Cum s-a refugiat Familia Regală din calea sovieticilor
|
Vă invit să citiți articolul scris de Claudiu Pădurean și publicat de România Liberă în ziua de 26 august 2011:
“Cu toate că, prin actul de la 23 august, Regele Mihai I a favorizat victoria Naţiunilor Unite, membrii Casei Regale au fost nevoiţi să se pună la adăpost de hoardele sovietice. Unul dintre cele mai penibile episoade din istoria relaţiilor româno-ruse s-a petrecut în ultima parte a celui de-al doilea război mondial. La doar câteva ore după ce Regele Mihai I l-a arestat pe mareşalul Ion Antonescu, care instaurase un regim autoritar pronazist în România, iar prin acest act, ţara noastră a devenit aliata de facto a Naţiunilor Unite, membrii Casei Regale au fost nevoiţi să îşi facă bagajele şi să se refugieze în munţi, din cauza brutalităţii „aliaţilor eliberatori” sovietici”. Întreg articolul poate fi citit la adresa: |
Alteta Voastra,
Eu m-am nascut la mijloc de noiembrie 1944, dar parintii mei mi-au istorisit tot ce s-a intamplat dupa venireaa “eliberatorilor” bolsevici. Parintii mei erau profesori, cu catedrele la Baicoi, dar cu domiciliul la Ploiesti de unde faceau naveta cu Buick-ul familiei. Totusi, vreo 5 zile pe saptamana locuiau la Baicoi, din motive profesionale. Imediat dupa bombardamentul american din aprilie ’44 asupra Ploiestiului (nu doar rafinaria Vega a avut de suferit, ci intreg orasul), desi vila noastra ramasese intreaga dupa bombardament, tata a hotarat sa o crute pe mama, insarcinata cu mine, de alte spaime si socuri, asa ca au hotarat sa se mute la Baicoi in casa unei rude unde locuiam doar provizoriu. Cand au vewnit rusii, in casa noastra din Baicoi au fost incartiruiti trei dintre ei. Norocul parintilor mei a fost ca erau toti ofiteri, deci cu maniere ceva mai ‘spalate’. Cu toate astea au fost episoade de betie unde mama, violonista fiind, a fost somata sa le cante ofiterilor dupa cina. Tata dormea cu pistolul sub perna (fusese sublocotenent in armata romana, ranit la Cetatea Alba si proaspat intors din spital), gata sa o apere pe mama daca esra nevoie. Desi cu o sarcina foarte avansata, mama era o femeie tanara, stilata si foarte frumoasa, iar tata se temea pentru ea in fiecare moment. Sl;ava Domnului, ofiterii rusi nu i-au facut nimic nici mamei si nici tatalui meu, dar cand au plecat, au luat Buick-ul, aoaratul de radio, ceasurile parintilor, piese de mobilier,i tot ce le-a placut din casa si toate bijuteriile pe care le-au gasit. Mama avusese insa grija sa ascunda cea mai mare parte a lor. (Ele au fost totusi confiscate ulterior de comunisti in 1951 – cand ne aflam cu domiciliu fortat la Starchiojd inca din 1949. Imi aduc perfect de bine aminte de acel moment, intrucat aveam 7 ani, moment la care am participat cu rol de…co-autor. Un grup de comunisti/securisti venisera la noi acasa amenintand-o pe mama ca ne vor impusca daca nu le predam tot aurul din casa. Mama a incercat sa spuna ca nu-l mai avem dar eu, copil fiind si crezand-o pe mama in primejdie de moarte, i-am dus exact in locul unde ascunsese mama bijuteriile. Copil destept, nu?)
Iata, deci, bagajul de ‘amintiri din copilarie’ pe care ocupatia ruseasca pe care ei au nummit-o ‘eliberare’ si mai apoi guvernarea comunista le-au lasat – fiind de nesters – in mintea unui copil ce a avut nefericirea sa le fie martor. Stiu ca este necrestineste sa spun astfel, dar eu NU voi uita si nici NU-i voi ierta, nici pe rusi, nici pe comunisti, si nici pe cei ce incearca inca sa le faca apologia.
Cu dureroasa aducere aminte, dar si cu adanca veneratie pentru Familia Regala,
Diana Lucia Zotescu
Altetele Voastre Regale,
Asteptam momentul racordarii oficiale a Institutiei Casei Noastre Regale la sistemul institutional national.