Astăzi, 1 decembrie 2011
La data de 1 decembrie 1918, Transilvania s-a unit cu România, iar data a rămas drept simbol al Marii Uniri. Dar Statul român nu se naște de câte ori i se alipește sau i se dezlipește o bucată de pământ. Dacă Statul actual s-ar fi născut în 1918 (așa cum o sugerează indirect alegerea actualei Zile naționale și cum s-a și afirmat uneori public), atunci Alexandru Ioan I și Carol I ar rămâne în istorie doar ca fondatori ai Casei de Economii și Consemnațiuni. În anii din urmă, au început să se vehiculeze cuvinte importante, precum “viziune”, “identitate”, “continuitate”. Este bine că ele pătrund în vocabularul puterii politice și mediatice. Dar aceste virtuți au nevoie să fie tratate corect, și nu fantezist. Viziunea se face cu generozitate și cu responsabilitate, nu cu șmecherie și cu interes propriu. Identitatea nu se repară cu oportunități politice, fie ele și inspirate, ci cu loialitate. Continuitatea înseamnă cunoaștere și respect, nu dispreț la adresa instituțiilor, domnia bunului-plac și meșteșug politic. În ultimii ani, la început de decembrie, voci iscusite vorbesc despre însemnătatea Zilei naționale sau despre alegerea ei. Ultimii ani au născut neliniști privitoare la chestiunea “cine suntem”? Întrebarea are valențe europene, nu numai românești sau post-comuniste. Este o nedumerire pe care Cortina de Fier, globalizarea, noile modele ale sistemului internațional și terorismul nu au creat-o, ci au sporit-o. Este o dilemă alimentată de decapitările identitare din epoca modernă și contemporană, care au mers paralel cu dezvoltarea salvatoare și inspirată a democrației și libertăților. Este, de asemenea, rezultatul faptului că democrația nu reușește să se delimiteze complet de disimulare, iar libertatea să se debaraseze complet de iresponsabilitate. Ziua națională a fost, din 1866 până în 1948, o sursă de mândrie și de confort identitar. Astăzi ea este doar un instrument, neîndemânatic folosit. Vă propun să ne gândim nu la dilema “10 Mai” sau “1 Decembrie”, ci la sensul cuprinzător a patru dintre însemnele statalității contemporane: Ziua națională, stema, bancnota și Imnul național. Apartenența la Uniunea Europeană și la NATO, presiunea globalizării, precum și slăbiciunea unora dintre instituțiile naționale vor obliga, poate, țări ca România să reconsidere simbolurile naționale și să le transforme în instrumente de producere a binelui. Când am spus “vor obliga”, de fapt, am greșit. România nu este obligată la nimic. Țările trec uneori pe lângă ocaziile istorice, fără să le folosească. Democrația, pe care noi am reobținut-o în anul 1989, este un lucru de preț, fundamental. Dar ea nu obligă la generozitate, tot așa cum libertatea nu obligă la simț al răspunderii. Poți să fii prosper și egoist, inteligent și rău-intenționat, inspirat și indiferent, fermecător și leneș. Poți să fii democrat și iresponsabil sau apărător al libertății și ne-loial țării tale. Orwell a spus că în comunism nimic nu era mai imprevizibil decât trecutul. Dar ceea ce Orwell nu a prevăzut este că și pentru democrațiile secolului XXI trecutul este uneori “un bun” interpretabil în funcție de cum ne aranjează politic, la un moment dat. Acesta este izvorul dilemei “10 Mai” sau “1 Decembrie”, și nu datele istorice, ca atare. Greu vei găsi un învingător în demonstrația că “10 Mai” este o zi mai importantă decât “1 Decembrie”. “10 Mai” este mai convingătoare decât “1 Decembrie” pentru că are tradiție de simbol statal, fiind Ziua națională lasată moștenire de cea mai bună parte din istoria noastră modernă. Tratarea moștenirii ca pe un legământ este reflexul țărilor coerente și stabile. România de astăzi, stabilind Ziua națională la “10 Mai”, nu ar fi mai puțin republicană, ci puțin mai demnă și mai respectabilă. Ironia soartei face ca ultimele trei Zile naționale din istorie, “10 Mai”, “23 August” și “1 Decembrie” să fie zile cu puternice conotații regale. Astăzi, după peste șase decenii de confuzii la nivel instituțional, ni se pare irelevant, poate, detaliul acurateței tradiției. Și înțelegem greu importanța de a păstra continuitatea și coerența Establishment-ului. Tocmai de aceea suntem vulnerabili. În zilele ce au urmat lui decembrie 1989, alegerea Zilei naționale de “1 Decembrie” și a numelui constituțional de România (înlocuind Republica Socialistă România), au fost instincte politice, gesturi de conservare a puterii prin evitarea comparațiilor constituționale stânjenitoare. Ele au reprezentat un act de provizorat istoric, nu un act altruist de redare a demnității și respectabilității. Dar, oricât de precaut și de meșteșugit ar fi, un calcul politic rămâne fără semnificație și valoare dacă nu servește interesul național, dacă nu este generos și responsabil, dacă nu continuă firesc mersul lucrurilor. 1 Decembrie, zi glorioasă din istoria noastră, este neconvingătoare ca Zi națională, din cauză că a fost folosită drept o re-inventare de tip orwellian a trecutului. Tot așa cum orwelliană era și imaginea deplorabilă pe care o aveam mereu în ziua de 1 decembrie, la Alba-Iulia, cu personalități publice bucureștene sulfuroase, dând din coate în primul rând, pentru a împrumuta ceva din legitimitatea istorică a lui Ferdinand și a Mariei, la al căror chip se închină ocazional, o oră pe an. În aceeași ordine de idei, noi am continuat, după 1989, fără măcar a ne da seama, să alterăm respectabilitatea statalității noastre prin imprimarea pe bancnote a unor chipuri care nu au nimic comun cu sensul monedei naționale. Bancnota este apanajul statalității, nu al culturii, ea este un dreptunghi de hârtie impregnat cu sens geopolitic. Pe bancnote, prin urmare, este nevoie să apară chipuri de oameni de Stat. Noi am schimbat orwellian foaia, punând chipuri culturale dintre cele mai diverse, precum cele ale lui Eminescu, Blaga sau (cred) Enescu. Bancnota nu este un mijloc de îmbățoșare folclorică. Avem o largă paletă de candidați legitimi pe bancnote, de la Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, până la Alexandru Ioan I, Carol I și Fedinand, pentru a nu ne apropia, prea periculos, de Mihai I. Dumnezeu să ne înțeleagă de ce ne trebuie un compozitor pe moneda națională! Locul lui de onoare este la Ateneul Român, așa cum locul Poetului național este la bibliotecă, al lui Nicolae Iorga la Academie, iar al lui Caragiale la teatru. Știu prea bine că transferul anumitor prerogative de suveranitate către Uniunea Europeană va însemna, în viitor, înlocuirea bancnotei naționale. Este un gest pe care societatea noastră este gata să îl facă pentru binele ei. Exemplul dat de mine vorbește despre instinctul distrugerii și nu are legătură cu încheierea existenței monedei naționale, în favoarea celei comune europeană. Orwell a ratat șansa de a se naște român. El ar putea să roșească astăzi de invidie dacă ar trăi să vadă cum în Sala Tronului a Palatului Regal din București se organizează frecvent agape, cocktail-uri și defilee de modă, contra a câteva mii de euro. Sala Tronului este spațiul sacru al statalității românești. În anii ’70 și ’80, la Castelul Pelișor – mi-a relatat o distinsă muzeografă – o poetă stingea țigări pe mobila aurită a Reginei Maria, iar un prozator spărgea pahare regale de cristal, izbindu-le de pereții cu lambriuri. Atacul lor nu era la inventar, ci la statalitate. La fel, sacrilegiul de la Sala Tronului nu ofensează cultural (de fapt este efectuat de oameni de cultură), ci statal. Stemei naționale (prin intervenția nemijlocită a unui personaj politico-militar încă în viață) i-a fost retezată, într-o secundă, în decembrie 1989, coroana istorică. Coroana rotundă (închisă) este simbolul neatârnării. Ea este, grafic vorbind, ilustrarea unei cetăți închise, adică stăpână pe ea. Păstrarea intactă a stemei tradiționale a Statului român modern ar fi un atu al instituțiilor de astăzi și, implicit, al celor care le conduc. Dacă, după anul 1989, au înțeles acest adevăr Moscova, Sofia, Belgrad, Tbilisi, Podgorița, Budapesta și Varșovia, de ce nu îl înțelege Bucureștiul? Este șmecheria noastră mai iute decât memoria noastră? Ar merita, dacă timpul vă permite, să vă uitați pe Internet la stemele statelor Uniunii Europene, comparându-le cu stema României post-decembriste. Este un contrast frapant, în defavoarea noastră, în primul rând la nivel estetic, și apoi la nivel simbolic. Sunt țări care nu și-au schimbat Imnul de Stat timp de sute de ani. De ce ar face-o? Ele nu au nimic de uitat. Noi, da. Un astfel de cântec ar trebui să fie mai puternic decât bunul nostru plac, fiindcă înmagazinează forța unui legământ primit de la cei dinaintea noastră. Există o diferență între “Trăiască Regele” și orice alt cântec de vocație patriotică, iar importanța acestei diferențe o vom simți curând, când brand-ul de țară nu va mai fi o oportunitate de piață, ci o urgență națională. Brand-ul de țară ar trebui să fie un instrument așezat utilitar pe același raft cu stema, cu imnul, cu steagul, cu Ziua națională și cu una din fețele monedei euro (cealaltă față a monedei, ca și bancnota, va face loc însemnelor europene). Ar fi interesantă o dezbatere despre spatele monedelor Euro care, după cum știți, rămâne “național” și este un prilej de jocuri, comentarii, colecții și simbolism pentru mulți europeni, mai ales tineri. Sunt convins că România în Uniunea Europeană, folosind fără complexe de inferioritate instrumentele ce au format-o ca Stat modern european, amintindu-și de Carol I, de Coroană, de Fundațiile Regale, de toate împlinirile Mariei și ale lui Ferdinand I, trecând prin “Traiască Regele” și pe sub Arcul de Triumf, va fi o Românie mai puternică, mai pragmatică și în pas cu lumea. |
La Multi Ani Romania!
perfecta dreptate!!!
la multi ani romane ori unde teai afla si nu uita ca romania este tara ta
Un alt articol extrem de bine articulat!
Legat de imnul national, transcriu mai jos comentariul meu facut acum cateva luni la “Psihologia Imnului National” de Andrei Plesu (recomand articolul cu caldura celor interesati de subiect – analiza psiho-lingvistica e impecabila… ) caci nu doar textul imnului actual – ales sub semnul inertiei proletcultiste – este auto-incriminator ci si asteptarea romanilor legata de ‘armonic-melodic’.
“Cheia minora este deprimanta, iar alegerea unei piese corale – cu repetarea strofelor – este nepotrivita ca imn si dpdv MUZICAL (“Trei culori” e in aceeasi categorie). Imnul de dupa 1953, dincolo de textul tendentios al vremii, avea structura muzicala potrivita, cu dezvoltarea unei teme minore catre un final mandru-triumfator, in tonalitate majora, deschisa… Se poate obiecta (de gustibus) ca “A”-ul minor era prea lung si insuficient de memorabil-melodic; dar “B”-ul imi crea senzatia ca imnul ‘nostru’ – cantat orchestral (precum cere protocolul) la ceremoniile olimpice sau campionatele internationale – era IMN, comparabil cu cele pe-de-a-intregul-triumfatoare, cum erau (si inca sunt) imnul rusesc sau cel american, scrise in intrergime in tonalitate majora.” A G Sahlean
La mulţi ani România!
La mulţi ani tuturor românilor!
Am 21 de ani si sunt student la Teologie! Vreau sa stiti ca apreciez foarte mult tot ceea ce a insemnat si inseamna inca monarhia in Romania! Fara regalitate, tara noastra ar fi aratat altfel astazi, probabil mult mai lipsita de valori eterne… Vesnica sa le fie pomenirea tuturor acelora care au iubit acest pamant, l au innobilat, l au aparat si si au varsat sangele pentru el! TRAIASCA ROMANIA…
Subscriu fara rezerve comentariului Altetei voastre. Romaniei ii trebuie redate simbolurile. Un singur detaliu imi permit sa adaug: moneda euro nu va trece de anulk nou, deci sa nu ne mai facem griji pentru moneda unica.
[…] Iar al treilea gand al meu in ziua speciala de astazi a mers catre expunerea pertinenta si demna a unui om de stat de mare valoare, Principele Radu al Romaniei, care a consemnat pe blogul sau adevarata semnificatie a zilelor istorice ale Romaniei. O expunere absolut relevanta: http://www.romaniaregala.ro/jurnal/astazi-1-decembrie-2011/ […]
la multi ani romania
Nivelul nostru de viata tine de nivelul de reprezentare si de administrare a tarii noastre!
.
Concetateni importanti si responsabili! :
– La buni si multi ani,
de reprezentare si de gospodarire eficienta a ROMANIEI!
Cu citatul din Orwell ați spus totul. Iar evolutia stemei Rusiei (știți, fosta URSS, comunism, etc.) este explicata succint pe Wikipedia. Forma actuala a acesteia este încărcată mai mult de simboluri crestine si regale decât ce avem noi. Evident, elitele noastre comentează mai degrabă nonpersonaje media decât astfel de subiecte. Poporul nu are nicio vina.
La multi ani cu ocazia zilei de 1 decembrie.
Unirea de la 1 decembrie 1918 nu s-ar fi putut face fara sprijinul regelui Ferdinand si a reginei Maria.
La mulți ani, Majestății Sale Regele Mihai și Casei Regale a României!
Poema Română:
http://www.youtube.com/watch?v=uvpjT9ltdrY
Doamne ajuta!
10 Mai este adevarata sarbatoare a romanilor, intr-adevar!
La mulți ani, Majestățile Voastre și Altețele Voastre Regale!
1 Decembrie e sărbătoarea Regatului Român, a Coroanei Române și a Familiei Regale Române!
Regele Ferdinand Întregitorul și Regina Maria au săvârșit și împlinit unirea tuturor românilor. Sunt adevăruri care vor lumina de-a pururi istoria românilor. Ar trebui să avem înțelepciunea să ne extragem din ele energia pentru a ne reclădi ființa națională. Atunci am repune coroana pe capul acvilei, am sărbători ziua națională la 10 Mai, l-am readuce pe Regele Mihai pe tronul României… adică am înfăptui tot ceea ce reprezintă adevărata suveranitate și demnitate a poporului român.
TRĂIASCĂ REGELE ÎN PACE ȘI ONOR!
LA MULTI ANI ROMANIA !
Tara trebuie sa revina la simbolurile noastre identitare care reflecta nu numai statalitatea, dar si parcurgerea unei etape de civilizatie pe care unii se straduiesc sa o stearga.
Pentru mine 1 Decembrie este zi nationala ca si 24 Ianuarie – Unirea Principatelor Romane, 27 Martie – Unirea Basarabiei cu Tara si 28 Noiembrie – Unirea Bucovinei cu Patria Mama. Deasupra tuturor acesror zile se afla 10 Mai – INDEPENDENTA, fara de care aceste sarbatori nu ar fi existat sau unificarea s-ar fi produs mult mai tarziu.
Unirea provinciilor/principatelor in 1918 s-a facut cu un stat existent, independent, egal cu celelalte state ale Europei.
Coroana statalitatii se afla in stemele tuturor statelor foste comuniste, inclusiv a celor rezultate din dezmembrarea Iugoslaviei. Numai noi ne incrancenam in prostie.
Doresc Tarii noastre si cetatenilor ei tot binele din lume !
LA MULTI ANI MMLL Regelui Mihai I si Reginei Ana precum si intregii Familii Regale !
Alexandru-Grigore PISOSCHI
Iubesc Romania pentru ca ma inspiria.Da-ti un click va rog si spuneti-mi parerile voastre http://www.youtube.com/watch?v=vTwONC0qTkc .Traiasca Romania !
Un text de o covarsitoare si trista acuratete despre (i)realitatea romaneasca. Disesctia fina a Princpelui Radu arata inca odata cat de departe suntem de a recastiaga ce am pierdut in urma a cinci decenii de dictatura. Daca mai adaugam si decalajele istorice fata de Occident, pacientul intins pe masa din sectia de terapie intensiva si numit Romania pare ca nu mai are nicio sansa. Totusi, cand cuvintele sunt rostite de un membru al Familiei Regale, este evident ca undeva, acolo, doctorul stie ca pacientul poate incepe recuperarea. E greu, dar nu imposibil!
Andrei Muraru
La multi ani!
CRED plangand, in toata iubirea, bunatatea, frumusetea, demnitatea, toata credinta. Visez la Romania si la toti cei care o ajuta si incurajeaza, visez la Romania Europeana, visez la Romania care ocroteste si implineste destinul etern al omenirii, UNITATEA in DIVERSITATE.
CRED in IUBIREA DE SEMENI drept simbol sfant al pacii si prietenieii intre toate popoarele lumii, drept sfant simbol al DOMNULUI.
Traiasca Regatul Románesc,Traiasca Regele Mihai,astazi de 1 Decembrie dorinta mea cea mai mare este ca románii sa se uneasca impotriva nedreptatii impotriva minciunii si mai mult ca niciodata sa dorim sa devenim ceeace am fost…..O tara respectata si independenta,,,,,,
Alteţa Voastră Regală, permiteţi-mi să vă prezint sincerele mele consideraţii în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate de către Alteţa Voastră Regală ca membru al Familiei Regale a României şi efortului depus de a (re)prezenta o Românie modernă, europeană, conectată la cele mai importante instituţii internaţionale, prin intermediul cărţilor publicate, conferinţelor susţinute şi articolelor publicate în mediul online.
În legătură cu articolul intitulat „Astăzi, 1 decembrie” publicat pe blogul Alteţei Voastre, consider că proclamarea zilei de „1 decembrie” ca zi naţională statului român, în 1990, a fost o alegere grăbită deoarece, în 1990, după aproximativ o jumătate de an de la prăbuşirea comunismului, românii aveau nevoie să se identifice printr-un nou simbol, revenirea la vechiul imn care să le insufle curaj în momente de cumpănă şi să dea uitării ziua de 23 august, înlocuind-o cu ziua de 1 decembrie. Totuşi, eu, ca cetăţean român, consider că ziua de 10 mai are mai multă greutate din punct de vedere istoric, dacă încercăm să o comparăm cu 1 decembrie 1918. Nimeni nu contestă faptul că 1 decembrie este un punct de reper în manualele de istorie pentru că atunci s-a reuşit întregirea statală, dar nu trebuie să scăpăm din vedere polivalenţa zilei de 10 mai: la 10 mai 1866 Carol I depune jurământul în faţa Parlamentului, la 10 mai (anul 1877) regele Carol I proclamă Independenţa României, iar în anul 1881, tot la 10 mai, Carol I a fost încoronat ca Rege al României. Ca un ultim argument în favoarea zilei de 10 mai, aduc aminte că la 10 mai 1941, Majestatea Sa Regele Mihai I al României a primit bastonul de mareşal.
Ziua de 1 decembrie 2011, deşi ar trebui să fie o zi de sărbătoare, de solidaritate, de unitate şi de comemorare a momentelor importante din viaţa României de la începuturi până în prezent, este o zi în care tensiunile politice îşi fac simţite prezenţa mai adânc, Alba Iulia devine un loc al manifestaţiilor antiguvern, nu locul unde s-a săvârşit un eveniment istoric, iar tensiunile sociale care bântuie întreaga Europă reuşesc să trezească, măcar pentru o zi, un popor român care nu conştientizează perioada tulbure prin care trece Uniunea Europeană şi nu numai.
Mă înclin şi vă transmit toată stima şi respectul,
Alexandru Văduva
Aveti dreptate, alteta! In general, cine nu mai are replica, prefera sa evite confruntarile de idei. Asta ati facut si dvs., prin stergerea mesajului meu, dupa ce, in prealabil, l-ati postat. Procedand astfel, mi-ati dovedit ca v-am facut mat.
Apreciez mult articolul dumneavoastră și da sunt de acord că avem mare nevoie să ni se redea însemnele de identitate națională dar pentru mine ca româncă, care m-am nascut intr-un 1 decembrie, în anii în care aceasta dată nu era Ziua Națională,1 Decembrie 1918 nu înseamna doar alipirea Transilvaniei la Romania.1 Decembrie este DEFINITIVAREA ROMÂNIEI MARI la care a visat Mihai Viteazul, cel mai mare vizionar român care a condus vreodata acest popor, din 1918 și pâna când v-a exista un singur suflet care simte și trăiește românește România Mare este o realitate la care avem datoria de a visa, pentru care avem datoria să ne rugăm și pentru care avem datoria să luptăm !
Excelent articol. Tot ce spuneti este adevarul, adevar care deranjeaza si mult pe ciocoii din politica româneasca. Ciocoii sunt cei care au promovat toate aceste simboluri dupa revolutie. Atunci nu am stiut sa valoram aceste lucruri si nu le-am dat importanta pe care trebuia sa le-o dam si asa ne merge. În loc sa ne inspiram în simbolurile istorice preferam copii ieftine ale unor simboluri americane. Uitati-va numai la stelutele care apar în cercul cu actuala stema care este o copie a celei americane. Ce are de-a face statul român cu cel american? Si ca astea multe alte prostii care nu au nimic de a face cu cultura nosatra. Dar continuati pentru sa deschideti ochii pentru ca tot mai multi tineri si nu numai încep sa valoreze cu adevarat importanta traditiei si a cunoasterii adevarului istoric. Cred cu tarie ca într-un viitor nu prea îndepartat vom revenii la aceste simboluri si cred cu tarie ca România va revenii la monarhia parlamentara. Este indispensabil pentru ca poporul si societatea din care facem parte sa revina la normalitate. Exista pe stema regala si mai concret pe medalia lui Carol o fraza care spun mult despre valorile pe care Casa Regala le promoveaza:
PRIN STATORNICIE LA IZBÂNDA . Ca sa nu mai vorbim de cea mai importanta: NIHIL SINE DEO.
Asta-i atitudinea pe care cei care mai credem ca lucrulile se pot îndrepta trebuie sa o avem.
Asa sa ne ajute Dumnezeu.
…ma refeream la stelutele care apara în cerculetul de la Guvernul României.
Coroana Regală, monumentalizată pe fruntea României!…
De la 1918, până astăzi, în fiecare an, istoria laurează cu încă o sărbătoare, întreaga românime de pretutindeni. Această dată calendaristică semnifică grandioasa zi istorică, a Unirii sub sceptrul lui Ferdinand cel Loial, Întregitorul, a întregului teritoriu românesc strămoşesc, al României Mari! Mici în afaţa infinitului, dar mari, puternici, liberi şi stăpâni în propria ţară, românii închină ziua de 1 Decembrie 1918 ţării care a fost reîntregită sub Coroana Regală a României! Dar, orânduirea de după 1947 a lăsat rezerve „genetice” cu putere de regenerare până azi. Întocmai la zile de sărbătoare, odraslele de acum ale sovieto-comunisto-securiştilor provoacă la încăierare. Iar o parte a presei, a oceanelor de ziare care scriu despre 1 Decembrie 1918, dacă nu critică monarhia, în tot cazul, o înfăţişează ca pe o ramă de artefact, la o capodoperă, în contextul Marii Uniri! Deşi, această zi, ca şi 23 august, ca şi 10 mai este referenţială pentru istoria modernă a României şi are monumentalizată pe fruntea ei, pentru eternitate, Coroana Regală!
Iar acolo unde-s uneltele de scăpărare ale intrigii naţionale, în presa preschimbată în fiţuică de partid, se remarcă adesea, în articole proaspete, subiecte jenante, de factură descalificabilă. Sunt produsele celor care scriu abrupt, fără să aprofundeze cultura şi fără să adune experienţă şi ştiinţă! Clocotitorii ziarişti în cauză care se formează ca următoarea gardă a presei, sunt animaţi prea mult de teme senzaţionale. Fără să fi descoperit adevărul, (unii dintre ei nu au descoperit încă limba română şi discursul civilizat), scriu nelimitat şi rău, despre regii României, acum, cu o ură bestială, despre Regele Mihai I al României, deşi Majestatea Sa nu se implică în masacrul politic asupra inteligenţei, în opera de desacralizare a ce a mai rămas nepângărit de comunism, stă departe de acţiunile manevrării poporului prin forţele politice, nu se alătură celor care chinuie naţiunea, nu participă la vânzarea istoriei României. Această verticalitate morală îl face pretutindeni în lume respectat, fiind invitat la importante evenimente, la cel mai înalt nivel, ceea ce a conturat contribuţia de valoare a Familiei Regale, la integrarea europeană şi euro-atlantică a României. Civilizaţia vestică îi datorează şi Regelui nostru faptul că războiul anti-german a fost prescurtat, şi prin aceasta, mulţi ostaşi nu şi-au mai găsit sfârşitul pe front. Aceasta este imaginea reală a Regelui Mihai I în lume, biografia Sa fiind oglindită în demnitate, onestitate şi patriotism.
Suntem o ţară liberă! Căderea comunismului, cu jertfa de sânge a poporului român a deschis drumul rezidirii României democratice. Familia Regală a României se bucură de libertate sub cerul ţării. Ostilitatea comunisto-securistă postdecembristă, însă, răbufneşte încă, regimul totalitar încărcat de ură, din trecut, mai exercită influenţă şi în rândurile stăpânirii de azi. Puterile care se succed astăzi păstrează oameni ridicaţi din vechiul sistem politic şi lovesc neîncetat şi nedrept în Rege şi în Monarhie.
Toate acţiunile Majestăţii Sale, ale întregii Case Regale a României au ca ţel reaşezarea ţării, acolo unde îi este locul. Şi totuşi, faţă de Familia Regală a României se continuă împânzirea cu iraţionalităţi şi distorsiuni istorice, se desfăşoară, într-un ultim delir, un arsenal muribund de ostilităţi! Dar adevărul le afrontează şi le califică drept infectări ale istoriei României!
Pe 1 Decembrie ţara sărbătoreşte Marea Unire de la Alba Iulia! Este una dintre sărbătorile naţionale care mărturiseşte că sub Coroana Regală a României s-a adăpostit întotdeauna dragostea de ţară, curajul, jertfa, ardoarea de libertate, sublimitatea independenţei şi suveranităţii…! În pragul vremurilor noi, după mai mult de douăzeci de ani de la recâştigarea libertăţii, braţele de gheaţă ale ostilităţii, încă închid intrarea pe uşa istoriei, a celor care au făptuit-o! În primele rânduri, la sărbătoare sunt aliniaţi întocmai acei care au scrâşnit din măsele şi au tunat cu răutate împotriva cuvântului în Parlamentul României, al Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României! Unii şi aceiaşi fac încă şi astăzi, la zi de sărbătoare cu sfântă şi eternă pecete monarhică, aceeaşi politică a unui singur spirit: răutatea bestială împotriva Regelui! Un neînfrânat avânt pentru acapararea puterii încrâncenează pe oamenii politici de azi. Citându-i pe antici, am putea spune despre ei că sunt animaţi de idealul binelui puterii nu al puterii binelui! Astăzi, de 1 Decembrie, nici la Alba Iulia, nici la Bucureşti, Majestatea Sa Regele Mihai I al României nu ar fi fost huiduit de mulţime, aşa cum li s-au întâmplat preşedintelui şi premierului. Aceasta spune că deşi, din păcate, corupţii din presă îi glorifică, istoria nu îi va ierta mai târziu! Partea glorioasă a istoriei României a fost scrisă de domnitori şi monarhi nu de preşedinţii, unul şi unul…! (Aurel V. ZGHERAN)
Acest text se află publicat pe Portalul Radio Iasi: http://portal.radioiasi.ro/cum-a-fost-sarbatorita-ziua-nationala-a-romaniei-a11061.html
la multi ani Romania!
LA MULTI ANI ROMANIA SI SA FIM MANDRII CA SUNTEM ROMANI !