Principesa Sofia la Gala Nadia Comăneci
 Vineri, 29 mai 2026, Alteța Sa Regală Principesa Sofia a reprezentat pe Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române la Gala „Nadia Comăneci – 50 de ani de la prima notă de 10.00”, organizată, la Palatul Parlamentului, de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Evenimentul a celebrat jumătate de secol de istorie, excelență și rezultate remarcabile în sport, pe plan național și internațional, ale gimnastei Nadia Comăneci. La gală au fost prezenți membri ai Guvernului și ai Parlamentului României, alături de numeroși reprezentanți de marcă ai sportului și ai societății civile. Au susținut discursuri domnul Mihai Covaliu, președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român, domnul Thomas Bach, președintele onorific al Comitetului Internațional Olimpic, domnul Spyros Capralos, președintele Comitetelor Olimpice Europene, precum și domnul Morinari Watanabe, președintele Federației Internaționale de Gimnastică. Comitetul Olimpic și Sportiv Român se află, începând cu anul 2018, sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Margareta, o recunoaștere a valorilor, disciplinei și tradiției pe care forul olimpic național le promovează în sportul românesc.               ©Daniel Angelescu, Casa Majestății Sale |
Am urmarit, desigur, cu mare interes si emotie desfasurarea Galei ”Nadia – 50” pentru un amalgam de motive, legate atat de importanta momentului, cat si, in aproape egala masura (daca nu cumva cu accente suplimentare de traire) de istoricul gimnasticii romanesti la care am fost si eu, cu modestie, conectata intre anii 1958 – 1961. Atunci am facut parte atat din echipa de gimnastica a liceului meu din Ploiesti – vestitul, atunci si acum, ‘Mihai Viteazu’ , cat si din cea de juniori a clubului ”Petrolu”, avandu-i ca antrenori pe profesorii Matusa (sot si sotie, evident !). La care s-a adaugat si scrima, tot la ‘Petrolu’, cu vestitii antrenori federali Chelaru si Tudor. Fie-le tuturor celor patru antrenori memoria binecuvantata !
Pe atunci noi, tinerele gimnaste, de fapt abia iesite fin copilarie, aveam doua ‘Nadii’ drept idoli ce atinsesera performanta nationala si internationala in gimnastica feminina : multicampioanele Sonia Iovan si Elena Leustean, ambele plecate de la noi, din Prahova – ceea ce ne accentua mandria si ambitia de a performa. Doar ca, in cazul meu si al altor catorva colege de echipa, ambitia de a urma studii universitare – cu pregatirea prealabila necesara, era chiar si mai mare.
Gimnastica insa, odata intrata in suflet, nu te paraseste cu totul. Este o superba boala de care ‘suferi’ toata viata, chiar si de pe marginea covorului de competitie.
Si a venit 1976 cu Nadia. NADIA !!! Cea care a taiat respiratia lumii intregi, indiferent de meridian. Care a sfidat tot ceea ce nu doar noi, oamenii obisnuiti, consideram ca sunt limite umane ce nu pot fi depasite, ci chiar si arbitrii din domeniu. Nici electronica nu era pregatita sa afiseze valoarea ABSOLUTA a performantei in gimnastica. Dar Nadia a fost deasupra tuturor, deschizand o usa pe care au reusit sa intre ulterior si alte sportive super-meritorii. Dar reperul absolut a fost – atunci, acum, si in viitor – Nadia. NADIA noastra, a traitorilor dintre Carpati si Marea Neagra, a celor care i-am numarat pasii prin lume si prin timp timp de 50 de ani de atunci, asteptand fiecare revenire a sa in tara ca pe o sarbatoare.
Am avut marea bucurie si onoare de a o intalni personal pe Nadia in toamna anului 1976 (la doar cateva luni de la marea performanta de la Montreal) la hotelul ‘Belvedere’ din Cluj, unde era cazata cu echipa, si unde eram cazata si eu, alaturi de formatia de tineri si copii ai ”Mitzi Layne Dance Troupe” din West Virginia (USA), veniti sa dea spectacole in cadrul programului Fundatiei ”Friendship Ambassadors” din New York, fundatie cu care colaboram inca din 1972.
Tinerilor americani nu le venea sa creada cand le-am spus ca le-am aranjat o intalnire cu marea gimnasta. Cu totii stim cum se manifesta americanii – si nu numai ei – cand intalnesc o celebritate. Ei traiesc momentul la maximum, paroxistic, cu strigate, lacrimi si dorinta de a-si atinge idolul. Si chiar asa s-a si intamplat, plus autografele si fotografiile de rigoare. Coregrafa si sefa grupului, Mitzi Layne Landacre, cu care am devenit prietene pe restul vietii, mi-a scris ulterior ca fotografia grupului alaturi de Nadia a fost asezata la loc de onoare pe peretele sediului lor.
Am fost deosebit de bucuroasa sa o vad la Gala, alaturi de Nadia, pe o alta mare gimnnasta si multicampioana a Romaniei, Anca Grigoras, pe care sper sa o pot numi prietena mea, gasind multe valori si principii pe care le impartasim impreuna. Si, desigur, sa le vad laolalta, cu ocazia Galei, pe cele mai multe dintre marile gimnaste ale Romaniei care au performat in aceste cinci decenii. Iar foarte tinerele gimnaste care au punctat diverserele momente ale Galei cu numere artistice sunt, cred eu, suficiente garantii ca Gimnastica din Romania are rezerve uriase de a continua seria performantelor trecutului.
Nu pot incheia inainte de a-mi exprima bucuria de a O vedea ca oaspete de onoare a Galei pe iubita noastra Principesa Sofia, avand-o in dreapta Sa pe marea noastra campioana Nadia. Reprezentand pe Majestatea Sa Margareta, Alteta Sa Regala Principesa Sofia a adus, prin prezenta Sa, acel element care a conferit perfectiune acestei Gale. Am admirat, de asemenea, ca de obicei – de altfel, tinuta de mare rafinament a Principesei, la care a asortat un colier cu un design deosebit, parand a fi format din mici crengute de aur pe care ‘cresc’ fructe si flori din mai multe pietre pretioase si perle, colier facand un intreg de mare eleganta alaturi de o pereche de cercei cu citrin sau diamante galbene.
Astept multe astfel de gale, ca un semn ca Romania incepe sa-si pretuiasca si sa recunoasca meritele si altor campioni, din multe alte domenii, nu doar cele sportive. Pentru ca recunoasterea meritelor poate veni alaturi de shimbari de atitudine in politica tarii nu doar de a-i rasplati si onora pe cei merituosi, ci si de a face eforturi in a contribui, prin legi chibzuite, la progresul domeniilor de provenienta a acelor merituosi.. Ceea ce ar trebui sa fie scopul unei politici juste, facute cu onestitate si patriotism real.