Principele Radu, vizită la Giurgiu
|
Marți, 20 februarie 2018, Alteța Sa Regală Principele Radu a făcut o vizită în municipiul Giurgiu. Prima oprire a avut loc la Episcopia Giurgiului, unde Alteța Sa Regală a întâlnit pe Preasfințitul Părinte Ambrozie Sinaitul, Episcopul Giurgiului. Au fost discutate proiecte comune, sociale și filantropice. Principele Radu a mers, apoi, la sediul Consiliului Județean Giurgiu, unde a avut o întrevedere cu doamna Nina Carmen Crișu, prefectul județului Giurgiu, domnul Marian Mina, președintele Consiliului Județean Giurgiu, precum și cu domnul Nicolae Barbu, primarul municipiului Giurgiu. Autoritățile locale au prezentat Alteței Sale Regale proiectele în curs privind dezvoltarea infrastructurii orașului Giurgiu. Vizita a continuat la Colegiul Național „Ion Maiorescu” unde Principele Radu s-a întâlnit cu elevii și profesorii instituției de învățământ. Principele Radu a vizitat sălile de clasă, biblioteca, care cuprinde un fond de carte rară, iar la final a plantat un tei în fața Colegiului. În încheierea vizitei, Principele Radu a participat, la Ateneul „Nicolae Bălănescu”, la evenimentul de lansare a volumelor regale „Povestea Castelului Peleș” și ,,Margareta. Mărturia unui sfert de veac”, apărute la Curtea Veche Publishing. Cu această ocazie, Principele Radu a afirmat: „Am aşteptat ceva să mă reîntorc la Giurgiu, dar sunt bucuros că am revenit, fiindcă este în obiceiul şi tradiţia Familiei Regale să viziteze comunităţile locale, în special în partea lor care este cea mai vibrantă, şcoala, biserica, autoritatea locală şi, desigur, cultura. ” Familia Regală va reveni în municipiul Giurgiu, în cursul acestui an.
|
Foarte frumoasa tinuta, ASR Principelui Radu este un exemplu de noblete, eleganta, eticheta si inaltime spirituala, iar prezenta sa, cu diverse ocazii, in mijlocul oamenilor este un prilej de incantare, de inaltare si de a invata ceva nou de fiecare data. Felicitari din toata inima ASR Principelui Radu pentru tot ceea ce a infaptuit in sprijinul Casei Regale si a monarhiei din Romania si pentru ca a fost intotdeauna un sprijin de nadejde pentru MS Margareta!
SUNTEM MULŢI ŞI FIDELI…!
Îmi este foarte greu uneori să pronunţ numele câtorva oameni cu ochi goi, fără expresie, fără lumină, galeşi, în care nu întrevăd o inteligenţă considerabilă la nivelul minim uman, ci numai şovăială şi rătăcire, ca şi ale altora cu privire tăioasă şi sălbatică în care observ porţile unui suflet sângeros, de natimă sfâşiind prăzi atacate târâş. Nu mi-e confortabil să scriu o frază singură, căutând idei pentru oameni de acest fel, prefăcători ai cuvântului în rebuturi literare fie cu flacăra spiritului furibundă, fie înverşunate până la cruzime primitivă, nu o singură dată livrate drept „capodopere” analitice de către unii zişi scriitori ori jurnalişti deţinători ai câte unui cârd de titulaturi culminate cu acela de doctor. De cele mai multe ori, astfel de producţii scriitoriceşti sunt de factură conflictuală, demascând trăsăturile de caracter ale unui om ori beat, ori nebun, ori mincinos, ori unui servitor ce-a descoperit actele stăpânului său, un geniu, şi a copiat datele din ele pe diplomele sale umflate, căci prostia umană e o larvă de gălbează într-un cocon ce ţine loc de minte. În ele se află un troian de abjecţii degradante ce-atrag atenţia la exemplul a cum nu trebuie să fie un scriitor, ori un jurnalist.
Devine circumspect cineva care se laudă cu făurirea de cărţi fără număr şi publicarea de articole în toată presa electronică mondială, precum şi cu apartenenţa la tot ce înseamnă pe lume asociaţii, uniuni, enciclopedii, antologii, dicţionare şi aşa mai departe… Câtă vreme marfa livrească sau editorială străluceşte în ilustrarea prin exemplul propriu a tipului de tare umane pe care respectivul autor cu preferinţe pentru scandal le atribuie iraţional, cu răutate de subom, în termeni vulgari, animalici, primitivi, renăscuţi din modul tribal de comunicare cu bâta şi strâmbăturile, altora, cel mai ades unor oameni de valoare pe lângă care, scandalagiii sunt ceea ce poate însemna gâza în iarbă în comparaţie cu vulturul în văzduh, avem a face cu decăderea nobilei îndeletniciri a scrisului. Mai utiliza un astfel de tip comunicativ public, până nu demult, Corneliu Vadim Tudor, dar lui i s-au iertat multe deoarece era inteligent, avea bogăţie cultă în minte, ceea ce acestora despre care este vorba acum nu le-a încăput în coconul cu rost de minte, scria poezii romantice, agreabile, ceea ce acei cu ochi spălăciţi a delir, ori fioroşi a paranoia nu au capacitatea să alcătuiască, atâta vreme cât în înzestrarea lor nu se găseşte nimic, afară de rău, urât şi halucinaţie. Faţa le exprimă stări de dezaxare mintală, furie sau lamentări, aiurări, agonii, nicidecum visul meditaţia, sensibilitatea poetului.
Am enumera interminabil funcţiile asumate de astfel de oameni, ca scriitori ori jurnalişti ce se cred, slujind cuvântului şi slujindu-se de cuvânt (vai însă, cuvântul semnifică în acest caz orice altceva decât literatură şi jurnalism) intelectuali geniali. De aceea, să ne întrebăm cum de se poate să deservească aceştia toate redacţiile de pe lume, fiind peste tot (unde-i publicaţie, hop şi ei)?! Ca şi cum postacii de profesie, fără odihnă zi şi noapte nu aveau şi aşa faima prostiei şi răutăţii transgresate în pandemie internautică, soiul de scriitori cu duzina umple şi el literatura aceasta periculos de liberă şi infecţioasă cu fantasme, analize psihopate, dezbateri delirante în monolog, aruncări de invective în personalităţile României. Pe cât e de dizgraţioasă apatia ochilor unor astfel de oameni sau cruzimea lăuntrului sufletesc în care nimic nu străluceşte, totul se scufundă în catran şi iad de creatură distructivă, antiumană, pe atât se trezesc la comentarii psihopate aprobatoare cei de teapa acestora. Şi unii şi ceilalţi îndrăznesc să numească România patrie a lor, atât de aclamativ de parcă e musai să fie „inteligenţii” de ei pe lume, alminteri n-ar mai fi cine-i plânge de milă României, din care motiv îşi arogă dreptul de a da de pământ cu ţara, în modul cel mai terfelitor, ceea ce face şi cu bietul cuvânt murdărit în mintea lor capabilă doar să lucreze la prelucrarea cuvântului în unealtă de batjocurire şi împroşcarea în lumea întreagă cu otravă asupra a tot ce e demnitate, puritate, glorie a României pe care o face de râs, o ilustrează grotesc, bătându-şi joc de istoria ei, de personalităţile care i-au făurit această istorie nimicită de suboameni.
Culmea, cei dintre ei care locuiesc prin străinătăţi, bucurându-se de drepturi depline şi egale cu ale cetăţenilor civilizaţi ai ţărilor respective, îi consideră pe membrii Familiei Regale a României venetici acasă la ei, dovadă a prostiei uniforme cu duşmănia. Faţă de grava incapacitate de cunoaştere şi înţelegere a Constituţiei pe care o invocă incredibil de contorsionat şi în exterioritatea căreia sunt deplin şi permanent situaţi, aceşti oameni trebuie să fie întrebaţi odată şi odată, de ce îşi permit să iasă în afara ordinii legii şi moralei (aceasta din urmă se anulează prin însăşi logica termenului dacă e asociată cu ei), contestând cetăţenia română a Majestăţii Sale Regelui Mihai, născut în România, Rege al României, locuitor al Regatului României, exilat un amar de vreme din mânia subumană moscovito-securisto-comunistă şi restabilit după evenimentele din 1989 în România, beneficiind implicit de toate drepturile ce decurg din cetăţenia română, ceea ce este deplin legitim şi în ce priveşte pe Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române pe Alteţa Sa Regală Principesa Maria şi întreaga Familie Regală a României.
Personal, nu rezist să citesc prea multe articole scrise de deliranţii decăzuţi din supremaţia umană ori, în tot cazul, nu reuşesc să-mi adun puterea citirii de la capăt la capăt a niciunei bazaconii crezute articol de către incalificabilii autori. Fiţuicile lor aglomerează Internetul, cât vezi, prin ameţitoare compuneri alcătuite toate parcă de o mamă, cu agresivitate şi prostie, sărind cu sila în calea vederii oamenilor de caracter, dar şi spre delectarea celor care tună şi se-adună! Un om de bună credinţă, cu onoare, circumspect faţă de nălucile moscovito-securisto-comuniste deduce încă din titlurile scrierilor de această factură că are a face cu solii fie marcate de mare neştiinţă, fie încărcate de diversiune, minciună, manipulare (nu, nu sunt una, în cazurile acestea de paranoia combinată cu prostie crasă, diversiunea, minciuna, manipularea sunt grade şi trepte de la nerod simplu la nerod cu doctorat). Vai, vai, ne vor judeca mai târziu copiii că am lăsat proştii şi monştrii să se umple de titluri academice, să ajungă scriitori, ziarişti, analişti şi aşa mai departe, scufundându-ne zi cu zi din seara răscrucii de veac în noapte profundă după care va fi nevoie să treacă o întreagă eră ca să se ivească din nou dimineaţa. Vai, vai, în ce braţe de moarte urâtă zace spiritul unora!
Trecând cu ochii peste câteva titluri de fiţuici psihopate sau expresii de oameni sedaţi, galeşi cu ochi injectaţi de serul prostiei, singurul produs al coconului din golul minţii, ori încrâncenaţi, cu viţele fasciste şi staliniste încrengate în tenebrele sufletelor lor cinice, dăm adesea peste o movilă de steril literar foarte nociv, depus de către unii ce se cred salvatorii neamului şi unele ce pretind că sunt mai presus ca frumuseţe umană decât prinţesele lumii, mai harnice decât toţi făuritorii de lucruri durabile şi necesare ale lumii, mai inteligente, culte şi documentate decât toţi istoricii de prestigiu, mondiali. Ei şi ele, pasămite cred în fantome, (ce pot face mai mult şi mai inteligent cu mintea lor vătămată?!) şi oriunde se uită, în loc să vadă tradiţie, istorie, cultură, civilizaţie, văd numai mirişti cu jivine de pradă, agonizant, în armonioasă tonalitate cu ce a mai rămas din principiile securiştilor şi comuniştilor. Încolonându-se imbecililor ce-au denigrat pe Nadia Comăneci, pe Ilie Năstase, pe Hagi, pe Ion Ţiriac, pe Draga Olteanu Matei, pe Simona Halep, pe Gică Popescu, pe Alexandru Arşinel…, pe doctori, savanţi, scriitori, pe elitele din toate domeniile vieţii româneşti, oameni cumsecade şi de valoare, ce zidesc, români şi prieteni ai românilor, terminând de la capăt la capăt cu denigrarea Familiei Regale a României, extinzându-se şi la familiile regale ale Europei, amestecă, de dragul senzaţionalului valorile certe cu ambiguităţile, imfamiile, abjecţiile şi alienările conştiinţei lor în declin. Pe ruta infernalei confuzii şi uri din capul lor, a limitei lor de gândire se proclamă mucenicii şi muceniţele neamului românesc, iar din aceasta, nu pe seama propriei capacităţi intelectuale şi munci, trăiesc prosper reîmprospătându-şi nelimitat forţele, ca să debiteze anormalităţi.
Şi atunci, dacă există o asociere în identitate a urii lor împotriva Majestăţii Sale Regelui Mihai, împotriva întregii Familii Regale a României cu ura securiştilor şi comuniştilor, precum şi o copie perfectă a sloganurilor celor ce-au dărâmat ţara, cu sloganurile lor, atunci, aberant nu ar fi decât să îi deosebim de securişti, comunişti şi demolatori de ţară, şi ar fi o greşeală, deoarece întocmai aşa este – să nu uităm, de altfel, în această ordine de idei, ce sloganuri însufleţitoare aveau naziştii şi staliniştii şi atunci se pot găsi lămuriri în legătură cu debitul de fraze aclamative ale unor astfel de tipuri umane decadente; cât priveşte sporul de mahalagisme, acestea e clar că vin întocmai din conformaţia intelectuală a unei turme de oameni ce răspândesc infecţii în literatura extrem de violentă, cu „metafore” la maximul penibilului.
„Fetele cetăţeanului fără patrie” (Majestatea Sa Regele Mihai, este denumit astfel…!), iată unul din titlurile de articol infect, în care cineva se referă foarte scandalos la Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române, la Alteţele Lor Regale Principesele şi, făţiş elucubrant, la faptul că România este republică şi aşa trebuie să rămână…! Întâi de toate: de către cine a fost exilat din ţara Sa Regele? De către securişti şi comunişti. Ce sunt, dar, cei care şi azi consideră pe Majestatea Sa „cetăţean fără patrie”? Securişti sunt şi comunişti, nu pot fi altceva! Cum a devenit România republică, cine a proclamat-o, în ce condiţii şi ce s-a ales din ea şi din naţiune de atunci şi până azi?! Cu forţa armelor sovietice! Iar din 1947 până în prezent, republica şi preşedinţii, începând cu Gheorghe Gheorghiu Dej ne-au dat proba compabilităţii, competenţei şi devotamentului lipsă…! Încât, chipurile celor care invadează presa cu aberaţii oripilante spun ceva din chipurile lumii cu fantome. Monarhia este o instituţie vie, necesară, superioară statului artificial, instalat cu tancurile sovietice iar fetele Majestăţilor Lor Regele Mihai I al României şi Reginei Ana sunt un model de educaţie, de comportament cu simplitate nobilă, onest, decent, elegant, de patriotism şi fidelitate în continuitate faţă de valorile morale ale ilustrului Lor părinte, Majestatea Sa Regele. Cine descalifică monarhia ca formă de guvernământ pentru România se referă, oare, la toate monarhiile, de la Burebista până azi, căci domnitorii noştri nu au fost preşedinţi în niciun caz?! Iată cum se insultă şi subminează rolul regilor şi domnitorilor noştri, în locul cărora, pesemne, poate li se pare unora că ar cârmui mult mai înţelept, poate chiar ei, dacă nu preşedinţii votaţi de ei…!
În istoria la care fac referire oamenii aceştia cu mintea în furtună şi ceaţă nu scrie despre faptele regilor noştri începând cu Principele Carol I, care a luptat pe primele linii ale frontului, cot la cot cu Oastea Română, pentru Independenţa ţării, continuând cu Ferdinand cel Loial, care a făurit România Mare, cu Regele Carol al II-lea în timpul căruia România s-a ridicat cultural, apoi cu Regele Mihai I care a salvat ţara de la o nimicire cu maşinile de război infernale şi biruitoare ale armatei ruse, ca să nu mai vorbim de întemeierea Statului modern, de Constituţia din 1923, de construcţiile monumentale, căile ferate şi şoselele de pe toată întinderea ţării, de faptul că sub monarhie România a intrat în rândurile civilizaţiilor vestice, Bucureştiul devenind „micul Paris”, cu leul românesc făcându-se cumpărături la Paris, despre faptul că în timpul lui Carol al II-lea cultura şi artele au cunoscut o înflorire culminantă în România, despre prestigiul internaţional de care ne bucurăm şi azi datorită Majestăţii Sale Regelui Mihai I, Majestăţii Sale Margareta şi Alteţei Sale Regale Radu Principelui Consort al României…?!
Găsim în vastitatea internautică renghiuri, născoceli, scorneli, pricini precum: „Coanei Margareta Duda îi recomand cu căldură să se înscrie la nişte cursuri de reciclare şi obligatoriu, de limbă română. Să nu mai rănească frumosul grai românesc”. Nu, în niciun caz nu este nimeni, cu atât mai puţin Majestatea Sa Margareta, care să rănească graiul românesc mai mult decât cei ce iau cuvântul din care strămoşii noştri au zămislit balade, colinde, ode şi rugă, pentru ca să îl pună în frazele bârfei, ponegririi, înjurăturii, ameninţării; aceasta pe de o parte, pe de altă parte Majestatea Sa cunoaşte mai multe limbi şi mai bine decât cei nedemni decât de dezavuare. Majestatea Sa Margareta vorbeşte elegant, ales, rosteşte cuvintele în context de seriozitate, decenţă, nobleţe, nu împroaşcă abjecţii cu ele, cum o fac întocmai ignoranţii textelor periferice de mai sus; iar în al treilea rând, Majestatea Sa Margareta nu este „coana”, aşa-i zic cele pătrunse de educaţia mahalalei, iar frumuseţea, superbitatea feminină, eleganţa Majestăţii Sale le scot din minţi poate pentru că sunt superficiale, împovărate cu adâncă frustrare şi în stare să combată până şi noţiunea de frumos…!
„Venetici avari”, iată cât poate coborî sub demnitatea umană unele ultragieri din partea celor ce infectează Internetul…! Majestatea Sa Regele Mihai este pământean al patriei româneşti, ca toţi românii, născut aici, în România, surghiunit de securişti şi comunişti în liota cărora se încadrează cei ce-l apostrofează cu termenul „venetic”. Apoi, într-o Europă unită, cum să accentuăm un naţionalism exagerat, termenul „venetic” fiind uzanţa exprimării neîndoios fascistă; iar avari, de asemenea, cum să fie regii României care au adus valori în România, nu au luat – „jecmănirea” este doar în capul unora din detaşamentul de diversiune securisto-comunistă prin care mentorii ei îşi acoperă jecmănirea ce-au practicat-o înşişi.
Frunzărind textele de pe Internet atât de maculate încât nu ar prea merita să le pomenim datorită gradului înalt al mitocăniei din ele, mai găsim: „odioşi în toate planurile, agramaţi prin excelenţă, dar cu stofă de negustori, pricopsiţi din naivitatea noastră” (negustorie este de fapt sârgul fiţuicilor submediocre, făurite pe seama unor crize mintale şi prosperării din coborârea la serviciul scripturistic manipulativ). Răspuns: regii noştri au administrat ţara ducând-o în rândurile civilizaţiilor vestice, urcându-i prosperitatea, asigurându-i prestigiul şi demnitatea între ţările lumii, o dovedeşte modul în care sunt primiţi azi membrii Familiei Regale a României în toate cancelariile lumii, ca să nu mai vorbim de Majestatea Sa Regele Mihai pe care orice ţară din lume l-ar fi înmarmorat la efigie)! „Agramaţi”! Iată încă un termen fulminant, insultător. Orice cuvânt din exprimările membrilor Familiei Regale a României, în relaţie cu vocabularul întrebuinţat în prezenta spicuire de ofense zis jurnalistice, conduce la constatarea întâlnirii înţelepciunii cu pălăvrăgeala, gargara înjuriilor, a viziunii decente, realiste, cu iluziile ochilor surmenaţi, narcotizaţi, de oameni sterpi la minte. Privind pe Alteţa Sa Regală Radu, Principele Consort al României avem ca certă imaginea unui principe cu statura unui bărbat demn, impozant, cu o măreţie ce nu poate fi oglindită în lumea mică a celor ce nu scriu, măzgălesc şi împroaşcă…! Alteţa Sa Radu Principele Consort al României descinde din familia veche, boierească, a Moldovei, Şendrea, fondată de Hatmanul Şendrea în secolul al XV-lea, cu drept de acces chiar la domnie, dat prin firman de către domnii vremii. Să fie umilitorii cuvântului demn mai atenţi la vorbirea membrilor Familiei Regale a României şi vor descoperi, dacă vor avea capacitatea necesară, un vocabular curat, o exprimare curgătoare, clară, decentă, nicidecum agramată, indiferent în ce grai – în româneşte Majestatea Sa Margareta vorbeşte incomparabil mai frumos decât cei care din trei cuvinte prezintă două de la stână…!
„Indivizi care se autointitulează prinţi şi prinţese dar n-au mişcat un deget pentru Patria Română”… iată falsitatea crasă, la ea acasă…! Un cap atât de sec în legătură scurtă cu inima înveninată nu are de unde şti şi nici nu vrea să ştie că principii şi principesele noastre nu se autointitulează înşişi astfel, au investire şi prerogative datând din istoria îndepărtată în acest sens, nu este vorba de titulaturi de teapa doctoratelor şi funcţiilor deţinute sub cine ştie ce şi câte falsuri, imposturi, furt intelectual de către cei care se exprimă astfel.
În acest periplu pe drumurile fără pulbere, ale Internetului, cu urme nedemne ale zişilor jurnalişti caomniatori, mai găsim şi alţi termeni de pe caldarâmurile Brăilei interbelice folosit cu neruşinare, cum ar fi: „Duduca Margareta Duda”…! Cine e agramat, întrebăm pe cei care în afară de faptul că nici până acum nu au adoptat în scriere normele academice ale întrebuinţării diacriticului „â” şi verbului „sunt”, continuând să scrie cu „î” şi „sînt” se străvede frecvent aceasta în fiţuicile lor –?!
Mai departe – e greu să ne oprim, căci adevărul şi inteligenţa nu acceptă – găsim aberaţia: „aşa-zisa casă regală”. Oare ce e de făcut ca să afle oamenii-câini de luptă că nu e veridic spus „aşa-zisa” fiind vorba întocmai despre Casa Regală a României, dar ca să accepte unii această denumire, trebuie mai întâi să fie culţi, să cunoască istoria României – cum aceasta nu face parte din realitatea bogăţiei lor spirituale, sigur că spun şi ei ce şi cât pot pricepe!
„Dudele asistate social”, iată cum pot fi duse în sinistru metaforele de la îndemâna cioclilor limbii române literare…! Pe lângă de acum obişnuita întâlnire cu mahalagismul şi mitocănia se bănuieşte, pe motive întemeiate, că unii se împotrivesc aprig Constituţiei şi altor legi româneşti potrivit cărora un fost şef de stat are nişte drepturi în România şi că se contestă acordarea acestor drepturi Majestăţii Sale Regelui Mihai cât timp a fost în viaţă; în al doilea rând, „dudele” la care se face referire într-o încercare de spiritualitate eşuată într-o expresie de o ordinărie subumană, nu sunt asistate social, în nicio privinţă, iar pentru elucidarea lucrurilor şi amendarea calomniilor, sarcina îi revine avocatului Casei Regale a Majestăţii Sale, ca şi în privinţa obligaţiilor fiscale la care din nou se fac refiriri în unele texte publicate, needificate, răzvrătite împotriva a tot ce trece peste lipsa de capacitate a decenţei. Cît despre formularea „Coana Margareta Duda”, zişii ziarişti cu sărmane cunoştinţe nu strică să se ilumineze aflând că în eticheta şi protocolul regal apelativul era Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta a României, Custodele Coroanei, este Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române şi va fi Majestatea Sa Regina Margareta a României; dacă însă, unii nu comunică decât în termeni şi cu fiinţe de pe mirişti, nu are cum să aibă în acumularea de cuvinte şi pe acestea – este ca şi cum ai cere găinii să cotcodăcească triluri!;
„De muncit n-a muncit o zi” (cine? despre cine se vorbeşte aici?!). Oare chiar nu ştie persoana cu pricina că Majestatea Sa Regele a fost Suveranul României, iar în timpul surghiunului în care a fost aruncat de securiştii şi comuniştii din solda Moscovei a muncit tot timpul, împreună cu familia Majestăţii Sale? Oare chiar nu a auzit despre ceea ce făptuiesc de la venirea în ţară, până azi, membrii Familiei Regale a României stabiliţi în România? Cum şi cine poate să-i planteze în cap respectivei persoane un cip care să-i şoptească la timpul potrivit că se duce cu turma în râpă?
Pentru aberaţia adusă la înălţime de virtute unul din exemplele ce urmează este desăvârşit lămuritor: „Avem bătrânii noştri în aziluri şi copii flămânzi în orfelinate” – se spune aceasta în contextul devierii, pasămite, grijii faţă de copii şi bătrâni în favoarea asistării sociale a Familiei Regale a României (să cerceteze cine gândeşte astfel, nefăcând nimic bun pentru bătrânii şi copiii aceştia, de fapt făcându-le rău, cât şi cum ajută Fundaţia Principesa Margareta, Majestatea Sa însăşi pe bătrânii şi tineretul României, să întrebe pe Alexandra Dăriescu, de exemplu, dar şi pe mulţi alţi tineri, precum şi pe atîţia bătrâni din azile, apoi să-şi revizuiască vorbele răbufnite cu atâta necunoştinţă de cauză).
În continuarea înşiruirii de afronturi scrise pe Internet mai spicuim: „[…] urmaşii tot mai avari ai trădătorului Mihai care şi-a educat fiicele în acelaşi spirit în care şi el, la vremea lui, a procedat cu poporul român”! Oare câtă neruşinare poate încăpea în mintea unui aşa de decăzut om, ce-şi permite să acuze pe Majestatea Sa de trădare şi să blameze educaţia în familia unui rege? Să le luăm pe rând: Cine mai zicea de trădare? Aceiaşi, securiştii, comuniştii şi demolatorii de ţară. Păi, cum să se considere patrioţi cei ce gândesc şi se exprimă întocmai ca duşmanii ţării? Unde-i raţiunea, că o minte lucidă nu o poate deduce? Au auzit aceştia ce-au spus marile puteri ale lumii despre trecerea oastei române de partea Alianţei? Cine i-a zis trădător regelui, atunci? Hitler, nu?! Şi-atunci, cine gândeşte şi spune ca Hitler, e patriot român, sau e nebun de legat ca cel care a vrut să nimicească planeta, să cucerească şi să colonizeze lumea, să „cureţe” omenirea de rase, care a incendiat lumea, a ucis pe front, a gazat şi ars în crematorii atâta omenire nevinovată?! Nu tot un ticălos adept al crimei împotriva umanităţii, ca Hitler e cel ce gândeşte la fel? Cum adică, dacă Majestatea Sa Regele Mihai a trecut de partea cealaltă a frontului, împotriva unui criminal, e vinovat de trădare? Pe cine a trădat? Pe un criminal, de bună seamă, alături de care ne conducea înainte, iresponsabil alt criminal, Antonescu. E clar, cine îl califică pe Majestatea Sa ca trădător e de partea realilor trădători. Deci e şi mai clar că ar trebui să explice şi să răspundă pentru aceste afirmaţii…!
Cineva îl invocă în suita tangajelor lexicale condamnabile pe Pamfil Şeicaru, cu-a sa expresie denigratoare „nevoiaş al minţii”. Se crede cineva un „magnat” al minţii, în acest context, crezându-se, fără să fie nici pe departe, ziarist. Dar de ce a ales din nisipul de ziare ale ţării şi lumii, tocmai zicerile în care este insultat regele nostru? Numai atât a rămas şi se ştie despre Pamfil Şeicaru? Nu se ştie că şi ziariştii au câteodată o cale serpentinată şi decadentă a activităţii creierului lor? Exemplul cui menţionează expresia blasfemică a lui Pamfil Şeicaru este cel mai elocvent în acest sens! Nu se cuvine să dezbatem acum, ca nebunii, subiecte cât mai conflictuale, aşa că îl lăsăm pe Pamfil Şeicaru în pace, dar dacă ar fi mai atenţi unii la acest forte mare organizator de presă, harnic şi rodnic, ar deduce că gânirea lui o mai lua şi pe cotituri; a fi incisiv în mediocritate sau manipulare înseamnă a fi de o calitate umană mediocră, tăios ca o coasă prin rogoz fără folosinţă – acestea nu sunt calităţi ce recomandă pentru lucrul într-o redacţie profesionistă.
Dacă am căuta, niciun cuvânt nu e civilizat, în toată pădurea de uscătură a celor cu minte lipsă, isterică. Dar, contra satisfacţiilor sufleteşti ale debitării de idei dezaxate, în întregime, cine e rătăcit pe drumul spre adevărurile istoriei să interpreteze câteva rânduri ale eminentului istoric Diana Mandache, venite să depisteze greşeala din neştiină, pe lângă răutate, a exprimărilor „fostul rege”, „ex regele” şi aşa mai departe (aceasta ţine nu numai de istoria noastră, ci de istoria lumii şi nu numai că nu anulează prostia capului gol al unora, dar o evidenţiază): „Regele Mihai, împreună cu succesorii săi au reuşit să-şi păstreze drepturile vii, reprezentând întruchiparea şi personificarea fiecărui drept şi autoritatea regatului, întruchipând calităţile unei societăţi perfecte. Suveranitatea, de-a lungul istoriei a presupus exercitarea unor drepturi fundamentale, cum ar fi «ius imperii», «ius gladi», «ius maiestatis», «ius honorium». Aceste atribute sunt deţinute în virtutea dreptului suveranităţii, dar nu toate se află acum sub imediatul control. În cazul pierderii teritoriului, adică patria, de către un monarh, acesta nu-şi pierde drepturile de suveran, el le conservă. În cazul primelor drepturi amintite, ele sunt inactive, sau aflate în aşteptare. Regele este un monarh. Un titlu nu se pierde. Există o suveranitate neteritorială, dincolo de teritoriu, ce a purtat-o dincolo de România, atunci când a fost în exil. Există totodată şi un fons honorum pe care numai suveranul îl deţine.”
Cunoscusem, ca mulţi dintre noi, răbufniri demenţiale ca ale celor citaţi prin spicuirile prezente de sacrilegii. Afrontul la istoria ce până mai ieri, uneori şi azi (cum altfel dacă, iată, unii şi alţii ca ei sunt profesori de istorie?!), e o aşteptare ca floarea să încolţească rogoz pentru animale lihnite de foame. Oricât aş încerca să descopăr dincolo de cuvinte degradate şi degradante o singură idee cu o singură urmă de ruşine în ea, de bun simţ din partea celor ce scriu netrebnic, oameni cu priviri rătăcite prin hăţişul propriilor minţi josnice, fiinţe ce nu au ochi sub sprîncene, ci gropi goale, trădând cea mai galeşă uitătură de om numai corp, şi acela sortit din păcate multor motive de frustrare, dar fără strop de agerime a minţii şi cu necuprinsă tulburare, rătăcire, suspendare între van şi nimic (a sări cu gura pe oameni de valoare nu înseamnă a fi ager, ci idiot descreierat) este imposibil de identificat ceva definitoriu valoros. De la oameni cu simţuri sterpe, privire oarbă, minte încleiată, nu poţi afla mai mult decât de la o oaie! Iată, am descoperit: seamănă necrezut de mult cu oaia, oamenii aceştia!
Ca români liberi să gândească, liberi să trăiască, liberi să fie stăpâni pe soarta lor, oamenii cinstiţi şi patrioţi se simt răniţi în suflet asistând la călcarea în picioare a ţării şi istoriei ei, la împrăştieri ale negurii şi cenuşei asupra ţării, asupra neamului, asupra Familiei Regale a României, antinaţional, antiuman, imoral. Cei cu scandalul în vârful cuvântului atacă mişeleşte pe toată lumea, hain, câineşte, lătrând, muşcând, creând monstruozităţi publicistice. Să fii patriot înseamnă să critici tot ce mişcă?! Pe ce argumente îşi aşează credinţa că e patriot român, pe ce bază constată că îşi iubeşte ţara şi cu ce dovedeşte că o serveşte un om de pe a cărui minte nu rezultă decât gunoi? Ce clădeşte acesta în ţara pe care o deplânge discreditând-o, îi tămânjeşte elitele, iar pe regii ei îi denumeşte trădători şi pe întreaga Familie Regală o familie de trântori, trădători, paraziţi, căpuşe, agramaţi şi aşa mai departe…? Ce-ar spune străinii dacă s-ar lua după el şi ar crede că am avut în fruntea noastră, de la Burebista încoace, „de milenii”, o asemenea pacoste de conducători?!
Ce lege, şi cine le permite lor să exprime aşa ceva la adresa celor mai importante personalităţi ale istoriei României moderne şi chiar din trecut, coborând chiar până în antichitate, cum îndrăznesc oamenii cu un summum de frustraţii, inegale cu ale nimănui, de la cel cerebral, spiritual, până la cel corporal, să înnoroieze sentimentele, convingerile, opţiunile unui mare număr de români, aruncându-ne pe toţi împreună cu Familia Regală a României în cea mai urâtă creaţie a minţii lor diavoleşti, sever afectate de isterie, neştiinţă, rea credinţă, agresivitate, tendinţe de instigare de tip fascist-stalinist, infectare a presei electonice ori tipărite şi a pieţii livreşti cu idei de acest tip?! Ştiu aceşti oameni rătăciţi irecuperabil câţi români (să nu uităm că s-au legat în trecere şi de monarhia britanică) au încredere în monarhie, l-au slăvit pe Majestatea Sa Regele Mihai I al României, o respectă şi îi sunt fideli Majestăţii Sale Margareta Custodele Coroanei române, susţin monarhia constituţională ca formă de organizare statală în România? Ştiu ei, aceşti oameni destul de dereglaţi în ireal câţi suntem noi, cei totalmente contra gândirii neoneste? Ce fac ei cu noi? Ne consideră trântori, jefuitori, trădători, pe toţi? Au idee oamenii aceştia ce şi-au slobozit frânele demenţei, despre faptul că monarhia a fost înlăturată ilegal de comunişti, iar republica a fost impusă forţat, fără susţinerea populară, ceea ce a căzut-o în 1947, ca ilegitimă şi uzurpatoare, din drepturi, nu a instalat-o?
Oameni demni de compătimire, ce de obicei golesc un întreg nomenclator posibil şi imposibil de titluri onorifice, meritat a fi calificaţi nici mai mult, nici mai puţin decât antipamfletari de cea mai josnică vulgaritate depăşită total de realitatea condiţiei umane, în evidentă situaţie de încălcare a legii, aceasta sunt acei ce seamănă prin scrieri retrograde idei dezaxate ce nu-ncolţesc…!
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)
Alteta vă mulțumesc pentru ajutorul și susținerea pe care o arătați fată de Majestatea sa REGINA MARGARETA l a României și fată de țara noastră și a dumneavoastră! Cu deosebită stimă rămîn o susținătoare a Monarhiei pentru totdeauna!
Respect Principelui Consort Radu al Romaniei!
Mulțumesc mult Alteței Sale Regale Principele Consort Radu pentru aceste exemple frumoase de interes, aplecare spre cultură și istorie, atenție pentru detalii,
gentilețe… Prezența cavalerească, masculină, a Alteței Sale, completează cu o notă binevenită și complexă activitatea Familiei Regale!
Apreciez îndeosebi talentul de comunicator al Alteței Sale, „vocea” cu care aduce la înțelegerea publicului ideile și sentimentele pe care Familia Regală dorește să le transmită. Nu de puține ori detaliile, sensurile exprimate în discursurile Alteței Sale, mai ales în ceea ce privește viitorul Monarhiei în România sau adevărata greutate a câte unui eveniment regal din trecut au constituit pentru mine sursa, ideea de start a câte unui studiu, a câte unei lecturi mai aprofundate…
[…] urmă cu exact o lună, în ziua de 20 februarie, Principele Radu a fost musafirul liceului, unde Alteța Sa Regală s-a întâlnit cu elevii și profesorii, a vizitat sălile de clasă, […]