Noutăți despre locomotiva cu abur a Trenului Regal

Locomotiva care va remorca Trenul Regal al României în drumul spre Alba Iulia la 1 Decembrie 2018 poartă numele Pacific 231.065. Ea a fost fabricată în anul 1922 la Uzinele Henschel din Germania și a avut numărul de fabricație 18999. Pacific 231.065 face parte dintr-un lot de 30 de locomotive achiziționate de către Căile Ferate Române în anii 1920.

Din fabrică, locomotiva Pacific 231.065 a fost repartizată Depoului CFR Bucureşti Călători în anul 1922. Ea a fost utilizată la remorcarea trenurilor de călători până la 23 februarie 1979, când tracţiunea trenurilor cu locomotive cu abur încetase aproape definitiv.

În anul 1979, locomotiva a fost transferată Muzeului CFR, iar în prezent se află la Târgu Mureș, în administrarea SC ,,SFT- CFR” SA.

La Încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, în ziua de 15 octombrie 1922, Trenul Regal al României a sosit la Alba Iulia remorcat de o locomotivă cu abur, probabil Pacific 231.090, ultima fabricată din această serie.

Locomotiva Pacific 231.065 a fost restaurată anul acesta, cu multă migală și profesionalism, special pentru a remorca Trenul Regal la Centenarul Marii Uniri, în drum spre Alba Iulia. Proiectul a fost realizat de Ministerul Transporturilor, cu sprijinul Ministerului Culturii.

Alte date istorice

În primul deceniu al secolului al XX-lea, parcul locomotivelor CFR de viteză se rezuma la tipul 1B1-n2 „Orleans” nr.20 – 27 şi 455 – 499, introduse în serviciu în anul 1886, respectiv în perioada 1892 – 1893. Aceste locomotive, care aveau deja peste 20 de ani de serviciu şi o forţă de tracţiune redusă, nu mai puteau satisface nevoile sporite de trafic.

Administraţia CFR a hotărât să comande locomotive tip 2C1 « Pacific » (denumirea de Pacific a fost adoptată pentru prima dată de către fabrica nord-americană ALCO pentru o serie de locomotive tip 2C1 construite de atelierele sale din Brooks pentru reţeaua de căi ferate Missouri Pacific, în anul 1902).

Caietul de Sarcini pentru primele locomotive « Pacific » ale reţelei Căilor Ferate Române a fost întocmit de inginerii Theodor Dragu (1848 – 1925), subdirector general CFR, de George C. Cosmovici (1854 – 1920), directorul Serviciului Ateliere şi Tracţiune, şi de tânărul Theodor Balş, şeful Biroului de studii CFR, care au contribuit ulterior şi la definitivarea proiectului.

A fost aleasă oferta fabricii J.A. Maffei din Műnchen al cărei proiect se baza pe modelul locomotivei bavareze S 3/6, tip 2C1-h4v (ulterior seria DR 18), aflat în fabricaţie încă din anul 1908.

Faţă de proiectul german, locomotiva construită pentru Căile Ferate Române avea câteva diferenţe notabile: 4 cilindri gemeni (soluţia compound nu a fost niciodată agreată la CFR), care acţionau asupra primei osii motoare, distribuţie Heusinger cu câte un sertar cilindric pentru doi cilindri alăturaţi, diametrul roţilor cuplare de 1.855 mm faţă de 2.000 mm la locomotiva germană, fremul construit din bare (soluţie utilizată pentru prima dată la CFR) şi ardere mixtă – cărbuni şi păcură. Cazanul avea timbrul de 13 atm., o suprafaţă a grătarului de 4 m² şi o suprafaţă totală de încălzire de 315,2 m², cea mai mare pentru locomotivele Pacific europene la acea dată. Porţiunea cazanului care învăluia cutia de foc avea un diametru mai mare decât cazanul orizontal, cu care se racorda printr-o porţiune conică. Cilindrii erau înclinaţi pentru a permite jocul lateral al osiilor boghiului alergător. De asemenea, această dispunere permitea reducerea ampatamentului osiilor cuplare, obţinându-se spaţiul necesar pentru o cutie de foc voluminoasă. Fiecare pereche de cilindri era turnată dintr-un singur bloc de metal, împreună cu sertarul cilindric aferent. Se obţinea astfel o reducere a greutăţii locomotivei precum şi simplificarea mecanismului de distribuţie (soluţie patentată de uzinele Maffei). Locomotivele erau dotate cu două arzătoare de păcură tip Dragu. Un preîncălzitor de păcură era prevăzut în marchiză.

Osia purtătoare era de tip „Adams Webb”, conjugată cu ultima osie cuplară printr-un balansier, similar cu soluţia aplicată la primele două osii cuplare. Locomotivele erau echipate cu frână automată cu acţiune rapidă Westinghouse, regulator de presiune Forster, o pompă de uns Wakefield (cu 10 debite, identică cu cea montată pe locomotivele Pacific ale Căilor Ferate ale Statului Baden) şi una Friedmann, instalaţie de nisipare tip Brüggemann, vitezometru Hausshälter şi două injectoare de apă tip Friedmann. Tenderul cu şasiu rigid, pe 4 osii, putea prelua 21 m³ de apă, 6 m³ de păcură şi 4 t de cărbuni. În palier, locomotivele puteau remorca un tren de 290 tf cu viteza de 90 Km/h.

Locomotivele Pacific achiziționate de Căile Ferate Române au fost construite în șase serii, începând cu anul 1913:

2201 – 2220, Maffei 3365/1913 – 3384/1913 (20 bucăţi)

2221 – 2225, Maffei 3462/1914 – 3466/1914 (5 bucăţi)

2226 – 2231, Maffei 3467/1915 – 3472/1915 (6 bucăţi)

2232 – 2240, Maffei 3473/1916 – 3481/1916 (9 bucăţi)

231.041 – 231.060, Maffei 5426/1922 – 5445/1922 (20 bucăţi)

231.061 – 231.090, Henschel 18995/1922 – 19024/1922 (30 bucăţi).