Lugoj si Jimbolia, elita banateana

Vizita de astazi la Lugoj si Jimbolia a avut loc pe o vreme primavaratica, sub un soare cald si stralucitor, aproape de necrezut pentru luna februarie.

Am promis acum cativa ani directorului Colegiului National “Coriolan Brediceanu” din Lugoj ca voi vizita scoala aceasta de traditie. Lugoj este un oras al elitei banatene interbelice si un loc cu parfum de epoca, pastrator al urmelor unei societati cosmopolite si rezultat al confluentelor culturale si traditionale.

Elevii erau, in mare numar, prezenti intr-o sala de teatru, cu cortina rosie, in lumina dramatica a reflectoarelor. Am avut un dialog viu cu ei, desi erau la o distanta intimidanta si eram separati de scena. Dupa o ora si un sir lung de idei, expuse cu franchete si inteligenta, spre sfarsit, cand totul parea ca se va termina in armonie si intelegere, unul din elevi intreaba “la ce foloseste exact Casa Regala”, fiindca lui nu ii este foarte clar. Iar altul, aproape imediat, intreaba de ce Regina Ana nu este in masura sa vorbeasca romaneste si are nevoie de translator.

Am raspuns la prima intrebare ca fiecare institutie in societatea democratica de tip liberal este chemata sa-si faca datoria ei specifica. Familia Regala, mai ales intr-o republica, nu poate sa satisfaca cerintele practice, administrative ale natiunii. Ea este chemata (daca e chemata) sa vegheze la identitatea si statalitatea colectivitatii, sa ocroteasca traditia, continuitatea si mandria nationala, sa dea puterea exemplului personal, sa fie un model pentru societate, sa predice iubirea si generozitatea, in armonie cu democratia si libertatea. Am mai spus ca regalitatea poate sa ajute Romania sa inteleaga intr-un fel mai complex notiunea de lider. Trebuie notat ca elevul care a pus intrebarea era un eminent castigator al olimpiadei de chimie.

Celui de-al doilea elev i-am raspuns ca Regina Ana a putut veni in tara abia la varsta de 70 de ani si ca atunci, la acea varsta, i-a fost greu sa o ia de la capat cu limba romana. Dar ca face eforturi atat cat ii sta in putinta. I-am mai spus ca sunt romani care vorbesc perfect romaneste si care fac rau Romaniei. Nu a fost convins de raspunsurile mele, a repetat ca nu ar trebui ca unii membri ai Familiei Regale sa vorbeasca natiunii cu translator.

Ceilalti elevi au adus in discutie teme majore ale momentului, precum mentalitatea ramasa in urma, prosperitatea versus traditie, coruptia, lipsa de interes national a liderilor, si altele.

La plecare, fiindca nu mai aveam timp de dialog, am rugat pe elevul olimpic sa-mi raspunda pe blog, in scris, la urmatoarea intrebare: “Ce rost a avut pe lume Papa Ioan Paul al II-lea, cam care a fost rolul lui, fiindca mie nu-mi este prea clar”?
Se pare ca atat colegii lui cat si el insusi au apreciat acest final, fiindca au aplaudat. Astept raspunsul.

La Jimbolia am mers direct la primarie, nu inainte de a face cativa pasi pe jos, pe strada mare din centru. Am vazut case fermecatoare, care dau un aer de burg patriarhal locului. Primaria este intr-un vechi castel al unui nobil ungar, cu o gradina frumoasa. La o masa eleganta si rotunda stateau consilierii locali si primarul Kaba Gabor, cu care am vorbit despre proiectele orasului de 11.000 de locuitori.

La Grupul scolar “Mihai Eminescu” nu era loc pentru sutele de elevi care au vrut sa vina la intalnirea cu mine, asa ca a fost folosita sala casei de cultura. Intalnirea cu ei a fost fascinanta, ca si cea de la Lugoj si ca toate celelalte zeci de intalniri care au fost si, probabil, care vor mai fi. Si ei s-au dovedit inteligenti, clarvazatori, modesti, maturi, prietenosi. Au vorbit despre insingurarea in societatile moderne si aglomerate, despre prosperitate. Sergiu, cel mai prezent dintre toti la dialog, a vorbit despre modele, leadership, alt coleg despre spiritul de raspundere, o fata despre viitorul societatii in saracie, alt coleg despre coruptie, viziune si generozitate. La final am facut multe fotografii si am primit promisiuni ca vor trimite la Primarie idei despre proiecte majore pentru fonduri structurale.

Am vizitat atelierele grupului scolar, finantate din Germania, cu dotari de ultima ora, foarte utile tinerilor. De asemenea, am vizitat sediul Politiei de Frontiera.

Jimbolia, contrar asteptarilor, nu este o periferie, ci un centru. Mai intai, este un oras fara someri. In al doilea rand, are o societate civila mica, dar prodigioasa. Un numar de preoti generosi si rafinati, un scriitor de marca, in persoana lui Petre Stoica, companii cu investitii germane, un program in 11 puncte de dezvoltare din fonduri structurale, o natura promitatoare si un patrimoniu arhitectural variat si pitoresc.

Petre Stoica are un muzeu personal de toata frumusetea. Locuieste in acelasi imobil cu muzeul, iar aceasta da un farmec in plus institutiei. Are mii de volume, fotografii regale, carti vechi, monezi si portelanuri, harti si manuscrise, obiecte vechi si statui.

Gara din Jimbolia are o insemnatate speciala pentru Regele Mihai. Acolo a intampinat-o pe mama sa, Regina Elena, cand a revenit in tara, in anul 1940. Este unul din lucrurile pentru care ii este si astazi recunoscator lui Ion Antonescu. Am mers la gara, pentru a vedea in realitate locul acela devenit legendar pentru Principesa si pentru mine. Regele ne-a povestit de atatea ori acest moment! Iar in reviste si carti sunt atat de multe fotografii care au imortalizat tandrul gest al Reginei-mame care mangaia obrazul tanarului imbracat in uniforma de general, ca si cum ar fi fost un copil. Era, de fapt, rege si copil, in acelasi timp. Suntem copii atata vreme cat mama este in viata.