Alexandru Ioan I si Unirea

Astazi sarbatorim 150 de ani de la Unirea Principatelor Romane, Moldova si Tara Romaneasca. Alexandru Ioan I a fost ales Domnitor al Moldovei la 5 ianuarie 1859 si al Tarii Romanesti la 24 ianuarie 1859.

Personalitatile care au contribuit la acest eveniment istoric de prima importanta au fost Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, fratii Alecsandri, Ion Ghica, Alecu Russo, Nicolae Balcescu,  Gheorghe  Magheru si C. A. Rosetti.

Domnitorul Alexandru Ioan I s-a nascut la 20 martie 1820, in orasul Husi. A fost fiul ispravnicului Ioan Cuza (proprietar de pamant in judeţul Falciu) si al soţiei sale, Sultana. Alexandru a primit o educaţie europeana. A studiat la Paris intre anii 1834-1839. A devenit ofiţer in armata moldoveneasca si a ajuns  la gradul de colonel. In anul 1844 s-a casatorit cu Elena Rosetti.

A participat in mod direct si entuziast  la miscarea revoluţionara de la 1848 din Moldova si la procesul de Unire a Principatelor.

Devenit domnitor, Cuza a depus eforturi pentru recunoasterea unirii de catre puterea suzerana si puterile garante.  In 1861, cu ajutorul unionistilor din cele doua ţari, Cuza a unificat Parlamentul si Guvernul, realizand unirea politica. Unitatea contituţionala si administrativa s-a realizat in ianuarie 1862, cand Moldova si Tara Romaneasca au format un stat unitar, adoptand oficial, in 1862, numele de Romania.  Bucuresti a devenit capitala Romaniei.

Alexandru Ioan I si colaboratorul sau cel mai apropiat, Mihail Kogalniceanu (ministru si prim-ministru al Romaniei), iniţiaza importante reforme interne: secularizarea averilor manastiresti (1863), reforma agrara (1864) si reforma invaţamantului (1864).

Prin Legea rurala din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de ţarani au fost improprietarite cu loturi de teren agricol, iar aproape alţi 60.000 de sateni au primit locuri de casa si de gradina. Reforma agrara a reprezentat unul din cele mai insemnate evenimente ale istoriei Romaniei din secolul al XIX–lea.

A fost reformata si organizata armata. Au fost deschise universitati la Iasi si Bucuresti, s-a introdus invatamantul primar obligatoriu in toata tara, s-a organizat trecerea treptata la grafia latina, s-au pus baze trainice pentru dezvoltarea de mai departe a culturii si artelor.

Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele statului unitar roman modern. In domeniile economic, social-politic, cultural, administrativ si militar s-au adus imbunataţiri si innoiri, conforme cu cerinţele epocii moderne.

Cuza a fost obligat sa abdice in anul 1866 de catre o larga coaliţie a partidelor vremii, ramasa in istorie sub numele de “Monstruoasa Coalitie”. Complotistii l-au obligat pe domnitor sa abdice in februarie 1866.

A trait in exil timp de sapte ani, in specia la Paris, Viena si Wiesbaden. Dupa plecarea din tara, legaturile de prietenie ale domnitorului cu Costache Negri, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu au ramas aceleasi. Acestia l-au vizitat de mai multe ori si l-au sustinut material si moral. A murit la Heidelberg, in Germania, in ziua de 15 mai 1873.

A fost inmormantat la Biserica Domneasca de langa Palatul de la Ruginoasa, conform dorinţei sale. Dupa al doilea razboi mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iasi.

Procesul de modernizare a statului roman, inceput in 1848, continuat in 1859, prin Unire, in 1866, prin promulgarea Constitutiei lui Carol I, in 1877, prin proclamarea Independentei si in 1881, prin proclamarea Romaniei ca regat, este unul dintre cele mai importante momente din intreaga noastra istorie.

Romania moderna ii datoreaza Regelui Carol I cea mai fructuoasa si mai solida parte din devenirea ei. Dar Domnitorul Alexandru Ioan I ramane unul dintre cei mai valorosi, mai atipici si mai vizionari oameni de stat ai nostri.