și au înțeles-o unii greu, alții deloc. Sistemul dictaturii comuniste a fost instalat în anul 1917 în Uniunea Sovietică și a fost încheiat tot de Uniunea Sovietică, în anul 1989. În toate țările comuniste din Europa, trecerea, apoi, de la comunism la capitalism a fost și ea o experiență fără precedent, buimăcitoare, din care unii dintre noi n-au ieșit încă sufletește, mental și, uneori, instituțional. Dar pentru a înțelege cât mai cuprinzător posibil tragedia petrecută la 30 decembrie 1947, este bine să vorbim cu franchețe și simț de răspundere despre toate aspectele pe care ea le-a implicat. Plecarea Regelui Mihai din România a avut trei consecințe, dar noi vorbim sau ne preocupăm numai de două dintre ele. Prima a fost trecerea la forma republicană de guvernământ, a doua a fost trecerea la dictatura comunistă. Despre aceste consecințe istorice s-a vorbit mult și, uneori, în cunoștință de cauză. Dar a treia consecință, cea gravă și mai greu de reparat, a fost înlocuirea Statului român reprezentat de Mihai I, printr-o grup de oameni care răspundeau comenzilor unor alte interese decât cele naționale. Această fractură la nivelul statalității nu a făcut decât să se adâncească, din 1948 pînă în 1989. În numele Statului s-au făcut o serie de crime și de ilegalități, de gesturi în aspră contradicție cu democrația, iar oamenii au început să perceapă Statul ca pe o sursă a răului, a fricii, a umilinței. Democrația a venit în 1989, dar statalitatea, ca sumă de valori, ca virtute la care națiunea se îndreaptă cu speranță, confort identitar și afecțiune, s-a deteriorat încă mai mult. Aceasta fiindcă oamenii care serveau instituțiile, performând democratic, au năucit și mai mult establishment-ul și rigoarea lui, prin diletantism, uneori prin rea, alteori prin bună-voință. În tot acest timp, preocupat de rănile politice și economice lăsate de dictatura comunistă, societatea românească, chiar la nivelul elitelor ei, a fost puțin preocupată de valoarea numită leadership statal, de categoria aceasta a cârmuirii. S-a rezolvat trecerea de la dictatură la democrație, prin apariția mai multor partide politice, libertatea a venit ceva mai târziu, mentalitatea s-a schimbat în bine, încet-încet. Din păcate, de câte ori se vorbea despre anul 1947, subiectul care înfierbânta mințile era disputa monarhie – republică. Regele Mihai însă, prin funcția sa istorică și statală, nu putea să nu vadă, mai înainte de toate, fractura instituției pe care o încarna, și doar mai pe urmă forma de guvernământ pe care această instituție o îmbracă. Revenirea Familiei Regale la București în anul 2001 nu a legitimat republica, ci a deschis calea către reconstrucția statală a României. Este o cale lungă, care cere patriotism, răbdare, generozitate și viziune. Ea are nevoie să fie parcursă alături de oamenii politici, cu toate limitările lor și cu toate incompatibilitățile lor. Dar are nevoie să fie parcursă și cu elita românească, pe care nimeni nu o poate astăzi obliga la altruism sau simț al datoriei. Dacă Republica asigură României democrație și libertate în mod corect, dacă ea repară țara instituțional, dacă îi asigură o Lege fundamentală respectabilă și o viață publică sub semnul legii, Casa Regală este gata să conlucreze, pentru scopuri atât de nobile. Aceasta nu va schimba însă niciodată atașamentul Casei Regale față de forma de guvernământ monarhică, pe care o încarnează. Și nici convingerea că Legea fundamentală română din anul 1923 este cea mai bună din câte a avut țara noastră vreodată (cu limitările ei, desigur, datorate realităților acelor vremi). La 3 ianuarie 1948, când Regele a plecat, ultimul bastion al democrației a dispărut, în Europa de sud-est. Din 1948 până în 1989, Regele a reprezentat singurul petec din România instituțională rămas liber. Această parte a Statului legitim a trăit în țările libere și s-a opus, atât cât a putut sistemului inoculat forțat în România. Dar el nu s-a opus doar formei de guvernământ ori dictaturii comuniste ci, mai ales, fundamentalului rău făcut României, transplantul ilegal de Stat. În anii războiului rece, diaspora românească a existat și a făcut multe pentru a se opune dictaturii ceaușiste. Erau sute de români în afara țării care visau, ca și Regele, la o Românie democratică, liberă și prosperă. Unii dintre ei voiau monarhie, nu republică. Dar Regele, deși aflat în mijlocul lor, reprezenta prin el însuși o instituție care păstra vie flacăra principiilor statale, dincolo de forme de guvernământ și circumstanțe politice. De aceea nu a fost primit în țară până în anul1997, de aceea unii dintre oamenii politici democrați nu au vrut să-l întâlnească și stau, chiar și azi, pitiți în spatele pretextelor de tot felul. Ce anume l-a ținut pe Rege la atâta distanță geografică și politică de țara-mamă nu a fost faptul că românii erau în majoritate republicani, ci fiindcă țara nu avea puterea de a se întoarce la coerență instituțională și statală. De la bun început, din decembrie 1989, și până astăzi, Regele a susținut o serie de principii greu de acceptat de către cei care i-au blocat trecerea spre Curtea de Argeș, pe șosea, în anul 1990. Deceniul al zecelea al ultimului secol a fost unul ambiguu. Nu din punct de vedere politic, fiindcă democrația s-a dezvoltat, încet-încet, în acei ani, deși economia și libertățile au stagnat. Ambiguitatea nu venea din lipsa voinței politice, ci din inconsisteța statală și instituțională a României. În anul 2000 a început partea a treia a poveștii românești postbelice, care este și cea mai interesantă dintre toate și mai bogată în evenimente. Desigur, astăzi Regele nu mai este oprit cu mașini de-a curmezișul șoselei. El continuă să fie descurajat sau sâcâit mult mai subtil, “chirurgical”, nevăzut, conform cu instrumentele epocii electronice. Dar, exact ca în perioada războiului rece, ori în primul deceniu a postcomunismului, ostilitatea față de Casa Regală nu vine astăzi din anti-monarhism, ci din împotrivirea ca România să se schimbe sistemic, statal, în bine. Este adevărat că popularitatea și simpatia față de Rege și familia sa au crescut foarte mult. Oamenii cunosc și înțeleg mult mai multe decât acum douăzeci și doi de ani. Tinerii sunt informați, conectați și simt nevoia de repere identitare și statale. Ei au simpatie față de curajul și statura morală a Regelui, ca și față de abnegația și modestia fermecătoare a Principesei Moștenitoare. Milioane de români din Europa și America, tineri și competenți, înțeleg mai bine, mai profund, importanța de a trăi într-o țară mândră, demnă și respectată. În plus, candidatura mea la Președinția României în anul 2009 a deschis calea principiilor regale către o parte mare a societății românești, aducându-ne o notorietate de peste 90%. Palatul Elisabeta, locul în care ne aflăm de aproape unsprezece ani încoace, este dat spre folosința Regelui și a familiei sale printr-o lege votată de Parlamentul României pentru foștii șefi de Stat. Poziția noastră a fost instituționalizată, în sensul că Majestatea Sa a beneficiat de o anumită susținere din partea Statului (la vizitele NATO din 1997 și 2002, la alte vizite pentru Uniunea Europeană, din 2002 încoace, la acțiunile sale interne, ca fost șef de Stat), iar eu am avut șase ani mandatului de Reprezentant Special a trei Guverne succesive, pentru susținerea intereselor românești. Din momentul în care Familia a susținut dinăuntrul sistemului cauza țării, un pas înainte a fost făcut pe calea consolidării prezentului românesc. Nu a fost, însă, un pas spre monarhie, așa cum s-a considerat uneori, nici un pact cu partidele politice la putere, ci un pas înainte pe calea regăsirii acelor valori și instituții ale Statului, sfărâmate cu șase decenii în urmă. Familia Regală, chiar fără ca forma de guvernământ să se fi schimbat, este un argument transatlantic și european. Nu doar un argument istoric, cultural sau diplomatic, ci un argument statal și politic. De aceea a și fost posibil ca Regele să susțină, continuu, și înainte de 1948 și după aceea, și înainte de 1989 și după aceea, dar și înainte de 2007 și după aceea, aceleași principii în care credea și care nu erau, după părerea sa, respectate sau implementate suficient. Regele Mihai, mai în vârstă decât NATO și Uniunea Europeană, cel care a reprezentat Regatul României la Încoronarea Regelui George al VI-lea în 1937, cel care a dat mâna cu Truman și cu Churchill, cel care s-a întâlnit cu Marshall, care i-a întors spatele lui Hitler, se vede încă și astăzi ignorat sau nerespectat, de unii dintre oamenii puterii, de dreapta sau stânga, și de corifei ai societății civile. Motivul nu stă, desigur, în respingerea monarhiei ca formă de guvernământ, ci în aparteneța liderilor noștri contemporani la un trecut recent care nu le dă voie (nici mental, nici sufletește și nici “organizatoric”) să treacă dincolo de complexul de chiriași ai Istoriei. Regele a fost puternic încă de la naștere, dar de fiecare dată altfel, în funcție de vârstă. Copil, a fost puternic pentru că în el se înmănuncheau speranțele națiunii, năzuințele tuturor generațiilor care coexistau la acel moment. După 1927, el a fost puternic pentru că, timp de trei ani, acest copil a salvat, de fapt, Statul și instituțiile națiunii. Din 1930 până în 1940, când tatăl lui a revenit în țară, a fost puternic pentru că a reîncarnat speranța oamenilor și s-a constituit ca alternativă democratică la un deceniu ce o luase razna. Între 1940-1947, el și mama lui, Elena, au fost singurii care s-au opus dictaturilor succesive, întâi cea de dreapta, apoi cea de stânga. După 1947, a fost puternic pentru că a reprezentat simbolul a trei virtuți: statalitatea sfărâmată, la care nu se gândea nimeni, Coroana și democrația (jumătate de continent era sub dictatură). După 1989, n-a mai reprezentat Regele simbolul democrației, fiindcă ea venise fără el, cu o serie de oameni cu merite incontestabile, de curaj și principiali, dar care nu voiau să împartă cu Regele noua democrație. Din acel moment, Regele nu a mai reprezentat decât Coroana și principiile adevărate ale Statului, lucru care a devenit cu timpul supărător pentru oamenii puterii. Coroana, fiindcă țara era republică, principiile Statului, fiindcă aproape toți cei cu putere acceptau greu că brațul fracturat fusese pus strâmb în ghips. Valorile pe care Regele le susține nu trebuiesc luate doar drept valori morale și istorice, pentru că aceasta este exact apa calduță în care se scaldă cei care consideră Casa Regală o piesă de muzeu, venerabilă și irelevantă. Dacă îl așezăm pe Rege undeva în istorie și îl punem și pe perete, ca pe o icoană, dormim instituțional perfect de bine, fiindcă el nu ne mai deranjează. Mihai cel bun și blând ne zâmbește tuturor, de pe perete, și ne lasă în continuare să facem ce vrem noi. Poziția Regelui nu este aceasta. El nu este preot, el nu este tată, nu e învățătorul din sat, nu este bătrânul ce ne învață pilde. El reprezintă mai mult decât atât. Când Regele cere oamenilor cu putere din România să fie generoși, în aceeași măsură în care sunt democrați, că trebuie să fie responsabili în aceeași măsură în care sunt liberi, el vorbește ca lider statal. El se referă la instrumente de construit dezvoltare și stabilitate în țară, nu dă lecții de comportament. Principii precum generozitatea, puterea exemplului personal, loialitatea față de țară, spiritul de răspundere, rolul de model, acestea sunt pietre ale temeliei geopolitice românești. Aceasta face forța lui Mihai I de astăzi, cel care a trecut de 90 de ani, în România lipsită de etică instituțională. El este cel mai puternic dintre noi toți. Regele, în concertul democratic de astăzi, este unul dintre puținii care are posibilitatea să vorbească despre defectul democrației de a politiza excesiv. Mass-media împreună cu clasa politică dau aproape peste tot, în lumea liberă, impresia falsă că viața noastră s-ar alcătui din politică, în marea ei majoritate. Nu este adevărat deloc. Omul, cetățeanul democrațiilor lumii, are o viață plină de alte semnificații și preocupări decât politica. El năzuiește, iubește, mănâncă, are nevoie de soare, de prieteni, de muzică sau de sport. Consecința acestei exagerări este că oamenii politici se bucură din ce în ce mai puțin de încrederea oamenilor. Prezenți în mod obsesiv în mediile de comunicare, ei ajung să fie reflectați ca având în viața noastră o pondere mult mai mare decât sunt în realitate capabili. Liderii de altă esență, precum părinții, profesorul, episcopul, academicianul, gânditorul, militarul, regele și asa mai departe, nu au loc în această reflectare democratică îngustă. Aceasta nu schimbă însă nevoia omului de o diversitate de modele și de pilde. În anii din urmă, un ziarist de la The New York Times, unul dintre cele mai influente ziare ale lumii, a venit să ceară un interviu Regelui Mihai. De ce a venit la Rege și nu s-a dus la oamenii politici cu “adevărată” putere în România? Pentru că el reprezintă acea parte de putere care nu ajunge să se mai vadă în lumea democratică, dar care există. Puterea Regelui este nu numai mare, dar este și de o esență destul de rară. Travaliul lui istoric nu s-a încheiat. Deși întinsă pe mai bine de nouă decenii și plină de deznădejde, povestea sa este una frumoasă, fiindcă nu are doar durată, ci și sens pentru viitor. |
http://www.dcnews.ro/2012/01/regele-cel-mai-puternic-om/
http://oradedolj.oradestiri.ro/regele-cel-mai-puternic-om-un-articol-de-principele-radu-al-romaniei/exclusiv/2012/01/30/
pentru monarhie din toata inima
Traiasca Regele! VREM REINSTAURAREA MONARHIEI!
URSS s-a prabusit in 1991, nu in 1989
Foarte bine punctat, că „ostilitatea față de Casa Regală nu vine astăzi din anti-monarhism”, ci din împotrivirea ca în România instituţiile să funcţioneze în interesul cetăţeanului, din teama ca cetăţeanul să nu fie scăpat din mână, să nu fie scăpat de cheremul autorităţii. Acesta este adevăratul motiv al „strângerii şurubului” – lipsa de fonduri e doar un pretext pentru creduli, pentru că s-a demonstrat că bani (de pensii, sănătate, salarii) se pot găsi tot timpul, dar sunt risipiţi pe tot felul de excese bugetare, pe premieri şi venituri extrasalariale, pe comenzile de stat ale firmelor căpuşă.
NU MONARHIA E CEA CARE SPERIE, CI ORDINEA ŞI TRĂINICIA INSTITUŢIILOR CARE S-AR INSTAURA ODATĂ CU EA. .
După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Comuniștii au anunțat abolirea monarhiei și instaurarea unei republici populare și au transmis la radio înregistrarea proclamației regelui despre propria sa abdicare[33]. În ședința extraordinară din 30 decembrie 1947 a cabinetului, Petru Groza a declarat următoarele: Doamnă și domnilor miniștri, vreau să vă comunic că actul acesta s-a făcut prin buna învoială. Regele a constatat – așa cum este scris aici – că instituția monarhiei era o piedică serioasă în calea desvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri – cum poate inamicii noștri ar fi dorit. Ca să utilizez o expresie a reginei-mame, poporul a făcut azi un divorț și decent, și elegant de monarhie. Prin urmare, și actul acesta este la fel cu celelalte acte din istoria guvernării noastre. Vreau să se știe pretutindeni – și aceasta este foarte important – că lucrul acesta s-a făcut cu cumințenie, la timpul său. Noi mergem înainte pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri la maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul rege să plece liniștit, așa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproș pentru acela care, înțelegând glasul vremurilor, s-a retras”[34].
Incepand din acele zile, aceasta tara a fost condamnata la promiscuitate si regres. Incepand de atunci, toate guvernele care s-au succedat sunt in ilegalitate. O ilegalitate recunoscuta partial prin retrocedarea bunurilor Casei Regale. O multime de ani si de generatii de sacrificiu in slujba nimanui. Tara asta si-a alungat parintii de acasa iar acum nu stie pe unde sa scoata maneca. Din pricina unor copii obraznici sufera toata familia.
Regalitatea impune decenta si demnitatea de a nu cersi puterea insa sunt momente cand ea trebuie redobandita. Acum este unul dintre aceste momente, cand Casa Regala trebuie sa-si revendice drepturile mostenite.
Credinta, Curaj, Echilibru.
Fără susţinerea directă din partea BOR ( se înţelege, în primul rând a Întâistătătorului său) şi fără sprijinul mass-media – Radio România şi TVR- bunele intenţii ale “populaţiei”, care doreşte azi să redevină o naţiune demnă, nu vor rămâne decât în stadiul de vis neîmplinit. Mai există destui republicani convinşi, susţinuţi de indivizi care se şi văd deja viitori preşedinţi, sunt deci de aşteptat acţiunil de denigrare a demersului celor ce doresc cu ardoare recuperăriea instituţiei monarhice.
Să nu uităm deviza regilor noştri: NIHIL SINE DEO!
Domnule Constantin,
Puteți să-mi indicați unde anume am afirmat eu că Uniunea Sovietică s-a prăbușit în 1989?
Cred că dumneavoastră ați citit greșit. Vă rog mai citiți o dată.
Cu toată considerația,
Radu al României
am dat recent peste un mic poem din J.R.R. Tolkien, care surprinde foarte bine, cred eu, atat destinul zbuciumat al Majestatii Sale cat si speranta pe care noi toti o avem ca inca mai exista sansa ca Romania sa-si recapete demnitatea prin restaurarea formei sale legitime de stat…
,,All that is gold does not glitter,
Not all those who wander are lost;
The old that is strong does not wither,
Deep roots are not reached by the frost.
From the ashes a fire shall be woken,
A light from the shadows shall spring;
Renewed shall be blade that was broken,
The crownless again shall be king,,
#
Nicolaie Silviu Vom fi din nou ce am mai fost si chiar mai mult decit atit !
#
Nita Gabriela Exista un Dumnezeu !!
#
Danut Dragomir solutii,fapte,nu vorbe si propaganda…si poate ca nu se stie…intr-o monarhie nu conduce regele,el e doar un simbol,o alta “institutie”…ce naibii iar visam cu ochii deschisi??
#
Tania Hodina Frati románi,acuma in al 12-lea ceas sa facem dreptate,sa punem lucrurile asa cum au fost mii de ani.Románia intotdeauna a fost Regat,primul regat a fost Dacia in frunte cu regele Decebal,si de atunci tot timpul am fost regat si voievodat.Cáti voievozi si cáti regi am avut de atunci?.Eu vreau o istorie adevarata nu minciuna,vreau ca acest tineret minunat sa stie adevarul adevarat despre tara noastra,si sa nu mai traim in minciuna ci in adevar.Asa sa ne ajute DUMNEZEU.Traiasca Regele Mihai I de Románia ,traiasca Monarhia,,,,,
#
Kerenus Craciunita - Atunci……, cand Romania a avut parte tot de conducatori asa cum ii avem si in astazi, atunci niste capete luminate au hotarat sa aduca un REGE strain de acestneam si aceasta Tara. -Ei bine, prin gandirea lui si prin educatia lui, a reusit sa reanvete POPORUL ce inseamna : munca, educatia,programul…ordinea si disciplina ! – Regele a facut din nou sa tresalte inimile romanilor la advarata : iubire de glie staramoseasca, da el un strain a fost cu sufletul si inima de ROMANIA si a fost devotat romanilor!! -Fratiolr, atunci in acele timpuri ale regaliatii : ROMANIA a fost recunoscuta ca : ” MICUL PARIS !! – Haideti sa redevenim ce-ia ce am fost o data!!! – Trebuie sa constientizam cu totii, ca numai prin munca si prin sacrificii ne vom putea realiza, acum dupa cei 22 de ani in care noi cu ajutorul actualilor tovarasi, am distrus si demolat totul! ne va fi mai greu. – Acum indiferent pe cine vom alege( fereasca D.zeu, pe fostii tovarasi sau pe traseisti – U.S.L. ) si cine va veni la carma tarii, din cauze bine cunoscute si stiute de noi toti, noi cu totii trebuie sa suferim si sa reanvatam sa muncim pentru viitorul: copiilor si al nepotilor nostri, noi va trebui sa fim generatia de sacrificiu !!( de la 20 de ani pana la 60 de ani ) cei tineri vor apuca sa se bucure de munca,efortul si sacrificiu , cei in varsta vor muri linistiti ca :copii si nepotii vor avea un viitor frumos si o ROMANIE care macar a inceput sa renasca . – Romani….ati dormit destul cu ochii deschisi!!! -A venit vremea sa ganditi si sa stiti ce vreti !!!
#
Adrian Garbulea Monarhia poate fi beneficå Romaniei,insa doar institutia monarhalå nu salveaza Romania,si nu rezolva problemele mari in care este adincitå de peste 20 de ani!Institutia monarhala este simbolica intr-un stat,nu face legi,nu se implica si nu are puteri in sistemul politic al tårii!Prima mare schimbare de care noi romanii avem nevoie este mentalitatea noastra.Urmatoarele sunt,gasirea politicienilor in primul rind cinstiti,buni profesionisti,devotati tårii, in slujba cetåteanului pt binele si prosperitatea tutor!Trei,Romania are nevoie de noi legi,refacerea celor mai importante institutii ale statului : Justitia,Finantele,Invåtåmintul,fårå aceste institutii bine puse la punct nu poate sa sa fie bine,si nici sa asigure bunul mers a celorlalte institutii de stat!Patru,schimbarea masiva in tot ce este nefunctionabil,dåunator,din sistemul politic si administrativ al Romaniei!Monarhia impreuna cu politicieni adevarati buni politicieni,si cu un popor cu o nouå mentalitate pot face ca Romania sa fie o tarå de succes ,ce evolueazå si nu involueazå ca pina acum,prosperitatea si bunastarea oamenilor va incepe sa creasca,si asa si doar asa,binele poate fi instaurat in Romania !!!
#
#
Simona Beatriz Mosanu http://www.jurnalul.ro/observator/proteste-in-romania-academicianul-dan-berindei-602977.htm
#
Dan Valentin Ilies 70% pentru :).
#
Dan Artex 100%
#
Ana Camelia Baiculescu Monarhia este forma de guvernare ideala. Monarhul este model de moralitate umana, de patriotism, de real umanism si de guvernaore echilibrata. Cele mai prospere si pasnice tari sunt monarhii, lucru foarte cunoscut, insa voit “uitat”…..
#
Dan Paul Cacovean da
#
Mia Dragostin da
#
Dan Valentin Ilies suntem tot mai multi acei cativa care credem in acelasi lucru … din diverse motive http://www.youtube.com/watch?v=XSMUScVUhKk
#
Antonio Adrian Din pacate monarhia a capitulat iar republica a falimentat. E nevoie de o alta forma de administrare a unei tari si sa se faca fara bani. Banii mei stau bine la mine nu la banca iar eu trebuie sa decid cui ii dau banii. Nu administratorul tarii. El sa faca bine sa-mi apere libertatea. De banii mei si ce fac eu cu ei e treaba mea. Nu a monarhiei sau republicii. Asadar amindoua sint expirate. Cu respect pentru monarhie si republica dar consider ca amindoua formele imi fura banii din buzunar si ii da cui doreste guvernul.
#
Razvan Vastea Personal prefer Monarhia constituțională celorlalte forme de guvernământ, însă democratic este ca românii să aleagă prin vot între Monarhie constituțională, Republică parlamentară sau prezidențială. Una din trei. Forma actuală de guvernare (Republică semi-prezidențială) ne-a adus numai necazuri de 20 de ani încoace deoarece tot timpul președintele fie intră în conflict cu primul-ministru, fie îl manipulează pe acesta.
#
Antoneta Irsa Foarte frumos! Nu am stiut. Va multumesc domnule Valentin!
#
Cacovean Adrian acum ori niciodata
#
Gabriela Minea Ne-am intoarce la civilizatiesi un trai normal.
#
Francisk Si Nicoleta Suteu Eu. Cred ca ar fi normal si foarte bine pentru Romania
#
Adina Mihaela Nica Nu cred ca exista o alta solutie mai buna pentru Romania
#
Emil Felician Bodea singura solutie…adevarata Revolutie!
#
Kinga-Krisztina Zerbes Categoric DA!!..vreau Monarhie Constitutionala !!! Traiasca Regele, Traiasca Romania, tara noastra.
#
Mirela Mitache o atitudiine eleganta
#
Andreea Rusu Da
#
Ion Antonescu Regele ar fi singura persoana care ar reprezenta toti romanii si etniile ce traiesc in aceasta tara.Respectul pentru oameni, care reprezinta totul pentru existenta si evolutia unei natiuni, Majestatea Sa l-a dovedit cu prisosinta.
#
Casimceali Ediz E timpul sa vedem acest vis implinit,Doamne AJUTA
#
Mihaela-Ramona Pancan Dle Antonio Adrrian…..daca nu doriti o forma de guvernamant…si mai ales una convenabila ar trebui sa nu mai cereti drepturi.Orice drept se obtine in baza achitarii unei obligatii……Daca nu am reusit revenirea la monarhie mai inainte….ACUM este ora….mai bine mai tarziu decat niciodata.TRAIASCA REGELE
#
Ghiulbahar Casimceali DUMNEZEU SA-L APERE PE REGE si REGELE PE NOI
#
Roxana Negrea Un vis frumos,dar ce pacat ca depindem de atatia altii in transformarea lui in realitate…;9cat am vrea sa-i ignoram ,sunt totusi multi ,multi…..si se cred cei ce detin adevarul istoric….:(
#
Adrian Garbulea Monarhia poate fi beneficå Romaniei,insa doar institutia monarhalå nu salveaza Romania,si nu rezolva problemele mari in care este adincitå de peste 20 de ani!Institutia monarhala este simbolica intr-un stat,nu face legi,nu se implica si nu are puteri in sistemul politic al tårii!Prima mare schimbare de care noi romanii avem nevoie este mentalitatea noastra.Urmatoarele sunt,gasirea politicienilor in primul rind cinstiti,buni profesionisti,devotati tårii, in slujba cetåteanului pt binele si prosperitatea tutor!Trei,Romania are nevoie de noi legi,refacerea celor mai importante institutii ale statului : Justitia,Finantele,Invåtåmintul,fårå aceste institutii bine puse la punct nu poate sa sa fie bine,si nici sa asigure bunul mers a celorlalte institutii de stat!Patru,schimbarea masiva in tot ce este nefunctionabil,dåunator,din sistemul politic si administrativ al Romaniei!Monarhia impreuna cu politicieni adevarati buni politicieni,si cu un popor cu o nouå mentalitate pot face ca Romania sa fie o tarå de succes ,ce evolueazå si nu involueazå ca pina acum,prosperitatea si bunastarea oamenilor va incepe sa creasca,si asa si doar asa,binele poate fi instaurat in Romania !!!
#
Diana Vintan Ar fi o adevarata binecuvantare pentru noi toti!!!
#
Adrian Garbulea toti romånii trebuie så inteleaga un lucru foarte simplu,si anume cå NU SE POATE TRÅI CA IN ELVETIA FURIND CA IN ROMANIA !!!
#
Adrian Garbulea Monarhia poate fi beneficå Romaniei,insa doar institutia monarhalå nu salveaza Romania,si nu rezolva problemele mari in care este adincitå de peste 20 de ani!Institutia monarhala este simbolica intr-un stat,nu face legi,nu se implica si nu are puteri in sistemul politic al tårii!Prima mare schimbare de care noi romanii avem nevoie este mentalitatea noastra.Urmatoarele sunt,gasirea politicienilor in primul rind cinstiti,buni profesionisti,devotati tårii, in slujba cetåteanului pt binele si prosperitatea tutor!Trei,Romania are nevoie de noi legi,refacerea celor mai importante institutii ale statului : Justitia,Finantele,Invåtåmintul,fårå aceste institutii bine puse la punct nu poate sa sa fie bine,si nici sa asigure bunul mers a celorlalte institutii de stat!Patru,schimbarea masiva in tot ce este nefunctionabil,dåunator,din sistemul politic si administrativ al Romaniei!Monarhia impreuna cu politicieni adevarati buni politicieni,si cu un popor cu o nouå mentalitate pot face ca Romania sa fie o tarå de succes ,ce evolueazå si nu involueazå ca pina acum,prosperitatea si bunastarea oamenilor va incepe sa creasca,si asa si doar asa,binele poate fi instaurat in Romania !!!See More
#
Doina Marin SA!
#
Gheorghe Porneala CONSIDER CA MONARHIA CONSTITUTIONALA POATE SALVA ROMANIA ! OFERA STABILITATE SOCIALA < POLITICA < ATAT PE PLAN NATIONAL DAR SI PE PLAN INTERNATIONAL 3 Kinga-Krisztina Zerbes ...este foarte clar ca doar institutia monarhala nu salveaza Romania ....este adevarat ca avem nevoie si de oameni profesionisti, devotati (de care totusi nu ducem lipsa)..mai cred ca mentalitatea noastra se va schimba in momentul in care vom fi tratati ca cetateni cu drepturi si obligatii...nu numai cu obligatii...cand nu vom mai fi furati, mintiti.Poate institutia monarhala va schimba Romania , o schimbare care va dura...doar Romania nu a ajuns in stadiul acesta in doi ani...tara a fost distrusa in 22 de ani...poate daca schimbam ceva acum...si nu dupa alti 4-6 ani ...in tot acest timp pot fi refacute acele legi, institutii...eu sunt convinsa ca la ora actuala doar Monarhia va schimba Romania. Traiasca Regele, Traiasca Romania, tara noastra. @
#
Natalia Miron NU este posibila…si nici nu cred ca s-ar dori acest lucru !!!
#
Natalia Miron Eu, una….NUUU ! …cu tot Respectul pentru Casa Regala, DAR E PREA “TARZIU” PENTRU ASA CEVA IN ROMANIA DE AZI !
#
Gabi Oncescu De drept ar fi trebuit sa revina dupa caderea comunismului !
#
Floris Flavius Fvls Sper încă la reinstaurarea Monarhiei în România!Nu e târziu,mai ales că falsurile dispar și în toată lumea încep să prindă viață alte idei mult mai constructive și aici ma refer la capitalismul care e în cădere liberă!
#
Dexter Alin In momentele de fata Romania are nevoie neaparata de monarhie.
#
Calinescu Aurelia cred cu toata taria ca e cea mai justa solutie , iar personal,singura speranta pentru viitorul nostru, al tuturor romanilor,indiferent de culoarea politica, indiferent de locul unde ne aflam im lume..
#
Ionut Marian Este singura solutie care ne-a mai ramas.Daca nu facem nimic ptr. a reinstaura Monarhia vom fi in aceasi stare mereu cu nenorociti de comunisti la putere si neajunsuri ptr. noi cetatenii tarii.
#
Szobolai Toma Vilhelm sa-si depuna candidatura
#
Ovidius Stephanos Romania cere revenirea la Monarhia Constitutionala.Precum in Cer asa si pe pamant.Regele este Unsul lui Dumnezeu.
#
Vlad Adrian Revine bun sunt de acord si…. Cine plateste Externe tot noi sau se vor confisca averile miliardarilor de dupa rev obtinute prin comisioane si mosteniri
#
Alteta Voastra Regala,
Am citit eseul Vostru. Este admirabil!
Sper din toata inima sa fie citit de cat mai multi romani.
Ce uriasa sansa pentru Majestatea Sa Regele sa Va aiba in Familie si in slujba lui.
Venirea voastra pe lume este destinata inaltelor idealuri. Sa nu uitati Alteta Voastra si sa nu abandonati niciodata.
Alteta,
Am citit oarecum cu sufletul la gura eseul Vostru asteptandu-ma sa regasesc o luare de pozitie ferma si ancorata in realitatea ultimelor 17 zile din Romania. Nu a fost cazul. Marturisesc ca sunt foarte nelamurita. De ce nu se intampla (inca) nimic din punctul de vedere al Casei Regale? Si nu ma refer neaparat la strangerea de semnaturi pentru un eventual Referendum cu privire la reinstaurarea monarhiei, caci poate acest lucru este inca prematur. Dar sondajele graiesc, oamenii care protesteaza in strada aduc cu ei mesaje pro-monarhie. Eu una nu pot sta pe margine fara sa remarc faptul ca acesti oameni nu au primit inca niciun semn de la Altetele Voastre sau de la Majestatea Sa. Un mesaj adresat lor, in mod direct si fara ocolisuri. Acesti oameni exista, sunt reali, iar la scara nationala, aproape 40% dintre romani si-au manifestat foarte recent increderea in MS Regele Mihai, mai presus de oricine altcineva. Majestatea Sa a urcat in sondaje cu 20 de procente in 2 luni. Sunt destul de tanara, dar cred ca nici parintii mei nu au mai fost martori la asa ceva pana acum, in Romania! Este o imbratisare reala, palpabila si vizibila a romanilor care ramane inca neimpartasita sau fara raspuns din partea Casei Regale. Marturisesc ca ma intristeaza (poate prea mult) acest lucru, dar in acelasi timp nu pot sa nu sper in continuare ca in ultimele saptamani s-a produs o apropiere intre noi si Monarhia noastra, de-a dreptul inspaimantatoare pentru intreaga societate romaneasca: mass media au redus acest fenomen care pentru mine, ca sociolog, este aproape astronomic, la o scurta stire intr-un lung jurnal pavat cu zeci de alte subiecte, emisiunile de dezbateri, care toaca zilnic aceleasi si aceleasi subiecte pe parcursul a zeci de ore nu a gasit 20 de minute si pentru acest subiect, clasa politica nu a scos o vorba despre asta, iar insasi Casa Regala pare sa trateze (inca) subiectul cu destul de multa discretie. DA, cred ca pentru aceasta este si vina presei.
Totusi, Alteta, inchei prin a spune ca, daca aniversarea Majestatii Sale de la Bucuresti a putut fi pusa la punct atat de detaliat si desavarsit de un grup restrans de oameni si a rezultat un eveniment atat de important si de prestigios, atunci aceste impedimente trebuie ca sunt, sau pot fi, nesemnificative pentru Familia Regala.
Va multumesc!
A.A.
P.S.: De cateva luni, de cand am aflat, ma bantuie aceasta intrebare si nefiind jurist nu-i gasesc raspuns: Daca actul prin care Monarhia era abolita in Romania, in 1947, nu a trecut prin Parlament… ce inseamna acest lucru? Romania nu este cumva, in mod nelegitim, republica parlamentara? Si atunci, Institutia Regala nu poate face nimic pe cale legala pentru a se reveni la ceea ce comunismul a distrus?
http://www.vestul.ro/stiri/5123/regele-cel-mai-puternic-om.htm
http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=819:regele-cel-mai-puternic-om&catid=41:titluri-editie-curenta&Itemid=37
Superb scris! ..atat ca forma, cat si in ceea ce priveste continutul. Felicitari, Alteta! Aveti condei!
Acest eseu m-a convins sa va caut cartile, la proxima inotarcere in tara.
@Alina Apostu, subscriu la cele scrise de tine. Ar trebui gasita o nisa TV, unde sa se explice, pentru fiecare nivel de intelegere, cum s-a intamplat abdicarea si parghiile pe care am putea merge acum. Nu toti romanii au acces la internet, nu toti isi permit sa cumpere ziare si carti…foarte multi isi gasesc informatiile la TV (de ex.pensionarii).
ALTETA VOASTRA REGALA , dupa citirea acestui eseu , sunt foarte sigura ca in viioarele sondaje , CASA REGALA A ROMANIEI va avea procentajul si mai ridicat decat in acest moment.ATI EXPUS totul scurt si cuprinzator.ATI ATINS toate punctele vulnerabile.CU RESPECT, Bucur Gabriela.
ALT ETA VOASTRA REGALA , inca UN MIC COMENTARIU: PUNCT OCHIT, PUNCT LOVIT.CU MULTA VENERATIE bucur gabriela
Buna ziua,
Ma numesc Adrian Sturza, am 27 de ani, sunt medic, in prezent in anul 3 de doctorat aflat intr-o perioada de mobilitate de 8 luni in Frankfurt. Bunicii mei, Dumnezeu sa ii ierte, imi povesteau cu atat drag de Regele Mihai.. L-am intalnit mai tarziu..odata la Manastirea Izvorul Miron de la Romanesti, si acum cativa ani cand ati vizitat Universitatea de Medicina din Timisoara..eram student..
Am avut si am acelasi sentiment de respect si de drag fata de Rege si Familia Regala..intr-adevar gandul la Regele Mihai se imbina cu gandul la Romania.. Nu ma pricep deloc la politica, dar pot sa spun ca Familia Regala a Romaniei transmite dragoste de tara, stabilitate, respect!
Nu stim ce o sa se intample in viitor, are grija Dumnezeu de toate, nu putem stii unde ne poarta viata..cum spunea IPS Bartolomeu Anania: “Viata te arunca si in sus, te arunca si in jos..te urca si in varful unui munte, te poate arunca si in fundul unei prapastii..ajuns in varful muntelui e esential sa nu ametesti, iar in fundul unei prapastii sa nu fi fara speranta..pericolul de a ametii in varful muntelui e incomparabil mai mare cu cel de a fi in fundul unei prapastii..in fundul unei prapastii vei gasi resursele unei noi sperante, dar daca ametesti in varful muntelui nu urmeaza decat caderea care poate fi fatala..”
Cu respect,
Adrian Sturza
Excelent!
Bun, 40% (eu zic mult mai multi) dintre romani doresc reinstaurarea monarhiei. Cum procedam mai departe?
http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Regele_Mihai_ii_zdrobeste_la_incredere_pe_politicieni_0_636536651.html
http://www.romanialiberala.ro/RL/2012/01/31/monarhie-daca-nu-noi-cine-daca-nu-acum-cand/
Foarte inspirat articol!.
Intamplarea face sa ma aflu in plina lectura a Jurnalului lui Raoul Bossy,unde sunt punctate pe zile actiunile MS Regele si ale Reginei Mama.
Desigur ,pentru mine,reprezinta o recertificare a celor pe care le cunosteam deja din alte lecturi.La 30 decembrie 1947 Bossy nota:”…Sunt adanc convins ca aceasta mizerabila si perfida comedie nu poate infatisa,peste vointa astazi incatusata a romanilor,sfarsitul dinastiei romane care a dat opt decenii de propasire tarii si a inscris pagini de glorie si istorie a neamului”(pag.364).
Apoi am reflectat:ce premonitie nascuta din educatie,bun simt si patriotism!;ce mare binecuvantare si semn divin:posibilitatea ca MS Regele si MS Regina sa fie onorati-in viata fiind amandoi-de tara lor dupa 65 de ani de la abdicarea fortata!.
Dumnezeu nu a dat la multe natii acest semn-numai noi sa avem ochi cu care sa-l vedem!.
Nimic nu este intamplator!.
Nimic fara Dumnezeu!.
La buna vedere.
Eu cred ca toata agitatia asta din ultima vreme, legata de restaurarea monarhiei, se reduce, de fapt, la doua aspecte:
1. DA, regele Mihai a fost un sef de stat responsabil, cu merite incontestabile in istoria noastra, si este, indubitabil, un om plin de calitati. Dar asta nu inseamna, automat, ca toti regii sunt astfel si ca restaurarea monarhiei ne-ar asigura sefi de stat ireprosabili pentru vecie. Riscurile ca un rege sa lase de dorit ca sef de stat sunt aceleasi ca si pentru oamenii de rand (sa dam un singur exemplu: Carol al II-lea), cu diferenta ca, spre deosebire de acestia, sunt mult mai greu de indepartat din fruntea tarii, daca se dovedesc nedemni de rangul lor;
2. Restaurarea monarhiei n-ar schimba cu nimic clasa politica tarată si nici faptul ca puterea ar ramane, in continuare, in mainile ei. Sa presupunem c-am avea un rege in fruntea statului. Asa, si? Puterea legislativa, puterea executiva, puterea judecatoreasca ar fi exercitate de aceiasi oameni ca si pana acum, iar un prim-ministru lipsit de scrupule poate fi la fel de daunator ca un presedinte jucator, ba si mai mult, caci Constitutia ii confera toate atributiile practice care-i lipsesc presedintelui si nici macar nu-l obliga sa renunte la apartenenta de partid.
Concluzia este ca, oricat de cumplita ar fi situatia in care ne zbatem astazi, nu trebuie sa cedam panicii si sa cautam tot felul de solutii “salvatoare” si mirobolante. Marile schimbari nu aduc obligatoriu salvarea. Da, monarhia a facut lucruri mari pentru aceasta tara. Dar transmiterea functiei supreme in stat pe cale ereditara, din tata-n fiu si, mai nou, din tata-n fiica, este o idee medievala si revoluta si, mai ales, nu tocmai “meritocratica”. Nu putem construi viitorul intorcandu-ne in trecut. Vreau sa cred ca noi, ca popor, putem mai mult.
“.Sistemul dictaturii comuniste a fost instalat în anul 1917 în Uniunea Sovietică și a fost încheiat tot de Uniunea Sovietică, în anul 1989.”
Cu tot respectul, Alteta, mi se pare ca uitati faptul ca Uniunea Sovietica si comunismul din aceasta tara s-au prabusit nu in 1989, ci in 1991.
Afirmația mea se referă la faptul că sistemul comunist (din țările orientului european) s-a prăbușit în 1989 cu ajutorul Uniunii Sovietice (adică țara care a instituționalizat comunismul în 1917).
Afirmația mea nu se referă la anul în care s-a prăbușit Uniunea Sovietică, adică 1991.
Cu toată considerația,
Radu al României
“Afirmația mea se referă la faptul că sistemele comuniste s-au prăbușit în 1989 cu ajutorul Uniunii Sovietice (tot cea care le-a instaurat cu câteva decenii mai devreme).
.
Afirmația mea nu se referă la anul în care s-a prăbușit Uniunea Sovietică, adică 1991.
.
Tot neclar rămâne pentru dumneavoastră?”
‘
Da, tot neclar ramane, pentru ca insasi exprimarea e neclara. Cand scrieti: “Sistemul dictaturii comuniste a fost instalat în anul 1917 în Uniunea Sovietică și a fost încheiat tot de Uniunea Sovietică, în anul 1989”, se presupune ca, daca, la inceputul frazei, v-ati referit la instaurarea comunismului IN URSS, tot la URSS va referiti si la sfarsit. Altminteri, ce sens are precizarea ca dictatura comunista a fost instalata in 1917, din moment ce, in Romania si alte tari din Europa de est, ea a fost instaurata mult mai tarziu?
Îmi pare rău dacă exprimarea mea a fost neclară. Afirmația mea se referă la faptul că în România, ca și în alte țări de dincolo de Cortina de Fier, comunismul s-a prăbușit în anul 1989 cu ajutorul Uniunii Sovietice, țară care a instalat comunismul ca sistem de guvernare, în anul 1917.
Este imposibil să nu înțelegeți paragraful de mai sus.
Vă mulțumesc pentru vigilența cu care nu scăpați din vedere nici o secundă blogul meu. Aceasta mă face să nu mă simt singur.
Cu toată considerația,
Radu al României
Cititi aici:
http://www.romanialiberala.ro/RL/2012/02/01/de-ce-monarhie-constitutionala-i/?utm_source=Romania+Liberala&utm_campaign=123ad724a0-De_ce_Monarhie_constitutionala_I_2_1_2012&utm_medium=email
#
http://www.romanialiberala.ro/RL/2012/02/02/de-ce-monarhie-constitutionala-ii-2/?utm_source=Romania+Liberala&utm_campaign=cac637e0a8-De_ce_Monarhie_constitutionala_I_2_1_2012&utm_medium=email
“Vă mulțumesc pentru vigilența cu care nu scăpați din vedere nici o secundă blogul meu. Aceasta mă face să nu mă simt singur.”
.
Vai de mine, dar nici nu cred ca exista acest risc, la cat de popular a devenit curentul monarhic in ultima vreme! 😆
Nu am citit ceva mai limpede, mai succint si mai adevarat ca pagina ultima de blog!
Felicitari!
Cu afectiune,
M.
Ref.:28;30
Nihil tam bene dictum quod non posit depravari.
Off-topic: E oficial! Romania are numai 19 milioane de locuitori:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2012/02/02/romania-are-numai-19-milioane-de-locuitori/
N-are rost sa ma ironizati cu atata finete, domnule Florin Popescu. Pentru ca nu-nteleg nimic. In ce priveste latina, n-am fost capabil niciodata sa trec mai departe de “In vino veritas”. Dupa cum a semnalat si Principele Radu, la fel de fin si de discret ca dumneavoastra, sunt cam troglodit. Altminteri, va inchipuiti c-as fi facut de mult parte din clubul neoficial, dar select al monarhistilor. 😆 😆 😆
Nu este nici o ironie ci inseamna:Nimic nu este atat de bine spus incat sa nu poata fi denaturat.Petrus Abaelardus(1079-1142)!.
Nici apartenenta la clubul neoficial dar select nu mi-o arog-desi m-ar onora!.
Eu citesc si judec atitudinile si imi exprim parerea,cat s-o mai putea!.
Ceva tot trebuie sa intelegeti:eu semnez in clar iar dumneavoastra cu emoticons.
Sa fie de la taria convingerilor?
D-le muschetar,
Am incercat sa inteleg punctul dvs. de vedere sau mai degraba temerile dvs. insa eu cred ca revenirea monarhiei va insemna in primul rand (treptat, desigur) o revenire la valorile morale fundamentale, la cinste, corectitudine, spirit civic, etc., iar incadrarea lor in trecut sau viitor cred ca are mai putina importanta.