Regele Mihai în parlament – o rară victorie a bunului simț în politica românească

Articol de Petru Clej, 25 septembrie 2011

Articol și fotografie preluate din paginile revistei online ACUM

http://www.acum.tv/articol/38799/

După decizia birourilor permanente ale celor două camere ale parlamentului României de a respinge propunerea PNL ca Regele Mihai să fie invitat să se adreseze camerelor reunite pe data de 25 octombrie când împlinește 90 de ani, am lansat un sondaj în revista ACUM și 80% din cei care au răspuns (în număr de 150) au ales opțiunea că această decizie reprezintă “o mitocănie și un abuz”.

Am fost însă nevoiți să înlocuim sondajul la mai puțin de 24 de ore de la lansarea lui, deoarece plenul celor două camere, reunit pe 20 septembrie, a răsturnat decizia birourilor permanente, invitându-l pe fostul suveran să se adreseze parlamentului pe data de 25 octombrie.

În noul sondaj, peste 70% dintre cei care au votat au ales varianta care califica invitarea drept “E un gest firesc de respect, care n-are legătură cu monarhia”.

Cei care s-au opus invitării, în primul rând majoritatea din cele două birouri permanente, Regelui Mihai au invocat faptul că din punct de vedere constituțional doar președintele României  în funcție are prerogativa de a se adresa parlamentului. Strict constituțional așa este, dar eu nu cred că parlamentul nu are dreptul să decidă invitarea unor personalități din România sau din străinătate să țină alocuțiuni în fața plenului.

Îmi aduc aminte că Adunarea Constituantă aleasă la 20 mai 1990 l-a invitat pe economistul american de origine română Anghel Rugină să țină un discurs în fața camerelor reunite. Nu cred că Regele Mihai, care împlinește 90 de ani, la peste 21 de ani de la căderea regimului comunist, nu merită această onoare.

Desigur că opoziția inițială a partidului pro-prezidențial, PDL, are de a face și cu atacul virulent al președintelui Traian Băsescu din luna iunie a acestui an împotriva Regelui Mihai, când afirma:

“Tot continuăm să considerăm că abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare al interesului national al Romaniei, abdicarea. Din partea regelui, ăsta e punctul meu de vedere (…) Trebuie să recunoaștem că noi încă nu ne așezăm corect valorile, de exemplu, pentru noi toți și pentru istorie Antonescu ramâne responsabil de holocaustul împotriva evreilor și țiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu știu ce… Nimeni nu spune că statul român avea un șef de stat atunci, ăsta era doar prim-ministru.

Unora le dăm averile, iar pe alții îi considerăm criminali de război, șeful de stat și primul ministru doar pentru că unul a fost slugă la ruși și a lăsat țara prin abdicare îl iertăm de toate păcatele?”

PDL – întoarcere cu 180 de grade

Întoarcerea cu 180 de grade a PDL în 24 de ore a fost determinată și de intervenția deputatului Theodor Paleologu, care spunea:

“Fac apel către colegii din grup să voteze şi ei pentru invitarea Regelui Mihai. Este o chestiune de obraz, motivul invocat că Regele Mihai nu ar fi şef de stat nu ţine. Tocmai pentru faptul că preşedintele Traian Băsescu a spus ce a spus în iunie, e o chestiune de obraz pentru noi toţi să votăm pentru invitarea regelui pe 25 octombrie“.

Și, pentru prima dată, un astfel de apel a avut succes. Invitarea Regelui Mihai nu are nimic cu atitudinea față de monarhie. România este republică, Constituția prevede imposibilitatea reviziurii formei de guvernământ republicane, iar populația, care a aprobat de două ori prin referendum, în 1991 și 2003, legea fundamentală, nu dă semne că ar dori revenirea la monarhie.

Așa încât, prezența Regelui  Mihai pe 25 octombrie în fața plenului celor două camere reunite constituie o recunoaștere, tardivă ce-i drept, a faptului că fostul suveran este un personaj istoric foarte important al istoriei recente a României, singurul șef de stat adult supraviețuitor al celui de-al doilea război mondial (Simeon de Saxa Coburg, rege al Bulgariei, avea 8 ani în 1945).

Este bizar că președintele Băsescu, cel care a promulgat Legea 107 / 2006, prin care cultul unor persoane ca Ion Antonescu și negarea Holocaustului erau incriminate, revine acum cu această atitudine prin care își pune la îndoială propria semnătură  pe acel act normativ.

Dar Traian Băsescu, ca și Ion Iliescu înaintea lui și de fapt ca mulți alții, se simte cu musca pe căciulă, căci înlăturarea monarhiei în România nu a fost un act de trădare din partea Regelui Mihai, ci o trădare din partea Partidului Comunist Român, cel care, la ordinele unei puteri străine a inițiat lovitura de stat de la 30 decembrie 1947. Ceea ce înseamnă că instaurarea republicii în România a fost un act ilegitim, așa cum rezultă și din Raportul Comisiei Tismăneanu, prezentat în parlament în 2006 de același Traian Băsescu:

Distrugerea continuităţii constituţionale a statului român prin abdicarea forţată a Regelui Mihai în decembrie 1947 rămâne unul din marile abuzuri ale comunismului în România. Înfeudat intereselor sovietice, fidel opţiunilor sale staliniste de primă oră, chiar şi după îndepărtarea de Moscova, regimul comunist din România a avut un caracter antinaţional, în pofida necontenitelor profesiuni de credinţă naţionaliste (pag. 17 http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf).

Și chiar dacă după 1989 republica a fost legitimată prin votul din referendum, atitudinea față de instaurarea regimului republican în 1947 a rămas una ambiguă.

Parlamentarii din România au dovedit, în  al 90-lea an al vieții Regelui Mihai, că mai au un bun simț rezidual. Acest gest de invitare a fostului suveran compensează, chiar dacă doar într-o mică parte, mitocăniile la adresa Regelui Mihai, proferate de politicieni ca Ion Iliescu, Oliviu Gherman, Traian Băsescu și alții. El reprezintă o rară victorie a bunului simț în politica românească.